Se afișează postările cu eticheta clasic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta clasic. Afișați toate postările

sâmbătă, 1 august 2026

Gnossienne – o poartă spre visare

🌞A trecut luna lui Cuptor... E sâmbătă dimineața. Sunt încă în pijama. Aerul are o moliciune suportabilă, încă nu dogorește. Lumina blândă mă învăluie și‑mi dă un plus de confort. Îmi beau cafeluța în pat, cu tihna aceea simplă și rară a unei dimineți fără grabă. Weekendul meu începe azi cu Gnossienne No. 1.
Erik Satie m-a fascinat mereu, tocmai pentru că muzica lui nu seamănă cu nimic din ce am auzit vreodată. Muzica lui nu te împinge, nu te conduce, nu te obligă să o urmărești. Te lasă să respiri. Te lasă să visezi. Te lasă să fii.
Există în Gnossiennes o liniște care nu e tăcere, ci o formă de claritate. Fiecare notă pare să vină dintr-un loc ascuns, ca și cum ar fi descoperită, nu compusă. Nu are ritm fix, nu are măsură, nu are granițe. Curge liber, exact cum curge o stare. Poate de aceea mă relaxează. Nu mă agită, nu mă împinge nicăieri, nu mă forțează să anticipez nimic. Îmi dă voie să plutesc, să mă desprind de zgomotul zilei și să intru într-un spațiu care e doar al meu.
Satie a inventat cuvântul Gnossienne – un termen unic, acceptat în muzicologie tocmai pentru că piesele sunt scrise într-un stil care nu exista înainte — libere, fără măsură, fără reguli. Seria Gnossienne a ajuns să desemneze acest stil aparte. Nu un gen universal, ci o categorie muzicală asociată exclusiv cu Satie. Muzica nu aparține niciunei forme clasice, nu se supune niciunei reguli. E o lume mică, rotundă, misterioasă, în care intri ca într-un labirint fără teamă. Nu cauți ieșirea, ci te bucuri de drumul care se desfășoară încet, cu pași moi, cu repetiții care nu obosesc, ci liniștesc. De fiecare dată când o ascult, am impresia că timpul se dilată puțin, că se face loc pentru visare, că se deschide o fereastră spre ceva mai blând.
Poate de aceea revin mereu la aceste piese. Au ceva ritualic, ceva care mă așază, mă calmează, mă desprinde de tot ce e prea grăbit. Gnossienne No. 1 nu e doar o melodie, e o stare. E o respirație. E un fel de a privi lumea cu mai multă delicatețe. Și de fiecare dată când o ascult, simt că mă întorc la mine.
Răsfățați‑vă! Weekendul e pentru așa ceva! Lăsați-vă sufletul să aleagă ce-i face bine. メ૦メ૦💋

miercuri, 20 decembrie 2023

Concert "Night of the Proms"- Miercurea fara cuvinte S51/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

