Îngerii pazitori - Duzina de cuvinte

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (213): colet, foarfeca, parfum, drum, falfait, mesaje, pastile, curcubeu, husa, barca, zumzet, mustata. Tema: Ingerul pazitor

*

https://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-213/

Ploua torential si nu mai facuse pauza de cateva ore. Vroia neaparat sa predea ultimul colet ca sa-si încheie tura.
Schimbă CD-ul si încercă sa regleze mai bine balansul în boxe când din sens opus, un autovehicol de mare tonaj alunecă pe asfaltul umed în directia lui. Trase cât putu de mult pe dreapta si “monstrul pe roti” trecu razant pe lânga el. A evitat accidental “la mustata” si acum îsi simtea inima batând de parcă încerca sa-i sparga pieptul.
Îsi vazura fiecare de drum ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
**
Era ziua ei. Primise pe whats app zeci de mesaje de felicitare, însa înca nu gasise buna dispozitie pentru a raspunde. De azi-dimineata simtea o durere puternica de cap, dar nu vroia sa ia pastille. Era adepta “leacurilor babesti” si acum îsi pregatea o infuzie de ghimbir cu musetel.
Luă ibricul cu apa clocotind de pe foc, când tocmai sună cineva la usa. Turnă apa în cană, acoperi cu o farfurioara, lăsă totul pe marginea mesei si se grabi sa deschidă. În prag, un tânar zgribulit, cu parul ud si cearcane vinetii în jurul ochilor. Îl privi pret de câteva secunde si vazu cum picaturile de apa i se preling pe fata si pe gât si se opresc pe umerii tricoului. Curierul îi intise o cutie de carton alb, legata cu siret roz. Borborosi ceva în momentul în care din bucatarie se auzi un miorlait înfiorator si zgomote de portelan spart. Din trei pasi au fost amandoi în bucatarie - el o urma instinctiv, din dorinta de a ajuta.
Motanul zburlit îsi lingea o labuta. Nu se oparise, doar se speriase rau de aburul ce s-a ridicat din cana pe care probabil a vrut sa o cerceteze. Cei doi au râs si s-au apucat sa strânga cioburile împrastiate cât era bucataria de lunga. Apoi Ea l-a invitat pe El la un ceai si a pus din nou ibricul cu apa pe foc.
A luat apoi o foarfeca, a taiat snurul si a deschis pachetul. Dupa cum se astepta, era un parfum scump si o felicitare, trimise de parintii ei, ca în fiecare an cu ocazia zilei de nastere.
Dupa ce au baut ceaiul împreuna, El a îndraznit sa o invite la o plimbare. Tocmai se oprise ploaia si au hotarât sa iasa în parc.
***
La malul lacului în parc, batrânul barcagi ridică husa de pe barci. Din păpuris, un lebadoi agresiv a sarit la atac, crezând ca batrânul atenteaza la puii lui. Omul a alunecat cu cizmele de cauciuc si un picior i-a ramas întepenit sub ponton. Cu un fâlfâit puternic de aripi, pasarea s-a îndepartat multumita de victorie.
Împovarat de ani dar si de kilogramele în plus, batrânul s-a întins neputincios pe lemnele umede, sperând ca cineva sa treaca cât de curând pe malul lacului, sa-i elibereze laba piciorul din strânsoarea ca de menghina. Când a zarit cele doua siluete pe alee, a început sa stige cu toata puterea.
****
Soarele îsi desfacea timid razele si o frumusete de curcubeu îsi înalta arcul deasupra naturii proaspete. Din tufisuri se auzea zumzet de albinute. Aerul era curat si înmiresmat. Totul se înviorase dupa ploaie. Lui i se uscase tricoul de mult, ei îi trecuse ca prin minune durerea de cap. Se plimbau destinsi, umar lânga umar, constienti cumva de energia pozitiva care îi înconjura.
Un strigat disperat, a spulberat brusc magia. În dreptul pontonului, un batrân rotofei agita bratele, cerând ajutor. Au alergat la fata locului si fara prea mult efort, au eliberat din strânsoare piciorul bietului om. Au vrut sa cheme salvarea, sa-l trimita pe batrânel la un control medical, acesta însa a refuzat, multumindu-le calduros. A motivat “Batrânul lup-de-mare isi trateaza orice durere cu Rom!”.  Ca semn de recunostinta, i-a invitat pe cei doi tineri sa faca o plimbare cu barca pe lac. Invitatia a fost acceptata.

Zidul

Cele 12 cuvinte propuse de Eddie pentru "Duzina de cuvinte"(201): cautare, imagine, foc, carte, semn, selectie, calauza, initiere, lipsa, data, litere, antet. Tema propusa: Zidul

Terminasem Facultatea de Litere si în urma unui concurs de selectie, primisem un angajament de proba la redactia unei reviste de turism. M-am prezentat emotionat la Biroul Personal tinând în mâna invitatia oficiala, cu antet, stampila si semnatura managerului. Dupa doua saptamâni de initiere, mi s-a încredintat un proiect de cercetare, de reusita caruia urma sa atârne decizia de angajare definitiva.
Chit ca eram toba de carte, nu puteam masca lipsa experientei profesionale si în acele momente, tare bine mi-ar fi prins sfatul unui coleg rutinat, dornic de a-mi fi calauza.
Aveam însa un singur coleg care poseda ceva mai multa experiență și cunoștințe practice, iar acesta s-a opus din start oricarei tentative a mea de a lega o conversatie. Lucram în aceeasi încapere, însa parca exista un zid între birourile noastre. Nu ma vedea, nu ma auzea… Singurul semn pe care mi-l adresa, era un salut scurt prin înclinarea capului, la începutul si la sfârsitul programului.
Culmea este ca în pauza de cafea, spunea colegilor din alte compartimente ca as fi un parvenit îngînfat. Situatia ajunsese sa ma preocupe mai mult decât proiectul la care lucram. Chiar si acasa, în timpul liber încercam sa ghicesc care ar putea fi cauza ostilitatii cu care ma trata. Stiindu-ma nevinovat, începusem sa ma gândesc ca poate are probleme personale si eu îmi plâng de mila în loc sa sar sa îl ajut. Ca sa scap de obsesie, m-am pus pe cautare. Am aflat unde locuieste si l-am urmarit. Nu a fost greu sa descopar ca logodnica lui era o fosta colega care întâmplator participase la acelasi concurs cu mine si... picase. As fi putut sa bag mâna în foc ca ei i se datora aceasta imagine gresita pe care o avea colegul despre mine. Am ales însa sa fiu îngaduitor si iertator, asa cum am fost întotdeauna cu superficialii. Poate cândva îsi va da singur seama ca nu am dorit decât sa fim colegi buni, în fond petrecem mai mult de jumatate de zi la serviciu.
Nu am mai sperat sa primesc sfaturi din partea nimanui, am învatat sa ma adaptez situatiei, sa ma bazez pe propriile mele cunostinte, sa cred în mine si sa devin mai puternic, mai ambițios. Am predat proiectul la data stabilita si am avut succes.
Soarta a facut ca cei doi - colegul si logodnica lui, sa se desparta exact în ziua în care eu am semnat contractul de angajare pe termen nelimitat. 
Odata cu destramarea logodnei, s-a darâmat si zidul imaginar din biroul nostru. În fiecare zi a cazut câte un rând de caramida, pâna când în încapere a domnit atmosfera normala de colegialitate.

