Încă un dans cu toamna în carnețelul vieții

🍁 Unii adună primăveri în buchetul vieții… Eu notez încă un ritm la braț cu toamna, în carnetelul meu de dans. Fiecare toamnă aduce o altă melodie — în copilărie, venea cu pași zvăpăiați de rock-and-roll și cha-cha-cha. În adolescență, aducea blues și bossa nova, cu armonii suave, ritmuri tandre și melancolice. Acum, amândoua preferam ritmul unui tango, cu forță blândă și eleganță adâncă — sau al unui vals, plin de distincție și rafinament...

🍂 Astazi, toamna a bătut din nou la ușa sufletului meu. A sosit cu pași moi, de catifea arămie și mi-a întins brațul — așa cum o face de fiecare dată. Am notat în carnetel... dar nu contează câte dansuri au fost, nu le mai număr! Contează doar culoarea, ritmul și grația pe care mi le-au imprimat aceste dansuri în minte și-n suflet.
Frunzele îmi joacă în păr iar cerul, pictat în raze aurii, îmi face semn că pot să zâmbesc — e ziua mea, și toamna mi-a întins covorul ei de lumină. Azi, așa ca în fiecare an, mai urc o treaptă și dansez în noul ritm al toamnei, cu inima deschisă și pași ușori, purtată pe aripi de vânt și visare.

P.S.:Textul îmi aparține, iar prima idee a fost să-l însoțesc cu un colaj din frunze presate — colaj care nu a ieșit cum speram (vezi aici). Așa că fiica mea a realizat pentru mine aceste două desene, cu ajutorul lui Gemini — asistentul AI dezvoltat de Google.

A mai cazut o STEA - Laura Dahlmeier

De când am aflat vestea, gândurile mele se învârt neîncetat în jurul acestui caz dramatic. Poate că scriind despre aceasta, voi reuși să-mi potolesc valul emoțional...
Nu am întâlnit-o niciodată pe Laura Dahlmeier – dublă campioană olimpică și de șapte ori campioană mondială la biatlon. Și totuși, faptul că s-a născut și a trăit în Garmisch-Partenkirchen, la doar 100 km de orașul meu, m-a făcut să o simt „de-a noastră”, ca pe o fiică a sudului Bavariei. Pentru ca Laura a fost iubită de oameni de toate vârstele. A fost o prezență luminoasă, iar această energie pozitivă se vedea clar ori de câte ori apărea — fie în transmisiuni televizate, în interviuri live sau în paginile revistelor glossy, fie în spațiul digital, prin rețele sociale, platforme multimedia și conținut viral. Zâmbetul ei transmitea o căldură autentică, care transcendea mediul vizual și pătrundea direct în conștiința publicului. Cu toată celebritatea ei, Laura și-a păstrat naturalețea, modestia și o sociabilitate rară.

După ce a acumulat un palmares sportiv remarcabil, Laura Dahlmeier și-a încheiat cariera sportiva în anul 2019, la vârsta de 25 de ani. Retragerea nu a însemnat repaus - Laura a rămas activă, mereu în mișcare, mereu aproape de munte, marea ei iubire. A fost moderator sportiv, ambasadoare de brand, dar mai ales exploratoare. A acceptat provocări alpine, a urcat, a alergat, a schiat, a pedalat... Pentru ea, natura și prietenia deveniseră mai importante decât performanța.
Ca ghid montan și de schi certificat (VDBS), Laura a oferi turiștilor șansa de a-și atinge propriile vârfuri. Motto-ul ei preferat a fost o expresie bavareză greu de tradus „Scheiß da nix, dann feit da nix!” – care s-ar putea interpreta așa: „Dacă nu ai simțit frica până în măruntaie, n-ai trăit nimic!.” Sau cu alte cuvinte "teama nu te protejează – ba chiar te poate opri"! Așa și-a trăit viața - cu îndrăzneală, cu visuri înalte, cu pași siguri pe crestele lumii.