luni, 18 decembrie 2023

Noaptea proeminentilor 2023


În fiecare an, în luna decembrie porneste turneul "Night of the Proms" oferind concerte în cele mai mari orase ale Germaniei. În general, ajunge în München la mijlocul lunii. 
Turneul este inspirat de "Last Night of the Proms" organizat la sfarsitul anului de BBC în Londra (unde au loc doar concerte de muzica clasica), idee extinsa de belgieni într-o varianta în care muzica clasică se intercaleaza cu muzica pop. Primul asemenea festival s-a numit "Pop meets Classic" si a avut loc în Anvers în anul 1985. Succesul extraordinar a exportat festivalul în anul 1990 în Țările de Jos si din 1994 și în Germania. 
Până în anul 2015, orchestra simfonică belgiană "Il Novecento" sub conducerea lui Robert Groslot și starurile muzicii pop invitate, au făcut turnee în fiecare an si în Franța, Austria, Luxemburg, Elveția, Spania și Danemarca, atrăgând în jur de jumătate de milion de oameni în arene. După 880 de concerte "Night Of The Proms", Robert Groslot și-a încheiat sarcinile de dirijor pentru această serie de concerte si de atunci, conducerea orchestrala a fost preluata de brazilianca Alexandra Arrieche. 
Din anul 2017, orchestra Il Novecento a fost redenumită Orchestra Filarmonicii din Antwerp. Orchestra este parte a familiei "Night of the Proms" si acompaniaza muzicienii pop proeminenti. 
O alta constanta a festivalului a fost John Miles, care nu a lipsit niciodata din festival pâna în decembrie 2021. Evergreen-ul acestuia "Music", a devenit imnul spectacolelor "Night of the proms". 
Anul trecut pe scena au evoluat Kool & the Gang, Amy Macdonald, Nik Kershaw, Carol Decker (T’Pau), Matt Simons, YolanDa Brown si John Miles jr. 
Anul acesta starurile spectacolului au fost: Toto, Anastacia, James Morrison, Aura Dione, Camouflage si tânarul violoncelist american Nathan Chan. Am fost la spectacol împreuna cu colega si tânara mea prietena Andrea, lânga ceilalti 15.500 de spectatoori. Noi am cumparat bilete printr-o agentie de turism care ne-a asigurat nu doar biletele la acest concert ci si transportul cu autocarul din Augsburg pâna în Parcul Olympia din München si înapoi.
Ieri seara am avut bucuria de a-i admira live pe unii din cei mai mari artisti contemporani ai muzicii pop. 
Primul star care a urcat pe scena a fost cântăreața pop daneză Aura Dione, cunoscută în întreaga lume pentru hitul "Geronimo". Cu melodii captivante precum "I Will Love You Monday (365)" sau "Friends", cântareata s-a impus pe scena pop internațională prin vocea ei inconfundabilă, aspectul, interpretarea ei extravagantele ei tipice. Anul acesta a aparut pe scena purtând în par o diadema ce amintea de Statuia Libertatii. La finalul soloului, a aruncat diadema spre public - mi-as fi dorit sa fiu norocoasa care a primit acest suvenir! A urmat trupa germană Camouflage, formata în anii 80 si cunoscută la nivel mondial prin hiturile "The Great Commandment" și "Love is a Shield". Stilul grupului este caracterizat de melodii captivante, armonioase, cu sunete de sintetizator atmosferic. De-a lungul anilor, trupa a lansat mai multe albume și impresionează permanent prin evoluțiile stilistice. Anul 2023 înseamna pentru Camuflage 40 de ani de existenta! Urmatorul star, cântărețul și compozitorul britanic James Morrison, ne-a captivat cu vocea usor ragusita si deosebit de calda, cu melodiile lui încarcate de emotie. A debutat în anul 2006 cu albumul "Undiscovered" si a ajuns imediat pe primul loc în topurile britanice. De atunci a fost o parte integrantă a scenei muzicale si piesele "Who’s Gonna Love You Now" sau "Broken Strings" au devenit hituri internationale. Solistul american Nathan Chan, un virtuos al violoncelului, ne-a fermecat prin talentul și pasiunea muzicală de care a dat dovada. Un balerin a interpretat în stil modern minunate dansuri pe melodiile lui Nathan, care a cântat nu doar la cello clasic, ci si la E-cello. Când pe scena a aparut cântăreața americană Anastacia, sala s-a ridicat în picioare. Cu talentul ei special, cu amestecul de rock, pop și soul si vocea ei versatilă, Anastacia a antrenat publicul la dans. A debutat în anul 2000 si în acesti 23 de ani, Anastacia a vândut peste 30 de milioane de albume în întreaga lume. Hiturile "I’m Outta Love" și "Left Outside Alone" a electrizat atmosfera concertului. Cu prezența ei scenică energică, ea a transformat amfiteatrul în sala de dans! Finalul concertului a fost oferit de Formatia Toto. Înca în anii '80 au cucerit întreaga lume cu hiturile "Africa" si "Rosanna". Cu peste 40 de ani de experiență de scenă și numeroase premii Grammy, muzica lor atemporală este încă parte din programul zilnic de radio de pe toate posturile. Steve Lukather și Joseph Williams, cei doi șefi ai trupei au excelat în solouri vocale si instrumentale. Ultima lor melodie i-a adus pe toti artistii serii într-un potpuriu al vocilor si stiluliror de interpretare. The Night of the Proms este un eveniment muzical unic în Europa! Între melodiile din repertoriul invitatilor pop au fost mereu interpretate arii din opera, opereta, muzicaluri si muzica de film. Orchestra Filarmonică din Antwerp formată din 75 de membri (instrumentisti si corul pe nume Fine Fleur), plus o trupă rock, au asigurat acompaniament si solouri impresionante. În plus, spectacolul de lumini coordonat cu precizie si mare arta, ne-au asigurat o seară de neuitat. Motto-ul spectacolelor este "clasicul întâlneste pop-ul, aria întâlneste hit-ul, smokingul întâlneste geaca de piele, pantofii stiletto întâlnesc baschetii și Ceaikovski se întâlnește cu Boy George"☺ Muzica electronică și muzica clasică, două stiluri care au fost mult timp considerate incompatibile, se îmbină în părți egale și rezultatele sunt concertele cu totul si cu totul speciale. Daca ai fost spectator o data la un asemenea show, nu vei dori să ratezi anii urmatori acest mare eveniment! Eu si Andrea ne-am înscris într-un joc de tragere la sort, pentru bilete Night of the Proms 2024 în regim VIP ☺ Cine stie ce noroc da peste noi si câstigam fiecare câte doua bilete categoria I, intrare VIP, bauturi si mâncare all-inclusive, after show party si fotografii cu proeminentii invitati. Sa visezi este permis si este gratis ☺☺☺
 