POVESTE NETERMINATA

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru "Duzina de cuvinte (200)": alee, anonim, luni, mesaje, cheie, aleatoriu, filigran, pasi, acceptare, nori, avara, fluturare. Tema propusa: Povesti neterminate


Aveam doar sase ani si eram de câteva luni orfana.
Am fost retrasa din orfelinatul supra-plin si plasata la o mânastire, în asteptarea actelor de înfiere. Aici eram doar o mâna de copii – “privilegiatii” carora autoritatea tutelara reusise sa le descopere vreo rubedenie. Nu legasem prietenii - eram toti tristi si foarte tacuti. Luam parte docili la programul zilnic, organizat special pentru noi. Doar noptile erau sonore. Imediat ce se dadea stingerea, din dormitorul comun se auzeau scâncete înabusite. Noptile aveam curaj sa dam frâu liber lacrimilor. Plânsul anonim ne facea bine, ne linistea sufletelele.
Nu voi uita niciodata ultima zi petrecuta aici. Dupa micul dejun, o maicuta m-a invitat sa fac câtiva pasi alaturi de ea, în parc. Toate maicutele aratau la fel, doar ca aceasta purta o cheie legata la centura ce-i strângea vesmintele în jurul taliei. Ne-am oprit pe alee în dreptul cladirii administrative. M-a privit cu ochii mari si albastri, ca un cer lipsit de nori si cu o fluturare de surâs pe buze, mi-a spus ca sunt o norocoasa. Urma sa fiu încredintata unei matusi de gradul doi.
Nu m-am bucurat. Stiam de la alti copii ca acele rude care asteapta zeci de mesaje din partea autoritatilor pentru a se prezenta sa ne înfieze, au cu totul alte motive decât dragostea.
Am fost invitata într-o încapere cu perdelute albe, brodate. Inspectorul de autoritate tutelară mi-a facut semn sa ma apropiu, în timp ce o asigura pe femeia asezata pe scaun, ca economiile parintilor, precum si pensia ce îmi revine, îi vor fi virate pe cont înca in cursul zilei. Am ghicit îndata firea avara a matusii si cât eram de mica, am înteles ca pentru ea, nu reprezint decât o sursa financiara – un venit aleatoriu.
Nu o cunoscusem niciodata înainte dar când s-a ridicat si s-a întors spre mine mi s-a parut ca o stiu de undeva - scunda, uscata si strâmba de slaba! Purta haine cenusii – o fusta lunga ponosita ce-i atingea vârful ghetelor si o camasa cu mâneci largi, din care bratele-i pareau si mai subtiri. Foarte agila, dintr-o singura miscare a fost lânga mine si când mi-a întins mâna, mi-a parut ca a sarit un sarpe sa ma muste. Cu voce pitigaiata si usoar tremurânda mi-a spus “Sunt tus-ta Veta”. Am privit-o îngrozita, sperând sa descopar totusi ceva placut pe chipul ei, însa nici macar cerceii în filigran cu pietre rubinii, ce atârnau sub basmaua neagra legata la spate nu reusisera sa dea lumina fetei smochinite.
Functionarul a zâmbit mecanic si si-a facut de lucru, ordonând pe masa actele proaspat semnate. Maicuta mi-a aratat valiza gata pregatita cu cele câteva lucrusoare ce-mi apartineau si m-a sarutat pe frunte. Nu am fost întrebata nimic si nimeni nu a asteptat din partea mea vre-un semn de acceptare… Am fost pur si simplu lasata sa plec alaturi de aceasta vrajitoare.

Imaginea din oglinda

Exercitiu de imaginatie literara: Jocul cuvintelor (197) cu duzina de cuvinte: optimism, ograda, nai, sport, noroiat, stres, cariera, pariu, tare, plete, mustata, percutie. Tema jocului de cuvinte: Imaginea din oglinda.

Se afla în holul casei si înainte sa plece, se privi pret de câteva minute în oglinda mare de lânga intrare.

Musketeers Are All For Love (1993)

Era student la IATC si considera ca pe lânga talent, la fel de important în cariera profesionala este si aspectul fizic placut. Era înalt, suplu si musculos - investea la fel de mult timp în sport ca si în disciplinele învatamântului teatral. Avea parul blond-roscat, usor ondulat, purta plete lungi, barba si mustata tunse îngrijit. Figura lui amintea cumva de unul din cei trei mușchetari. Era însa un mușchetar modern - cu blugi, camasa în carouri taliata si... în loc de spada, "înarmat" cu telefon mobil. Zâmbi, amintindu-si ca a oscilat o vreme între Drept si Teatru. Acum era fericit ca a ales sa devina actor, pentru ca între timp, ura "ograda" politica.
Îsi apropie fata de oglinda si îsi facu cu ochiul, multumit de ceea ce vedea.
Paralel, observa în spatele lui un hanorac noroiat atârnat în cuier. Era al sorei lui. Clatina din cap si se întreba cu voce tare cum se poate oare sa fie rude de sânge de gradul întâi?! El atât de pedant si ea... Nu seamnau de loc! Mara purta parul scurt, era mica de înaltime si cu toate ca avea câteva kilograme în plus, nu parea sa-si faca stres din aceasta cauza! Nu-si frâna niciodata apetitul si mai mereu rontaia câte ceva. Se îmbraca foarte des în negru si hainele ei aveau forma de sac. Terminase liceul si se angajase pe timpul vacantei ca vânzatoare într-un magazin de instrumente muzicale, la raionul percutie. De curând se îndragostise de un tânar ce cânta pe strada, la nai.  Ar fi putut sa puna pariu ca relatia aceasta nu va dura mai mult de o saptamâna, dar nu a facut nici un comentariu atunci când Mara i-a povestit, plina de optimism.
Se privi adânc în ochi, îsi scutura o scama imaginara de pe umar si cu acest gest împrastie parca si gândurile. Apasa senin clanta si porni în pas vioi spre sala de fitness.