🏔️ A urcat Mont Blanc prin Brouillard Pfeiler alături de frații Huber (2021), a cucerit Pik Korschenewskaja (7.105 m) în 2023 și Ama Dablam (6.814 m) în Nepal (2024). Următoarea mare dorință a ei - Laila Peak, Pakistan – un vârf cu nume inspirat dintr-o poveste de dragoste orientală, „Laila și Majnoon”. Un vârf frumos, dar nemilos. Unul dintre cele mai dificile din Himalaya, cu pereți abrupți, stânci fragile și vreme imprevizibilă.

Pe 28 iulie 2025, la altitudinea de 5700 de metri, muntele și-a arătat dintr-odată cruzimea iar ascensiunea Laurei a fost brusc întreruptă. O stâncă desprinsă a lovit-o... Destinul?! Prietena Laurei si partenera de expeditie, Marina Krauss (alpinistă de performanță), a rămas suspendată între cer și abis, fără puterea de a schimba cursul unei tragedii ce se desfășura sub ochii ei. Atârna de acea coardă ca de un fir subțire de speranță, singura în pustietatea albă, cu vântul urlând și cioburi de gheață mușcând din piele și din timp. De atunci, imaginea nu-mi dă pace — două prezențe încremenite în tăcerea glacială, conturate de respirațiile rare și de vântul aspru ce le învăluia. Față în față cu forța copleșitoare a naturii, într-un moment care scapă înțelegerii. Ce se întâmplă acolo, la granița dintre curaj și destin, nu poate fi cuprins în logica unui om obișnuit. Poate fi doar onorat în tăcere...

Am două fete de vârsta celor două - Laura și Marina. Nu nu sunt alpinistă. Iubesc zapada si practic sporturile de iarna - din pasiune, ca amatoare. Experiențele mele alpine se rezumă la câteva ture de schi pe an, pe pârtii oficiale, întreținute și monitorizate. Am schiat în ceață, în vânt, la minus 12 grade, dar mereu înconjurată de oameni. Și totuși, pericolele există – uneori chiar amplificate, cum a fost cazul celebrului Schumacher... Accidentele nu pot fi anticipate. În cazul Laurei, poate că destinul a fost provocat... Orice alpinist extrem urcă muntele conștient că acesta decide dacă îi va permite să coboare. Este un pact tăcut — o alegere asumată de a pătrunde într-un spațiu în care fragilitatea umană se dezvăluie fără echivoc. Poate că tocmai această expunere dă curajului o formă absolută.

Nu este o regulă scrisă, dar mulți alpiniști redactează un testament înainte de expediție. Himalaya nu iartă - avalanșe, căderi, hipotermii, boli de altitudine, vreme imprevizibilă — toate pot avea consecințe tragice.
Dorința Laurei Dahlmeier a fost ca în eventualitatea unui accident cu final tragic, nimeni să nu-și riște viața pentru a-i recupera trupul... 🕊️ R.I.P.

Laura Dahlmeier ... o stea căzătoare. A strălucit intens, a ars cu pasiune și s-a stins acolo unde se simțea cel mai vie - pe munte...
Laura Dahlmeier nu a fost doar o sportivă de excepție, ci un spirit liber care a ales să-și trăiască viața cu intensitate și curaj. Ea nu a alergat după glorie, ci după autenticitate, după momente care să-i înalțe sufletul. În fiecare urcare, în fiecare traseu, în fiecare pas pe stâncă, Laura căuta ceva mai profund decât vârful muntelui - a căutat sens, libertate, comuniune cu natura și cu sine.

---

P.S. Viața amoroasă a fostei biatloniste Laura Dahlmeier a fost umbrită de o tragedie profundă. În ianuarie 2022, fostul ei partener, Robert Grasegger, și-a pierdut viața la doar 29 de ani, în urma unui accident petrecut în Munții Fitz Roy. Situat la granița dintre Argentina și Chile, acest lanț muntos din inima Patagoniei este renumit pentru sălbăticia sa neîmblânzită, frumusețea impunătoare și provocările extreme pe care le oferă alpiniștilor. Pe pagina sa de Facebook, Robert scria: „Munții îți pot oferi multe, dar îți pot lua totul.” Cuvinte care astăzi răsună ca o prevestire dureroasă și ca un testament al pasiunii lor comune pentru alpinismul extrem. Pentru că iată, trei ani mai târziu, Laura și-a găsit deasemenea sfârșitul în munți...
Poate că, dincolo de timp și spațiu, acolo unde pământul zgârie cerul, Laura și Robert și-au dat întâlnire… în eternitate...