vineri, 26 mai 2023

Sleeping Beauty transmisie live de la Royal Opera House

Saptamâna aceasta, miercuri seara, am fost la Cinema, la ultimul spectacol la care am avut abonament în stagiunea 2022/2023. A fost prezentat baletul "Frumoasa din padurea adormita" - un spectacol preluat în direct de la Royal Opera House si transmis în 950 sali de cinema din 17 tari!!!
"La Belle au bois dormant" (în franceza) de Charles Perrault sau (în germană:) Dornröschen de Frații Grimm, este un basm clasic despre o frumoasă prințesă, o pădure și un chipeș print – asa cum scrie Wikipedia. Versiunea culeasă de frații Grimm este o variantă transmisă oral a poveștii literare publicată de Charles Perrault în “Histoires ou contes du temps passé” din 1697. Aceasta în schimb a fost ispirată de “Sole, Luna, e Talia” - o poveste scrisă de poetul italian Giambattista Basile (publicată postum în 1634), care la rândul ei este inspirată de alte povești din folclor. Cea mai veche variantă cunoscută este “Perceforest”, compusă anonim între 1330 și 1344 și publicată prima dată în 1528. Povestea a inspirat numeroase alte lucrări de artă: picturi, lucrări scrise, muzică, film... Muzica baletului “Frumoasa adormită” a fost compusă de Piotr Ilici Ceaikovski (în 1889), al doilea din cele trei balete ale sale. “Sleeping Beauty” este alcătuit dintr-un prolog și trei acte, reprezentatat prima dată în anul 1890. Coregraful producției originale a fost Marius Petipa. Premiera a avut loc la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg în 1890, iar lucrarea a devenit un standard în repertoriul clasic de balete. 
Cea mai de success versiune a baletului a avut loc în anul 1946,  a fost prima reprezentație oferită de companie atunci când Royal Opera House s-a redeschis la Covent Garden, după cel de-al Doilea Război Mondial. 
Acum câtiva ani, în martie 2014, am scris despre vizionarea acestui spectacol si se pare ca am fost foarte încântata! Anul acesta... nu stiu de ce, dar ultimul act mi s-a parut extrem de plictisitor! Poate ca am fost prea obosita (spectacolul a durat pâna la ora 23:45, în mijloc de saptamâna) sau poate ca într-adevar anul acesta artistii nu au depasit virtuzitatile predecesorilor! Habar nu am de ce... poate ca ajungem într-un punct când nu ne mai lasam încântati de orice!!! Ceea ce m-a fermecat la spectacolul de anul acesta au fost costumele! Atâta frumusete si atentie la mici detalii parca nu imi amintesc sa fi vazut la un spectacol de opera sau balet! Protagonistii au avut toalete superbe, încaltaminte fina, bijuterii si peruci minunate! Într-adevar personaje de basm, cu zâne si printese, cu regi si regine ca pictati!!!
Anul acesta am de gând sa îmi fac singura un costum de epoca, un costum pentru carnaval, asemanator celor de la carnavalurile venetiene. Si acest spectacol mi-a oferit inspiratie maxima! Fiecare tablou scenic mi-a aparut ca o pictura baroc - rococo.
Îmi place foarte mult prezentatoarea, Darcey Andrea Bussell (are 54 de ani, incredibil!!!), este fosta balerina, actual președinta Academiei Regale de Balet. Din anul 2018 poarta titlul de Dame Commander of the Order of the British Empire (DBE). Este o adevarata Lady! 
M-am bucurat sa o revad pe balerina Kristen McNally. Din nou în rolul vrajitoarei Carabosse, exact ca acum noua ani, fermecatoare! Se pare ca anii nu au trecut peste ea, a ramas la fel de zvelta, la fel de gratioasa, la fel de... vrajitoare! ☺ 
Zâna Liliacului - balerina Mayara Magri, o artista superba! Gratie, frumusete, caldura, bunatate, atitudine - un rol interpretat perfect! O placere totala sa o privesti dansând!
O surpriza deosebit de placuta mi-a produs balerinul Joseph Sissens în rolul Bluebird, cu uimitoarea lui detenta! Un dans superb, cu salturi si piruete imitând perfect un zbor de pasare! Practic, în ochii mei, el a salvat actul III.
Am petrecut o belle soirée ☺, am savurat atmosfera speciala a serilor Cinema-ROH si ne-am delectat cu muzica a lui Ceaikovski, o adevărată bijuterie din repertoriul baletului clasic.
Royal Ballet THE SLEEPING BEAUTY (2023)