Jurnalul unei povesti neterminate…

Exercitiu de imaginatie literara: Jocul cuvintelor (196) cu duzina de cuvinte: fanfaron, camasa, zorzon, cartonas, cutremur, stiinta, baterii, bombeu, palarie, pana, buzunar, nasture. Tema: Jurnalul unei povesti neterminate…

Joi, ora 10am
Nu am mai scris de mult în jurnal, pentru ca în viata mea nu a fost nimic deosebit. Însa evenimentele din ultimele zile de la serviciu - legate de fostul nostru coleg Colin, trebuie neaparat consemnate.
Ca era un farfaron, stia toata lumea. Se amesteca în orice discutie si dadea mereu sfaturi, fara sa fie rugat. Pâna si numele lui era ciudat: Colin Piperi…
Sunt sigura ca era constient ca nu este simpatizat si poate de aceea avea o placere deosebita sa ne calce pe toti pe bombeu.
Obisnuia sa-si dea parul cu gel si purta zilnic o camasa alba, careia îi lasa deschis primul nasture la gât. Avea mereu un pix mare argintiu înfipt în buzunar si acesta nu era singurul zorzon pe care-l afisa cu fala. La cureaua de la blugi, lasa sa atârne mereu la vedere un brelog cu logo-ul BMW si pe muchia gulerului avea o insigna a unei asociatii pentru muzica si arta (noi – colegii, nu ni-l putem imagina pe Colin cântând la vreun instrument).
Luni dimineata, fara stiinta conducerii, s-a autonumit “sef de compartiment”. A scris titulatura pe un cartonas pe care l-a lipit pe usa de sticla a biroului si ne-a comunicat folosind un ton autoritar, ca de azi înainte vrea sa fie informat în legatura cu orice proiect pe care îl avem în lucru. În prima clipa am crezut ca este o gluma, am observant însa ca vorbeste serios. Ceva pe fata lui se schimbase… nu mai era doar atitudinea aceea de sarcasm cu care eram toti obisnuiti, era altceva… Daca ma gândesc acum - dupa ce am aflat tot ce s-a petrecut, parca atunci, ochii îi licareau a nebunie! Sa revin însa la fapte: toata lumea l-a ignorat pe moment si in dupa-amiaza aceleiasi zile a fost convocat în biroul Personal. Ulterior am aflat ca i-a fost înmânata înstiintarea de concediere. Sub privirile noastre stupefiate, Colin si-a luat haina si geanta “Diplomat” si a plecat nervos, fara sa ne adreseze vreun cuvânt.
Marti dimineata, am aflat ca aseara, seful biroului Personal a fost calcat de o masina, pe trecerea de pietoni din fata firmei. Vestea a venit ca un cutremur. Nu exista martori si în afara de victima, pe sosea a ramas doar o palarie straina. Politia face cercetari si suspectul principal este Colin, care a disparut fara urma de la domiciliu.
La perchezitia biroului, s-a descoperit ca unul din sertarele mesei lui de lucru este plin cu baterii… ca este sau nu relevant, nu stie înca nimeni. Oricum, ne simtim toti ca într-un film politist. Pe urmele conspiratiei…
Astazi am fost rugati sa dam scurte declaratii si în câteva cuvinte sa-l caracterizam pe colegul Piperi Colin.
Am privit coala alba si am încercat sa-mi adun gândurile. Si dintr-o data mi-a fost clar! Inseşi literele din numele suspectului poarta un semnal de alarma: piPERI COLin! Era oare numele lui adevarat?!

Cufarul cu amintiri

Duzina de cuvinte (194): pisica, vrajitor, dovleac, inel, liliac, revista, fan, cazan, matura, ceata, pelerina, cusma. Tema jocului de cuvinte: Cufarul cu amintiri

Cartea a fost pentru mine cadoul care mi-a facut întotdeauna placere si pasiunea pentru citit mi-a fost insuflata de catre parinti si bunici deja din vremea când înca nu cunosteam literele. Aveam pe atunci multe carti ilustrate, cu povesti pe cele mai variate teme. Îmi placea mult sa mi se citeasca, dar chiar si atunci când adultii nu aveau timp, petreceam ore în sir rasfoind singura paginile imprimate, imaginându-mi alte povesti inspirate de desenele care împodobeau aceste carti pentru prescolari.
Multe din carti le-am daruit de-a lungul anilor, unele le-am citit si fetitelor mele, altele le-am dat cu împrumut si nu mi-au mai fost returnate. Câteva însa - cele mai frumoase, nu m-am îndurat sa le înstrainez. Le pastrez si astazi într-un cufar, în podul casei. Când ma cuprinde nostalgia, cu precadere în serile de toamna când ceata se lasa grea peste oras, urc scarile în pod. Desfac încuietoarea cu inel metalic si deschid cu emotie capacul. Mereu cu emotie. Balamalele scârtâie prelung, ca si când duhul cufarului mi-ar adresa un salut prietenesc – doar ne cunoastem de o viata!
Lada e plina cu albume si carti. Îmi amintesc ca într-o vreme am fost fan al povestilor cu zâne si vrajitori. Odata - sa fi avut vreo sase anisori, am chiar fost la un spectacol de iluzionism. Pe scena a aparut un vrajitor înalt, cu joben, pelerina si baston si prima lui scamatorie a fost sa scoata un iepuras alb din joben. Iepurasul a fost imediat transformat în mielut pentru ca apoi, acesta sa fie transformat într-o cusma de cioban. Ce am mai aplaudat! Cât ne-am mai minunat! Habar n-am cum i-au reusit magiile, dar stiu cât de usor pot fi facuti copiii fericiti!
Multa vreme am visat ca voi deveni si eu cândva vrajitoare. Nu din acelea rele, care râd hidos, prepara elixiruri în cazan si zboara calare pe matura! Nuuu! Mi-am dorit sa fiu vrajitoare buna, o zâna ca cea care a ajutat-o pe Cenusareasa si a transformat sase soricei în cai nazdravani si un dovleac în caleasca aurie printr-o simpla atingere de bagheta. Cumva... visul mi s-a îndeplinit pentru câteva ore, pe când aveam vreo 10 ani. Am fost "zâna cea buna" în sceneta Cinderella - în limba engleza, la serbarea de sfârsit de an scolar. ☺ Dar vraji,  nu am reusit niciodata sa fac. Paralel, am sperat ca macar voi primi cândva, cumva, un creion fermecat. Serialul polonez de desene animate mi-a alimentat mult timp imaginatia, pâna când am abandonat definitiv si aceasta speranta ;-) Din acel moment am dorit sa fiu cuminte, harnica si vesela, asa ca Martine - eroina din cartile belgiene superb ilustrate. Martine a devenit idealul meu de fetita si tare mi-am dorit sa am si eu un catel pe care sa-l cheme Patapouf si o pisica Moustasche. Cât de mult am iubit aceste carti! Mama a descoperit în anii '70 titlul într-o revista si de atunci, mi-a cumparat fiecare carticica ce prezenta o noua aventura a Martinei: Martine la Gradina Zoo, Martine cu bicicleta, Martine la ora de balet, Martine ajuta la treburile casnice... Povestile Martinei mi-au însotit anii copilariei si mai târziu, au intrat si în viata fetitelor mele. Acum asteapta cuminti, sa fie descoperite de alte mânute de copii - eu sper, cândva de ale nepoteilor mei.
Mângâi copertile, rasfoiesc câteva pagini... Din "Martine si serbarea florilor" se desprinde ceva diafan ce pluteste spre podea. Ca un fluture. Este o floare presata, o ramurica de liliac. Liliacul parfumat din gradina bunicilor... dar casa bunicilor nu mai exista de peste douazeci de ani... Doamne, cum trece timpul!