---

P.S.2: "Vocea ei tremura când vorbea – nu din nesiguranță, ci din durere. Marina Krauss, partenera de coardă a Laurei Dahlmeier, a vorbit pentru prima dată public despre ultimele ore petrecute pe Laila Peak. Nu a fost o explicație, nici o căutare de compasiune – ci o încercare de a pune în cuvinte ceva de necuprins.

„Totul s-a întâmplat atât de repede. Și totuși, fiecare moment părea nesfârșit”, a spus ea cu o privire goală. Soarele era jos pe cer, lumina slăbea, iar vântul de la peste 6000 de metri altitudine le lovea fețele ca niște ace fine. Dahlmeier, această atletă puternică, disciplinată, uneori aproape supraomenească, hotărâse să urmeze o linie dificilă. Marina avea încredere în ea. Făcuseră multe ture împreună. Îi cunoștea limitele – sau cel puțin așa credea.
Când s-a produs accidentul, nu a fost niciun zgomot puternic, nici o cădere dramatică, cum vedem în filme. A fost un moment de liniște. O priză care a cedat. O privire care s-a întâlnit pentru ultima oară. Apoi, gol. „Am sunat imediat la urgențe, am încercat totul. Dar eram atât de sus, atât de singure. Minutele păreau ore.” Lacrimi îi curgeau pe obraji când a spus asta.
Salvatorii s-au luptat mai târziu cu condiții dificile pentru a ajunge la locul accidentului. Dar pentru Laura, orice ajutor a venit prea târziu. Căutarea a fost grea, plină de speranță, mereu cu acea scânteie de „Poate”. Dar la final a rămas doar certitudinea amară: una dintre cele mai mari sportive ale Germaniei și-a pierdut viața în munți – acolo unde se simțea mereu cea mai vie.
Marina Krauss a mai spus: „Știu că Laura voia să fie exact acolo. Că nu a fost niciodată imprudentă. Dar munții decid uneori altfel. Nu voi uita niciodată acea zi. Și nici liniștea de pe chipul ei, în acel ultim moment.”
Lumea sportului este în doliu. Dar Marina, prietena ei, colega ei și ultima ei însoțitoare, a lăsat prin cuvintele sale ceva mai profund decât o simplă amintire: o umanitate tulburătoare, profundă." -- traducere articol FB

---

P.S.3: Într-un interval de doar două săptămâni, lumea sportului a fost zguduită de pierderea a două legende — Felix Baumgartner și Laura Dahlmeier — care și-au găsit sfârșitul în timp ce îmbrățișau pasiunea lor pentru sporturile extreme. Odată cu ei, o parte din visul de a atinge limitele omenești s-a frânt în zbor...

Lumini, umbre, alb-negru sau color

Fotografia este un mijloc prin care surprindem momente și detalii pe care, uneori, ochiul uman le poate trece cu vederea. 

Plăcerea de a fotografia vine din capacitatea de a îngheța timpul și de a captura emoții, peisaje și povești într-un cadru unic. Fiecare fotografie este o mică operă de artă care ne permite să vedem lumea printr-o perspectivă personală și distinctă. 

Lumina și umbrele sunt partenerii eterni ai creației, iar în contrastul lor găsim adevărata frumusețe a vieții. Fără umbră, lumina și-ar pierde strălucirea; fără lumină, umbrele și-ar pierde misterul.

 

 ♦ "Lumea nu este alb-negru. Este plină de culori, iar umbrele nu sunt decât accentele care scot în evidență splendoarea luminii." - Hermann Hesse 

♦ "Întunericul nu poate alunga întunericul; doar lumina poate face asta. Ura nu poate alunga ura; doar dragostea poate face asta." - Martin Luther King Jr. 

♦ "Începuturile și sfârșiturile umbrei stau între lumină și întuneric și pot fi infinit reduse și infinit mărite. Umbra este mijlocul prin care corpul își arată formele." - Leonardo da Vinci

♦ "Nu neglija niciodată culorile vieții; umbrele sunt doar necesare pentru a face lumina să strălucească mai puternic." - Charles Dickens 

♦ "Viața este ca un desen în creion: necesită linii de lumină și umbre pentru a-i da profunzime." - Anonim

Înscriu aceasta postare la "Citate preferate" - tabel de înscriere la Suzana.

