Cu toate ca a fost primul sfarsit de saptamâna de dupa concediu si sincera sa fiu, as fi avut nevoie de câteva zile de relaxare totala, am acceptat cu placere propunerea familiei sotului meu si i-am gazduit pe toti, pentru un weekend prelungit (am avut si Lunea de Rusalii zi libera).
Parintii lui Helmut nu mai traiesc, iar fratii lui locuiesc amandoi în nordul Germaniei, unul în Hamburg, altul în apropiere de Berlin si drumul cu masina dureaza peste 7 ore (sunt ~750 km). Fetele lui locuiesc una în München, alta în Memmingen iar noi, la mijlocul distantei dintre ele. Împrastiati în cele patru directii cardinale, nu reusim decat o data pe an sa ne întâlnim cu totii. Si weekendul ce a trecut s-a potrivit în agenda tuturor.
Am facut aprovizionarea, am împrumutat doua banci, o masa lunga si un pavilion-pergola de la vecini si sâmbata la amiaza a început “meeting”-ul. În prima zi am fost doar noi, generatia veche – fratii lui Helmut si sotiile acestora.
Sositi de la drum lung, i-am invitat mai întâi la masa, apoi am pornit într-o plimbare la marginea orasului, pe dealul ce ofera vizibilitate spre Alpi - atunci când aerul este foarte curat. Atunci cand adie Fönul, ai impresia ca poti atinge vârfurile muntilor cu mâna. De data aceasta însa nu am putut admira decât asfintitul soarelui.
Seara s-a prelungit pâna dupa miezul noptii, la povesti, o cana cu vin si câteva cocktailuri fine, pentru doamne 😉
A doua zi, dupa micul dejun au început sa soseasca ceilalti oasepeti. Ca sa nu se plictiseasca nimeni, am format echipe si fiecare a primit ceva de lucru ☺ Barbatii au asamblat pavilionul si au desfacut masa si bancile. Helmut a adus carnea preparata de cu seara-n marinade si a pregatit carbunii pentru gratar. Femeile au preparat salatele - am pregatit salata oriental, salata de paste-fainoase si salata asortata de legume de sezon. Am avut si desert ☺ Prajitura cu caise, Tiramisu cu capsuni si Pasca cu brânza, una mai buna ca cealalta!
Copiii… au numarat Smarties pe culori, iar Leo a alergat de la unii la altii... sa ne coordoneze 😉 Când am fost toti gata, am pornit petrecerea. Cu povesti, cu toasturi, cu glume si multa buna-dispozitie, am tinut-o într-o distractie pâna când a apus soarele. Am fost cea mai galagioasa curte din cartier, dar avem vecini buni, nu am primit reclamatii 😉
A fost un weekend minunat. Înainte de a ne desparti, am reusit chiar si sa facem o fotografie pentru albumul de familie. Am pus aparatul foto pe stativ si am pornit autodeclansator... “Zâmbiti va rog!”* ☺☺☺
*) În România, fotografii folosesc cuvântul “Pasaricaaa” pentru a atentiona persoanele fotografiate si totodata pentru a le însenina fetele.
Americanii spun în cor “cheese” (pe româneste “brânza”) si expresia gurii seaman cu un zâmbet dulce, nici prea strâmt, nici prea deschis.
Nemtii silabisesc "Ameisenscheisse" (pe româneste "caca de furnici") ☺☺☺