Naluca din padure

Duzina de cuvinte (195): veioza, coasa, drept, design, intens, mustata, scena, geana, crez, inima, paste, cioc. Tema jocului de cuvinte: Naluca din padure.

Am plecat sa petrecem weekendul la o cabana vânatoreasca, direct in inima padurii, doar eu, mama si tata. Ce bucurie! Mi-am pregatit cu emotie rucsacul si cea mai mare grija a fost sa nu uit sa iau lanterna si binoclul.
Pentru ca tocmai învatam la zoologie despre animalele padurilor carpatine, tata mi-a promis ca vom cerceta padurea si ne vom posta în punctele de observatie ale vânatorilor, sa privim din directa lor apropiere cerbii sau caprioarele, vulpile, ursii sau poate mistretii. E drept ca sunt doar în clasa a IV-a, dar alaturi de tata nu mi-e frica de nimic!
Am pornit vineri dupa-amiaza si am ajuns la cabana pe înserate. Abia ce am descarcat bagajele din porbagajul masinii, ca telefonul tatei a si sunat.
Tata este inginer de design industrial, ne spune mereu ca nu are niciun crez politic si nici nu urmareste sa urce pe scara ierarhica a întreprinderii, însa atunci când este vorba despre proiectele lui, se implica atât de intens, ca uita de familie si promisiunile facute… Ca acum!
Mama s-a obisnuit cu plecarile lui neasteptate, a renuntat de mult sa-i faca vreo scena. Si-a scos din poseta lucrul de mâna si s-a îndreptat tacuta spre fotoliul din coltul sufrageriei. A deschis veioza si a început sa coasa la fata de masa în care pare ca-si împunge de luni de zile toate supararile.
Înainte sa plece, tata s-a aplecat la urechea mea si mi-a promis ca mâine dimineata va fi din nou aici si mi-a soptit: “Sa ai grija de mama. Ramâi barbat în casa, am mare incredere în tine”. Mi-a dat un pupic, m-a zgâriat usor pe obraz cu mustata si a iesit. Am ramas privind în gol spre usa de la intrare. Deasupra ei, un uliu cu cioc încovoiat si aripile desfacute ca pentru atac ma pironise cu privirea. Un sentiment ciudat m-a cuprins si ideea ca ne paste o mare primejdie nu mi-a mai dat pace. N-am pus geana-pe-geana si întreaga noapte am privit pe geam.
Sfertul de luna ce atârna pe cerul de cerneala, învaluia totul într-o lumina pala si laptoasa. Brazii de la marginea padurii pareau acoperiti cu cearceafuri. Se unduiau si se înfoiau în bataia vântului, ca stafiile. Umbrele pe care le aruncau dadeau impresia ca cineva alearga pe carare. La un moment dat, în spatele copacilor chiar am vazut doua luminite si mi s-a parut ca aud un huruit. Luminitele au devenit tot mai mari, huruitul a devenit tot mai puternic… Din ce in ce mai aproape - ca abia m-am stapânit sa nu fug în dormitor, la mama. Mi-era frica, însa eram curios – trebuia sa stiu ce e naluca ce da târcoale cabanei. Inima îmi batea cu putere si mi se uscase gura… Luminile au disparut la marginea gardului. Huruitul a încetat brusc. Mi-am frecat ochii, încercând sa deslusesc ce se întâmpla acolo, departe în semi-întuneric. O umbra neagra parea ca se furiseaza spre portita… Pata neagra a devenit tot mai mare si a ajuns la usa de la intrare. Cred ca daca as fi vrut sa tip, nu as fi avut glas. Când am auzit clanta, m-am ascuns în spatele draperiei si am ciulit urechile. Am auzit pasii pe scari, pâna în dreptul camerei mele.
-Stefan, nu dormi?
Am recunoscut glasul tatalui si i-am sarit în brate. Cu vocea gâtuita de emotie am bânguit: “Situatia este sub control. Misiune îndeplinita!”

Dincolo de nori

Excercitiu de imaginatie literara "Jocul cuvintelor / Duzina de cuvinte" nr. 193: surprize, suflet, fluturi, cutie, prietenie, margaritare, gest, caseta, speranta, mangaiere, ruga, multumire. 

Lua în mâna caseta muzicala si o deschise. Lasa melodia sa o invadeze si isi anina privirea de fragila balerina care se ridicase din capacul casetei sa faca piruete. Interiorul era captusit cu o tesatura de matase imprimata cu fluturi exotici. Culorile nu mai erau vii, matase însa îsi pastrase înca luciul. Pe soclul casetei era gravat “cu sincera prietenie”. Cuvintele nu-i erau ei adresate - cumparase caseta cu ani în urma, dintr-un târg de antichitati. De câte ori o cuprindea tristetea, îsi facuse obiceul sa deschida caseta si sa priveasca balerina care parea ca se învârte în ritmul melodiei. Un sentiment de liniste, pace si multumire o cuprindea treptat si o ajuta sa-si uite necazul.
Ceea ce astazi tocmai i se întâmplase, o jignise profund. Încâlcite în gene, lacrimile i se adunasera grele ca doua margaritare. Le îndeparta cu un gest rapid si îsi concentra privirea din nou pe balerina. Mereu avem parte de surprize – unele placute, altele neplacute… de, asa e viata! Ne straduim sa pastram în suflet doar amintirile frumoase. Din experientele rele tragem doar învatarura si restul, cautam sa-l închidem undeva, ca într-o cutie ermetica, pe care o ascundem cumva, adânc, sa nu ne mai raneasca niciodata.
Astazi avea o zi trista. Chiar si vremea era mohorâta… În astfel de momente tânjea dupa sfatul bunicii, dusa mult prea devreme din lumea aceasta. Ar fi vrut sa mai fie copil, sa se lase dezmierdata si sa se ghemuiasca în bratele ei calde. Cât si-ar fi dorit ca bunica sa mai fie alaturi de ea…
Ca si când ruga i-ar fi fost auzita, de dincolo de nori a aparut o raza de soare ce a razbatut prin perdea si i s-a asezat pe crestet. Ca o mângâiere. Atunci si-a promis sa nu abandoneze niciodata speranta ca în curând, totul va fi bine!