Citate, reflexii, influente

Zilele trecute am facut ordine pe rafturile din birou si mi-a picat în mâna o agenda din 2015. Am rasfoit-o si am descoperit câteva pagini pe care notasem replici si gânduri paralel la un serial pe care l-am urmarit atunci: Being Erica. Nu-mi mai amintesc nimic despre acest film... însa ceea ce am notat aici mi-a sunat tare frumos, asa ca presupun ca a fost un film interesant! 

Unele notite sunt facute pur si simplu, la altele am utilizat ghilimele si pentru cateva am chiar notat autorii. Nu mai pot verifica ce este citat si ce e script, însa rândurile sunt emotionante si m-am gândit sa le transcriu aici, poate plac si altora ♥ 

"Se spune ca viata este o serie de momente mari și mici, vesele și tragice. Sunt aceste momente care dau formă și sens vieții noastre, care ne cheamă să examinăm calea pe care am urmat-o și sa aflam zi de zi, ce ne rezervă viitorul." 

Scopul fiecărei călătorii este de a ne regla propria imaginație prin realitate și, în loc să ne gândim cum ar putea fi lucrurile, să le vedem așa cum sunt de fapt. Speranța este deja o parte a fericirii și poate, cea mai importantă fericire pe care o oferă această lume. Dar, ca în cazul tuturor plăcerilor savurate în exces, prea multă speranță este pedepsită cu durere. Iar speranțele exagerate se termina în dezamăgire. 

"Prudența este atitudinea care face viața mai sigură, dar rareori fericită". (Samuel Johnson) 

“Suntem suma tuturor hotarârilor pe care le-am luat” - un adevar exprimat de Albert Camus atât de compact si frumos! Fiecare greseala, fiecare alunecare, fiecare esec, ne ofera sansa de a evolua. Asa învatam sa schimbam ce putem schimba si sa acceptam, cee ace nu putem schimba. 

Mecanica cuantica ne spune ca nu vom sti niciodata cum se va comporta un atom, pentru ca exact în momentul în care privim, am modificat deja atomul! Privitul in sine nu este niciodata pasiv. Exista un efect pe care fizicienii îl explica asa: “Realitatea, indiferent unde este privita, este doar o reactie pe care o constatam. 

Cea mai mare greseala este cea de a renunta la a lupta pentru împlinirea uni vis iar adevarata putere, reprezinta stradania de a încerca mai departe. Daca ai încredere ca totul va fi bine si iti aduci aminte tot ceea ce ai realizat, ai viziunea corecta asupra situatiei si asa, poti continua sa-ti urmezi visul. În final, ai convingerea ca ai facut tot ce ti-a stat în putință si ai puterea de a continua. 

Câteodată viata decurge cu totul altfel decat ne închipuim. Viata amesteca din nou cărțile si indiferent ce cărți ai in mana, sunt cărțile cu care trebuie sa joci. Nu este usor si nici in viitor nu va fi ușor. Insa omul învață, se schimba si se dezvolta odată cu sarcinile pe care le primește. 

Chiar si în cele mai întunecate vremuri, trebuie sa ne gândim ca acesta este scopul pentru care existam, de aceea putem sa ne repliem forțele si mergem mai departe. Unele lucruri se întâmpla, ca vrei sai nu vrei. 

Mai întâi exprimi gândul, apoi acționezi, dupa care, acțiunile devin obiceiuri si vor defini o latura a caracterului personal. Iar caracterul va devei destinul tau. Nu este întotdeauna usor sa asculti vocea interioara ca sa-ti estimezi caracterul. Ne comportam corect, chiar si atunci cand nimeni nu ne priveste?! Sau atunci cand drumul devine îngust si incomod?! In final, facem cee ace e corect, pentru ca trebuie, pentru ca noi asa suntem, pentru ca asa se cuvine.

„Indiferent cum este trecutul tău, ai un viitor fără pată.” - Melanie Gustafson 

“Prieteniile sunt ca acoperișurile vechi, trebuie să le repari constant pentru a le face să reziste” - Samuel Johnson.

