Ce legătură există între un scriitor român, un roman tradus în zeci de limbi și Russell Crowe, unul dintre cei mai cunoscuți actori de la Hollywood?Răspunsul se află în Sleeping Dogs (2024), thrillerul psihologic inspirat din romanul "Cartea oglinzilor"(The Book of Mirrors), semnat de scriitorul român Eugen Ovidiu Chirovici.
O poveste care a traversat granițe, limbi și continente, ajungând de pe paginile unui roman semnat de un autor român pe ecranele cinematografice internaționale.
Astăzi, la Clubul Cinefililor, vă propun să descoperim nu doar filmul, ci și povestea literară din spatele lui, precum și întrebările fascinante pe care le ridică despre memorie, identitate și adevăr.
Un scriitor român pe drumul către Hollywood
Născut în 1964, la Făgăraș, Eugen Ovidiu Chirovici și-a construit o carieră literară care a depășit cu mult granițele României.
Romanul său The Book of Mirrors, publicat în engleză în 2017, a devenit un succes internațional, fiind tradus în peste 30 de limbi și atrăgând atenția editorilor și cititorilor din numeroase țări.
Nu este puțin lucru ca un autor român să pătrundă pe piața literară internațională și, mai ales, să vadă una dintre poveștile sale transformată într-o producție cinematografică hollywoodiană.
Romanul explorează un teritoriu fascinant al psihologiei umane, acela al amintirilor subiective. Aceeași întâmplare poate căpăta forme diferite în memoria celor care au trăit-o, iar adevărul pare să se fragmenteze asemenea unei imagini reflectate în mai multe oglinzi.
Tocmai această idee stă la baza filmului Sleeping Dogs, regizat de Adam Cooper și lansat în 2024, cu Russell Crowe, Karen Gillan și Márton Csókás în distribuție.
Când memoria devine un martor nesigur
Povestea urmărește un fost detectiv care, confruntat cu pierderi de memorie, încearcă să reconstituie circumstanțele unei crime investigate în trecut. Dar ceea ce începe ca o încercare de a clarifica un caz se transformă treptat într-o confruntare cu propriile amintiri.
Dincolo de intriga polițistă, filmul propune o temă care merită explorată.
Cât de fidelă este memoria noastră? Ne amintim întotdeauna ceea ce s-a întâmplat cu adevărat sau reconstruim trecutul din fragmente, emoții și convingeri personale?
De obicei, avem încredere în ceea ce ne amintim. Ne construim judecățile, relațiile și chiar imaginea despre noi înșine pornind de la convingerea că trecutul a rămas undeva, intact, în mintea noastră.
Dar memoria nu funcționează asemenea unei camere de filmat. Nu păstrează fiecare întâmplare într-o înregistrare exactă, pe care o putem derula oricând. Amintirile sunt reconstruite, influențate de emoții, de informațiile acumulate ulterior și uneori chiar de dorința inconștientă de a ne proteja de adevăr.
În Sleeping Dogs, această vulnerabilitate devine însăși esența misterului. Personajul principal nu trebuie doar să descopere ce s-a întâmplat, ci și să stabilească în ce măsură poate avea încredere în propria minte.
Și aici apare o întrebare tulburătoare.
Dacă nu ne putem baza pe propriile amintiri, pe ce ne mai putem sprijini atunci când încercăm să aflăm adevărul?
Uitarea, vinovăția și identitatea
Filmul aduce în discuție și o altă temă interesantă, aceea a vinovăției. Cât din responsabilitatea noastră pentru trecut rămâne neschimbată atunci când nu ne mai amintim ceea ce am făcut? Uitarea ne poate elibera de povara unor fapte sau doar ne împiedică să le înțelegem?
Dincolo de ancheta polițistă, povestea devine astfel o reflecție asupra identității. Pentru că suntem, într-o anumită măsură, suma amintirilor noastre. Iar atunci când acestea se destramă, începe să se clatine și imaginea pe care o avem despre propria persoană.
Interesantă este și diferența dintre titlul romanului și cel al filmului.
Cartea oglinzilor sugerează multiplicarea perspectivelor, adevărurile fragmentate și felul în care fiecare om reflectă realitatea prin propria conștiință.
Sleeping Dogs, în schimb, trimite la expresia englezească Let sleeping dogs lie, care ne îndeamnă să nu tulburăm lucrurile lăsate în pace, să nu dezgropăm conflicte sau adevăruri care ar putea provoca noi probleme.
Două titluri diferite, dar care se completează surprinzător. Unul vorbește despre felul în care percepem trecutul, celălalt despre consecințele încercării de a-l readuce la lumină.
O recomandare pentru iubitorii thrillerelor psihologice
Sleeping Dogs promite o poveste în care misterul polițist se împletește cu întrebări despre natura umană, fragilitatea memoriei și limitele cunoașterii de sine.
Iar faptul că la originea acestei producții se află romanul unui scriitor român reprezintă un motiv suplimentar de interes.
Vă recomand să descoperiți filmul și, de ce nu, să căutați și romanul lui Eugen Ovidiu Chirovici. Eu, una, după ce am văzut filmul, mi-am propus neapărat să citesc și cartea! Sunt curioasă să descopăr povestea în forma ei originală. O comparație între cele două perspective, literară și cinematografică, ar putea fi la fel de interesantă ca povestea însăși.
Pentru că, dincolo de crime, suspiciuni și încercarea de a reconstitui trecutul, rămâne o dilemă care depășește granițele ficțiunii.
Cât din ceea ce numim adevăr reprezintă realitatea însăși și cât este doar povestea pe care memoria noastră a construit-o despre ea?