În cantul ușii sufletului meu

Excercitiu de imaginatie literara "Jocul cuvintelor / Duzina de cuvinte" nr.192: umbre, ține, întrebare, ascunse, strâns, ruginie, punct, râd, loc, mal, despletire, sau.

Înot pe cerul albastru și tind spre celalat mal. Îmi fac loc prin încrengatura viselor ca într-o colonie de nuferi. Luna ma urmarește zâmbind de sub palaria rotunda cu voaleta ruginie. Nu ma cearta si nici nu-mi pune vreo întrebare. Doar ma privește.
În stânga și-n dreapta mea, fluturii de umbre își bat aripile de catifea.
Linistea adânca este risipita de o cometa ce-și ține strâns linia zborului lânga roiul de licurici, ca la o parada de aviatie. Stelele fixate pe bolta, râd si aplauda. Bucuria lor se împrastie în efluvii parfumate, ca gargaritele ascunse în cantul ușii sufletului meu.
Într-un punct, departe, se vede Soarele jucându-se cu Zorii-de-zi. Este un joc de despletire sau de împletire a razelor, totul este neclar, pentru ca înca domnește Noaptea.

Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor

"Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor se sărbătorește anual pe 23 aprilie și este organizată de UNESCO în scopul promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. Prima astfel de manifestare s-a desfășurat în 1995.
23 aprilie marchează trecerea în eternitate a doi titani ai literaturii universale: William Shakespeare și Miguel de Cervantes, precum și a altor scriitori: scriitorul peruan Inca Garcilaso de la Vega (1616), poetul englez William Wordsworth (1850), scriitorul francez Jules Barbey d'Aurevilly (1889) și poetul englez Rupert Brooke (1915).
În România, începând cu 2005, în ziua de 23 aprilie se sărbătorește și Ziua Bibliotecarului concomitent cu Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor" spune Wikipedia.
Clubul Miercurea fara Cuvinte a marcat aceasta zi în blogosfera prin editia "Romanul de pe noptiera" din cadrul rubricii MfC. Au participat: Lumea lui Alexandru, Floarea Bunica, Poteci de dor, Matilda, Calin, MfC, prietena-japoneza, Cristi, Silvia, GhitaB, *ELENA*, Maria, Nima, Suzana, Zina, AlexB, Rux Copilarim si Gina

Cartea calatoare

Luna trecuta, blogul lui Gigi Ţepuş anunta ca a primit prin posta un roman de la un alt blogger si ca, dupa ce îl va citi, va continua initiativa "Cartea calatoare", trimitând romanul la rândul sau unui alt blogger interesat de lectura. M-am înscris si eu pe lista atunci, mentionând timid ca banuiesc ca nu am sansa, stiind ce complicat este sa trimiti pachet în strainatate... Poate ca tocmai acest amanunt l-a fact pe Gigi sa aleaga sa-mi trimita mie romanul... nu stiu exact, cert este ca la sfârsitul lunii septembrie m-a anuntat ca pachetul a plecat din Cluj spre Bavaria.
Marti, 7 octombrie, când am ajuns acasa de la serviciu, am gasit un plic mare ce continea cele doua volume ale romanului "Secrete si tradari" semnat de Diane Chamberlain. L-am anuntat imediat pe Gigi, caruia îi multumesc si pe aceasta cale pentru deosebita surpriza pe care mi-a facut-o!

Pentru restul dupa-amiezii si seara zilei de marti aveam deja în plan sa decorez o comoda pentru dressing-room, asa ca doar târziu, înainte de culcare, am deschis primul volum si am citit câteva capitole. Ieri a fost miercuri si de obicei dedic dupa-amiaza rubricii pe care o conduc "Miercurea fara Cuvinte" - rubrica la care însa, în comparatie cu anul trecut, s-au înscris doar jumatate din participanti, asa încât "maratonul" vizitelor s-a scurtat considerabil, devenind "sprint"☺ Întreaga dupa-amiaza si seara am avut timp si as fi putut continua actiunea "comoda albastra" însa m-am decis sa citesc romanul mai departe. Putin înainte de ora 12 noaptea am încheiat de citit si volumul doi, iar acum întreb Blogosfera: CINE ESTE INTERESAT SA PRIMEASCA IN CONTINUARE ROMANUL SPRE CITIRE?
Romanul are doua volume si este divizat în 67 capitole, plus prolog si epilog. Fiecare capitol este scris din perspectiva unuia din personaje - fie povestit ca amintire, fie este redat la persoana întâi, cu dialoguri inserate. Asa se face ca la început m-am simtit derutata, încercând sa conturez personajele cu care faceam cunostita, plimbata fiind când în prezent, când în trecut. Romanul find scris de o autoare americanca, sunt folosite nume tipice lor, însa mai putin obisnuite la români: Noelle, Emerson, Tara, Sam, Ted, Jan, Grace, Jenny, Anna, Haley, Bryan, Cleve. Lily...multe personaje! Însa pe masura ce înaintezi în lectura, îti este tot mai clar cine cu cine, ce legatura are. ☺
Nu este un roman greoi, mi-as permite sa spun ca dimpotriva, este usurel. Nu contine descrieri alambicate, nici metafore sau figuri de stil memorabile... Obiceiul meu când citesc un roman este sa îmi marchez cu ajutorul unor sticky note pads anumite pasaje care ma impresioneaza prin formulare si cândva, îmi fac timp si copiez citatele într-un carnet. Exista romane din care as copia fiecare pagina... aici, din cele 500 pagini am remarcat doar un mic pasaj. Asta nu înseamna ca romanul nu este interesant! Povestea este captivanta, în primul volum afli o multime de secrete si esti tot mai interesat sa citesti mai departe. Odata ajuns la volumul doi, nu-l mai poti lasa din mâna, pentru ca vrei neaparat sa stii cum se termina povestea! Sunt momente când banuiesti, însa adevarul îl vei descoperi doar în ultimul capitol. Romanul este interesant nu atât prin felul în care este scris, ci prin povestea pe care o prezinta. Nu este un roman politist însa te tine în suspans în aceeasi maniera! Este o lectura relaxanta si placuta.
Deci, cine se înscrie?! ☺
Mentionez ca prioritate au participantii la "Mirecurea fara Cuvinte" ☺: DomnuIo, Steliana, Gianina, Iulisa, CălinH, Spunsieu, SoriN, Leovi, Poteci de dor, ina, CRISTI, Nima, Mihaela Dămăceanu, Floarea bunica, Raluca - Suflet de mamica, axasport, Ileana, Maria, OFZ, addicted , Frunze de toamna, ♥ E LENA ♥, Vania, Silvia, Cu bagajul la usa, Gigi Țepuș, CAMARAS DE LUMINI, Zina, Catalin, Liviu, Cries of Silence, Anastasia, Geanina, foto de inginer, pandhora, Lumea lui Alexandru, Ella, Mihaela Porojan, Coco.

