Reflexii in Oglinda Retrovizoare - RiO1/2025

Când pornești mașina și te avânți pe drumurile înzăpezite, peisajul de iarnă începe să prindă viață. Drumul înainte este o promisiune de aventură, dar privirea în oglinda retrovizoare te conectează cu trecutul și cu toate amintirile frumoase ale iernilor de altădată. 

Imaginile din oglinda retrovizoare par întotdeauna să aibă un farmec aparte. Într-o zi de iarnă, când totul este acoperit de o pânză albă, această fereastră către trecut devine un portal către o lume de poveste. E ca și cum ai privi într-un glob de cristal, unde fulgii de zăpadă dansează jucăuș în lumina unei după-amiezi de iarnă. Brazii sunt împodobiți cu un strat gros de zăpadă, ca niște uriași adormiți acoperiți de pături pufoase. 

Drumul șerpuiește printre dealuri și văi, iar în oglinda retrovizoare se reflectă un peisaj imaculat, neîntinat de urmele trecerii noastre. Casele acoperite de zăpadă par sculpturi de turtă dulce, iar fumul care iese din coșuri se ridică leneș în aerul rece, ca niște panglici argintii. Copacii goi, învăluiți într-o haină de gheață, strălucesc în lumina soarelui de iarnă, ca niște bijuterii prețioase agățate de cer. Liniștea devine aproape tangibilă. 

În oglinda retrovizoare, vezi cum peisajul se transformă într-un tablou idilic, unde timpul pare să stea în loc. Într-o lume în care totul se mișcă atât de repede, aceste momente de reflecție sunt ca niște daruri neașteptate. În oglinda retrovizoare, imagini efemere prind viață și rămân gravate în memorie, ca niște fotografii într-un album al sufletului. Iarna, cu magia ei albă, ne oferă șansa de a ne opri pentru o clipă și de a aprecia frumusețea care ne înconjoară. 

Așadar, data viitoare când ești la drum, în mijlocul unui peisaj de iarnă, nu uita să arunci o privire în oglinda retrovizoare. Vei descoperi că, dincolo de destinație, călătoria în sine este un adevărat "winter wonderland".

 

Daca si pe voi va fascineaza imaginile din oglinzi, vă invit cu drag să participați la  "Reflexiil în Oglindă"(rubrica preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Am putea ramâne romantici pe viata

Iarna s-a instalat cu bucurie. O minune cum totul se transforma din gri si urât, în proaspat si pur! Inocenta zapezii întareste în fiecare din noi speranta în mai bine si mai frumos.
De undeva din hauri, cad stelute de gheata. Daca pentru o clipa ne-am tine respiratia, am putea sa auzim cum se sparg atunci când cad pe patura imensa de nea. Un clanc si se împrastie în mii de bucatele ce sclipesc ca diamantele. Au viata scurta si menirea lor este doar sa bucure inimile celor care le privesc. Paradoxal cum mici si reci, stelutele de gheata daruiesc caldura sufletelor.
Vi se pare si voua ca iarna, povestile copilariei va pândesc la fiecare colt de strada? Craiese, vrajitori, banuti de argint, pitici, printese si printi, caprioare si iepurasi, toate personajele basmelor îsi dau întâlnire pe aleile pe care va plimbati?... Îndata descoperiti, ramân nemiscati si doar îti fac cu ochiul sa te prefaci ca nu i-ai vazut. Le faci jocul si întelegi ca bucuria aceasta nu este doar a ta - o împarti cu toti cei care îsi fac timp sa îi descopere.
Chiar daca e ger, nametii de nea cheama copiii la joaca si aerul clar si rece face ca clinchetul râsetelor lor sa se ridice si sa ajunga pâna la purtatorii celor mai placide si morocanoase mutre.  Eu cred ca si de-i ascuns în vre-un cotlon umbrit, sufletul-copil va reînvia prin râs în fiecare adult. Si mai cred ca oamenii-de-zapada au fost inventati pentru ca aceasta interventie de resurcitare la viata a celor mai posaci sa aiba succes deplin. Fantezia celor care creeaza oameni-de-zapada nu are limite, la fel cum fara granite este si fericirea. Fiecare avem sanse egale!
Ati observat si voi ca iarna este anotimpul îndragostitilor? Îmbratisarile sunt iarna mai strânse si saruturile mai fierbinti iar pasii îndragostitilor pe zapada sunt atât de armoniosi, încât simfonia hibernala este scrisa direct pe notele acestor pasi. Ideea acestei simfonii este ca iubirea si râsul nu au vârsta. Si nici de vre-un pretext nu au nevoie.
Sa ne eliberam sufletul si sa savuram fiecare clipa! Nimanui nu-i este dat sa stie câte ierni va mai trai. Viata poate fi atât de frumoasa daca e traita din plin.