Curcubeu de octombrie-târziu

Stau pe scaun nemişcată, de câteva ore. Calculez şi optimizez un reductor de motor naval cu arbori dispuşi pe orizontală, aleg cuplajul lamelar corespunzător şi lagărele pentru împingerea axiala a elicei. Abia când pe ecranul monitorului cifrele devin furnici şi liniile drepte încep sa se unduiască, înțeleg că trebuie sa fac pauză, măcar pentru o cafea.
Îmi încalzesc degetele, îmbrăcând cu palmele porțelanul firbinte şi înainte să sorb spuma cafenie, păstrez ceaşca preț de câteva secunde în fața nasului şi inspir cu plăcere parfumul amărui.
Cu ochii semideschişi, suflu în șolnă şi aburul ce se disipează îmi aminteşte de ceața zorilor de zi... Iubesc ceața!
Privesc pe fereastră. Cu toate că este aproape ora amiezii, nici urmă de soare! Pe aleile parcului fabricii, frunzele multicolore dansează, se desprind de pe crengile copacilor şi plutesc lin, ca fluturii. Un arţar îşi înalţă mândru crengile direct sub geamul biroului. Câteva frunze par a-mi face cu ochiul. Deschid fereastra şi întind brațul. Aleg câte una din fiecare nuanță. Le împrăstiu pe masa de birou. Verdele închis îmi aminteşte brusc de frunzele de mentă din Hugo* pe care l-am băut aseară. În zadar îmi ling coțul gurii, căutând picături din licoarea de soc :)
Bordoul? ...este culoarea mustului şi a vântului turbat. În oranj văd zâmbetul ştirb al dovlecilor de Halloween şi borcanul cu dulceață de portocale. Galbenul, seamană cu al gutuilor parfumate, cu mierea, dar şi cu pătura mea pufoasă. Verdele pal... este speranța, este dorința de bine, este echilibrul şi relaxarea... Apropo relaxare: gata pauza! ;)

*) Hugo = cocktail din Prosecco, sirop (sau lichior) de soc, frunze proaspete de menta, felii de lamâie verde si apa minerala.