Recomandari de weekend

• Am terminat de citit "Sub aceeasi stea" - roman scris de John Green (pentru cine este interesat, am descoperit varianta elecronica, în traducere româneasca - aici). Traducerea si adaptarea germana se intituleaza "Das Schicksal ist ein mieser Verräter" adica "Destinul este un trădător mizerabil" si aceasta varianta mi se pare ca exprima esenta acestui roman, o tulburatoare poveste despre curajul de a înfrunta destinul...

Titlul original "The Fault in Our Stars" este inspirat din celebra replica shakespeariana - tragedia "Julius Cesar", cea în care Cassius îi spune lui Brutus "The fault, dear Brutus, is not in our stars,/ But in ourselves, that we are underlings."("Vina, draga Brutus, nu este în stelele noastre, ci în noi însine, pentru ca suntem niste slugi." sau altfel spus - "vina nu este a stelelor ce ne guverneaza soarta, draga Brutus, ci a noastra").
Tema romanului este inspirata din perioada studentiei, când John Green a lucrat ca voluntar într-un spital de copii, iar personajul principal i-a fost inspirat de Esther Grace Earl, o prietena a scriitorului, care la vârsta de 16 ani a pierdut lupta cu cancerul tiroidian. Mesajul acestor copii rapusi de boala este ca vietile scurte pot fi cel putin la fel de bogate ca si vietile lungi, ale semenilor sanatosi. Complexitatea si profunzimea sentimentelor, cât si relatia parintilor cu acesti copii, sunt lectii pentru orice muritor de rând! Fiecare pagina a acestui roman este plina de emotii si sensibilitati, fiecare pagina citita ne face mai buni si mai întelegatori.

• Am vazut filmul "It's hard to say I Love You" cu titlul original danez "Kinamand" (daca aveti cont Watchever, gasiti filmul la adresa Chinaman)

"Chinezul" este o poveste tragicomică în care eroul principal - un om de condiție modesta, se afla într-o mare intersecție la jumatatea drumului vieții! Filmul regizat de Henrik Ruben Genz si înscris în genul "drama" este o producție daneza 2006, cu Bjarne Henriksen, Vivian Wu, Lin Kun Wu si Paw Henriksen în rolurile principale.
Filmul prezinta numeroase aspecte ale vieții cotidiene, accentuând motivele pentru care de obicei se produc divorturile, menționând rutina si lipsa de comunicare în cuplu, dovedind fragilitatea iubirii dar si puterea obisnuiței. Este un film care emoționeaza prin subtilițati, un film ce aduce în prim-plan un barbat blând, îngăduitor și credul, cu gusturi și purtări simple, alaturi de o frumoasa chinezoaica, printr-o căsătorie de conveniență. Filmul trateaza cu umor si ironie relațiile între membrii familiilor implicate, obiceiurile si prejudecațile legate de apartența la o cultura sau alta. Este o poveste romantica, o poveste ce prezinta doua iubiri, una stinsa din lipsa de comunicare între soți si alta abia începuta, bazata paradoxal pe incapacitatea de comunicare între soți. Misterul ce intensifica sentimentele unei femei străine si frumoase, ciudate, care nu înțelege nimic din ceea ce spune el, un barbat fermecat zi de zi de grația soției pro-forma.

• Va doresc atât lectrura cât si vizionare, cât mai placute! ☺

Let's talk about... professions

Cei mai multi bloggeri sunt scriitori, poeti sau jurnalisti de profesie si textele pe care le publica în blogosfera - fie ca sunt creatii literare, pamflete, reportaje sau interviuri - poarta amprenta profesionalismului, compozițiile lor sunt structurale, contin particularități stilistice si transmit cititorilor emotii. Aceste persoane au fost învatate sa utilizeze limbajul pentru a portretiza cât mai fin idei și imagini... O alta grupa mare de bloggeri este formata din cei care se folosesc de blog spre a-si promova munca sau rezultatul muncii, temele întinzându-se între cele mai cunoscute domenii, pâna la cele mai ciudate (fermieri, florari, pictori, gastronomi, designeri, muzicieni, etc.). Acestia  îsi folosesc deasemenea cunoștințele de specialitate pe blog.
Eu nu fac parte din niciuna din categoriile sus numite si în legatura cu profesia mea am scris foarte rar, în primul rând din teama ca genul acesta de povesti ar fi greu de înteles sau chiar ar plictisi eventualii cititori. Astazi însa risc ☺ si voi spune câte ceva despre meseria mea.

Sunt inginer TCM si lucrez într-un birou de proiectare, în cadrul Firmei Renk, fondata de Johann Julius Renk în anul 1873, sub numele de Fabrica de roti dintate, firma preluata în 1923 de concernul MAN. În prezent întreprinderea este lider mondial necontestat în producerea de reductoare turbo şi planetare cu înalte exigenţe tehnice, reductoarele navale şi cutii de viteza pentru material rulant. Asa cum scriam într-un articol despre orasul în care locuiesc, traditia industriei constructoare de masini are în Augsburg radacini adânci.
În legatura cu munca mea, nu pot sa fac public decât anumite date - secretul de serviciu fiind una din regulile de baza în firma la care sunt angajata. Despre succesele de anul trecut ale firmei pot sa mentionez cu mândrie trei recordurile mondiale: cel mai rapid feribot - pe nume"Francisco" (dupa numele Papei) functioneaza cu reductor conceput si executat la Renk, la fel ca si cel mai lung iaht (180 metri) numit "Azzam". Cea mai mare planetara construita vreodată (un monstru de 280 tone) pentru banc de probă - turbine eoliene, este de asemenea realizat de Renk.
Cei mai multi cunosc probabil termenul de "cutie de viteza" de la autoturismul pe care îl conduc, însa o cutie de viteza pentru o nava maritima (fregate, corvete, nave de pasageri, paza de coasta, nave de croaziera) are aproximativ lungime si înaltime de trei metri, latime de patru metri si câtareste în jur de 45 tone!

Compartimentul de proiectare în care lucrez de aproape zece ani, elaboreaza întregul ansamblu al partii mecanice (colaboram în strânsa legatura cu compartimente care se ocupa de partea hidraulica, pneumatica, s.a), începând cu cele mai mici suruburi si roti dintate si încheind cu carcase si capace de protectie - bineînteles toate datele sunt sub forma electronica si la final, imprimate pe hârtie. Totodata suntem angajati sa însotim si sa dirijam realizarea lucrarii pâna la lansarea vaporului pe apa.
Majoritatea pieselor sunt executate în halele de productie ale fabricii însa avem si componente pe care le cumparam sau le comandam la alte firme. Spre exemplu carcasa ultimului proiect a fost stabilit sa fie executata la firma MAN si va prezint câteva fotografii din timpul vizitei echipei noastre de proiectare în hala de lucru, în turnatorie.
În sectiile de productie ale întreprinderii noastre suntem prezenti deseori, însa în turnatorie se intra doar cu aprobari speciale. Pe timpul acestei vizite am fost autorizata sa fotografiez.

Omagiu

Astazi se împlinesc 107 ani de la nasterea marelui Mircea Eliade - scriitor de prestigiu international, autoritate necontestată în domeniul istoriei religiilor, al filozofiei si al literaturii de ficțiune.
Mircea Eliade este scriitorul meu cel mai iubit. Daca nu ar fi existat Mircea Eliade, imaginatia mea ar fi fost mult mai simpla, visele mele ar fi fost poate doar în alb si negru, ochii mei nu ar fi fost antrenati sa caute frumosul în orice colt ar privi si sufletul mi-ar fi fost cu siguranta mai sarac.
Mircea Eliade mi-a deschis poarta spre un spatiu magic, spre o alta dimensiune a cunoasterii si autocunoasterii. Scrierile lui mi-au oferit o alta perspectiva de a percepe lumea, operele lui m-au introdus într-o zona privilegiata, în care întinderea nemărginită care cuprinde corpurile cerești poate fi cântarita si în care segmentul contemporan intersecteaza pe neasteptate alte timpuri. Mircea Eliade e miraculos, e mitic, e original si minunat!
Cea care sunt azi, sunt în mare parte datorita lui Mircea Eliade...

Ieri am fost la cinematograf

Am vazut filmul "Der Medicus" si va recomand sa nu-l ratati!
Bazat pe romanul "The Physician" - scris de Noah Gordon, filmul transpune pe ecran o tulburatoare poveste petrecuta în secolul 11. Un copil orfan, aciuiat lânga un felcer ambulant din dorinta de a învăța arta tămăduirii bolilor, îsi dezvolta talentul nativ de a recunoaste maladiile si îsi urmeaza idealul, ajungând cândva un medic adevarat. Este practic povestea aparitiei medicinii în Europa.
Acțiunea filmului începe si se termina în Anglia, însa povestea face un drum lung prin Egipt si Persia. Întâmplari neprevazute si scene înfricosatoare se împletesc cu momente pline de gingasie si cu povesti despre dragoste pura si prietenie adevarata, oferind numeroase exemple de altruism si respect interuman.
Filmul este si istorie si drama si aventura, este o fresca a societatii, o dovada despre existanta valorilor profund omenesti, despre frumusețea sufletului, despre toleranta, religii si despre libertatea spiritului. "Der Medicus" este ARTA adevarata!
In rolurile principale: Tom Payne (Rob Cole), Emma Rigby (Rebecca), Stellan Skarsgård (Bader), Ben Kingsley (Ibn Sina), Olivier Martinez (Shah Ala ad-Daula),  Elyas M’Barek (Karim), Fahri Yardım (Davout Hossein). Premiera mondiala a filmului a avut loc în Prima zi de Craciun 2013.
Pe doi dintre protagonistii acestei capodopere cinematografice - actorii Olivier Martinez si Fahri Yardim, am avut ocazia sa îi vad în spectacolul live "Wetten dass...?" transmis pe data de 14 decembrie 2013 din Augsburg (promit sa revin cu detalii în legatura cu aces minunat spectacol).

PING BACK: cybershamans.blogspot.com, gramofon-gramofon.blogspot.com, inathread.blogspot.com, superblogulluimihnea.blogspot.com, fotodeinginer.blogspot.com, crisalexbc.blogspot.com, danvaideanu.blogspot.com, kadiavsd.com, http://blogu.lu/andra/, http://abbilbal.blogspot.ro/, http://fewstuff.blogspot.ro/, http://descoperatargovisteacumine.blogspot.ro/, http://www.inathread.ro/, http://pisicaneagra.com/, http://cristi-raraitu.blogspot.ro/, http://iulisa.blogspot.ro/, http://ancavrinceanu.blogspot.ro/, http://daurel.wordpress.com/, http://diana-kundalini.blogspot.ro/

Omul frumos

pentru rubrica Happy Weekend (Blind Love - Elly)

"Acum cativa ani ma duceam în America si avionul s-a oprit pentru o escala în Timisoara. Iar de acolo s-a urcat în Boeing-ul modern un sat întreg de babe, îmbracate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu papornite, de parca mergeau cu rata. În sinea mea, am gândit stânjenit ca asa se strica imaginea României în lume. Pe vremea aceea credeam ca imaginea e importanta, nu România.
Dupa ce am trecut Atlanticul si ne apropiam de destinatie, cu o ora înainte, ni s-a dat sa completam niste formulare, destul de agresive, care te anchetau în toate dimensiunile tale de calator.
Am avut sentimentul ca tot avionul dadea teza la limba româna. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci babute lânga mine, care mi-au spus cinstit: "Scrie-ne si noua, maica, aici, ca noi nu stim nimic!" Si astfel, eu le întrebam din chestionar si ele îmi raspundeau din inima:
- Când te-ai nascut, mama?...
- 1877.
- Câti copii ai?
- 11.
Si-asa mi-am dat seama ca stateam de vorba cu Independenta Romaniei.
A început sa se clatine avionul. Avionul se clatina si la toti ne-a fost frica, inclusiv mie, asta cu imaginea Romaniei în lume. Mi-am pus centura, stewardesele au plecat si ele speriate. Babele, în schimb, stateau langa mine si se sprijineau de partea de sus, ca si cum ar fi mers cu rata. Zic:
- Maica, stai jos, ca a început furtuna. E pericol sa ne prabusim. Nu ti-e frica?
- Lasa, mama, raspunde babuta, mi-am facut o cruce, la Dumnezeu nu insist!... Ajunge.
În siguranta ei stateau doua mii de ani de crestinism. Iar eu, pe langa babuta, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a Romaniei în lume, iar ea era icoana neamului din totdeauna. Babuta m-a reîncrestinat într-o fractiune de secunda si, astfel, am vazut din nou Omul Frumos".

Jocul de-a trenuleţul

"Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi..." Octavian Paler (Viaţa pe un peron)

Leapsa - ABC-carti citite

Regula lepsei, transmisa de Catrim, care a preluat-o de la Zina: “Pentru aceasta leapsa, insiruie cate o carte preferata al carei titlu incepe cu cate o litera din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poti inlocui cu o carte preferata care contine acea litera în titlu. Ai voie sa pui in lista ta și carti care nu apartin beletristicii.”
Aici, în graba, lista mea:
Anna Karenina - L.Tolstoy, Autoportret într-o oglindă spartă - O. Paler, Arta conversatiei - I.Vulpescu, Adio, arme - Hemingway
Bună seara, Melania - Rodica Ojog Brașoveanu, Bel-Ami - Guy de Maupassant
Crima si Pedeapsa - Dostoievschi, Ciuleandra - L.Rebreanu, Cel mai iubit dintre pamânteni - M.Preda
Dama cu camelii - Alexandre Dumas fiul, Donna Alba - Gib Mihailescu, Domnișoara Christina - M. Eliade, Dune - Frank Herbert
Eugénie Grandet - Balzac, Enigma Otiliei - George Călinescu, Emma - J. Austen
Fara ideal - Henryk Sienkiewicz, Femeia în fața oglinzii - H.Papadat-Bengescu
Gaudeamus - Mircea Eliade
Hamlet - William Shakespeare, Huliganii - Mircea Eliade
In cautarea timpului pierdut - Marcel Proust, Ion - Liviu Rebreanu
Jar - Liviu Rebreanu, Jane Eyre - Charlotte Brontë, Jocul cu margele de sticla - Hermann Hesse
Kéraban încăpățânatul - Jules Verne
La Medeleni - Ionel Teodoreanu, Lista lui Schindler -T.Keneally, La paradisul femeilor - Zola, Lacrimi și sfinți - E. Cioran, Lotte la Weimar - T.Mann
Madame Bovary - Gustave Flaubert, Maitreyi - Mircea Eliade, Morometii - Marin Preda, Mizerabilii - V.Hugo, Marile sperante - Charles Dickens, Mândrie și prejutecată - J.Austen
Nunta în cer, Noapte de Sânziene - M.Eliade, Năpasta - I.L.Caragiale, Notre-Dame de Paris - Victor Hugo, Numele trandafirului - Umberto Eco
Orașul cu salcâmi - Mihai Sebastian, Omul Invizibil - H. G. Wells
Pe strada Mântuleasa - M.Eliade, Pădurea spânzuraților - L.Rebreanu, Pașii profetului - L.Blaga, Parfumul - P.Suskind, Poezii - N. Stanescu, Poezii - M.Eminescu
Quo Vadis - Henryk Sienkiewicz
Razboi si pace - Leo Tolstoy, Rascoala - Liviu Rebreanu, Roșu și negru - Stendhal, Rațiune și simtire - J. Austen, Ratacirile fetei nesabuite - Mario Vargas Llosa
Somnul din somn - Ana Blandiana, Straina - H.Papadat-Bengescu
Tristan - Thomas Mann
Unchiul Vania - Cehov
Viața ca o pradă - M.Preda, Viața pe un peron - O.Paler
X -?
Y -?
Zgomotul si furia -William Faulkner, Zidul - J.P.Sarte
Provoc mai departe la preluarea lepsei pe cei care m-au vizitat astazi si au lasat un comentariu: Foto de inginer, La bulivard, Elly Weiss, Kundalini, Sara, Cristi, DB, Larisa, Vera, Pandhora, Melly. Distractie placuta si-un weekend minunat!

Am câstigaaaaaaaaat!

.... premiul  sponsorizat de libraria online libris , organizat si  gazduit de Lillee.
Multumesc mult! Va pup!

Premiul reprezinta "Jurnal de Paltinis" semnat Gabriel Liiceanu si nu a trebuit decât sa justific de ce doresc sa am aceasta carte!
"Sunt nascuta în Bucuresti, am trait aproape treizeci de ani în Sibiu si locuiesc de zece ani în Germania. Inima mea bate transilvaneste...
Tare mult mi-as dori sa citesc "Jurnalul De La Paltinis" - Gabriel Liiceanu, si sa va spun de ce:
aveam 15-16 ani, eram la schi, la Paltinis - ca în fiecare vacanta de iarna. Dormeam la Schit, la Joe si într-o zi, am vazut o silueta ciudata printre brazi... Joe ne-a spus în soapta: "e Noica, fost detinut politic, vine la mine sa cumpere lapte".
La vremea respectiva nu stiam nimic despre marele Noica, dar ceva m-a fascinat... parca aerul a fost sfânt în urma lui... Am privit lung, deosebit de impresionata si Joe a completat "sta singur într-o cabana mai sus, el si cartile lui" si atât...
Mai târziu, m-a framântat ani în sir ideea ca am avut sansa sa fiu atât de aproape -fizic- de marele Noica si nu am valorificat momentul. M-am întrebat de multe ori, oare ar fi acceptat sa vorbeasca cu mine? oare ar fi dorit sa initieze o eleva a unui liceu de filologie-istorie, însetata de literatura non-comunista?!
Drumurile noastre au fost foarte aproape, dar din pacate nu s-au intersectat...
Întelegeti ca eu am nevoie sa citesc Jurnalul de la Paltinis?! sunt sigura ca am sa gasesc raspunsuri la multe din întrebarile mele, stârnite în acea iarna de decembrie...
Va multumesc! :)"

Poezia de sâmbata

Pingback: Ana Usca, Mirela, Vania, Caius, Karina, Maria, Costin.