  Înscriu postarea la "Ciate favorite" tabel de înscriere la Suzana

Citate

"De fapt, nu știi decât atunci când știi puțin, o data cu cunoștințele, crește si îndoiala.” (Johann Wolfgang von Goethe) 

„Toată lumea aude doar ceea ce înţelege" (Johann Wolfgang von Goethe) 

„Lucrurile au doar valoarea pe care le-o dai.” (Jean Baptiste Moliere) 

„Cuvintele adevărate nu sunt întotdeauna frumoase. Cuvintele frumoase nu sunt întotdeauna adevărate.” (Laozi)

*pentru rubrica Citate favorite, tabel de înscriere la Suzana

Se trec bujorii

"Daca nu poti face bine, straduieste-te macar sa nu faci rau!" 

"Oamenii buni nu pierd timpul sa faca rau. Rau fac doar oamenii care nu sunt multumirti. Rautatea este pentru acei oameni frustrati, mediocrii si invidiosi." 

"Viata nu este nici simpla nici complicata, nici limpede nici mohorata, nici contradictorie nici coerenta. Este-si atata tot. Numai limbajul o ordoneaza sau o complica, o lumineaza sau o intuneca, o diversifica sau o unifica."-Antoine de Saint (Exupery) 

"Lucrurile pe care le facem din cand in cand nu ne contureaza viata, ci lucrurile pe care le facem in mod constant." (Anthony Robbins) 

Inscriu postarea la "Citate favorite" - tabel de inscriere, la Suzana

Filigran hibernal

Lacrimi de Înger picură fin ca o bură de diamant, 

de Astrul de Foc în coama gândurilor Mamei Gaia se ascund 

pentru ca magia sa dureze cât mai mult.

Se anină în firele stravezii si se transformă-n Stelute de cristal, 

să clincheteasca vesel, pentru orice Călator al acestei Lumi.

PS: fotografiile le-am facut cu telefonul mobil, la ora 12 în curtea firmei la care lucrez ☺

3.3.2020

Frumoasa data, nu-i asa? 😉 Pentru mine a fost o zi cu noroc! ☺
A treia zi din martie mi-a adus în sfârsit relaxare. De doua saptamâni de când numarul cazurilor de Coronavirus (COVID-19) creste incredibil de rapid, am fost zi de zi tot mai nesigura daca sa plec sau nu în concediu, pe Coasta de Azur. Pe de o parte, dezamagirea ca as pierde o saptamâna de vacanta la care am visat atât de mult - fara ca banii investiti sa poata fi recuperati, pe de alta parte, datoria morala fata de cei din jurul meu - familia si colegii de serviciu. Daca nu as fi plecat, as fi pierdut banii, dar daca as fi plecat si as fi intrat în contact cu un purtator de Virus si mai departe l-as fi împartit acasa, cum as fi putut trai cu remuscarile?!
Unii m-au sfatuit sa merg, ca "doar ce e Coronavirus altfel de cât o gripa banala, pe care o poti contacta chiar si când mergi la cumparaturi, la coltul casei?!". Altii au ridicat din umeri, au facut ochii mari si au spus ca sub nicio forma ei nu ar pleca într-o tara straina, acum cand pericolul ne pândeste din toate partile. Tja... ce sa fac?! Am sunat de câteva ori la Agentia de turism si am întrebat cum vad ei toata situatia aceasta si de fiecare data mi s-a raspuns "regiunea în care vom calatori nu este marcata ca riscanta"!
Apoi am întrebat la mine la Firma ce se întâmpla daca as ramâne sa zicem 15 zile în carantina, în hotelul în care suntem cazati?! Mi s-a spus ca zilele petrecute în strainatate sunt considerate "timp liber" (deci voi cumula ore minus! 15 zile din ore-suplimentare nu reusesc sa adun nici în doi ani! asa ca ar fi trebuit sa sacrific înca 15 zile de concediu 😞). Iar daca în tara mai intru înca 2 saptamâni în carantina - pentru ca vin dintr-o regiune "problema" voi fi platita ca în concediu medical. Hmmmmmm! Tot felul de scenarii mi-au trecut zilele acestea prin minte si tendinta era de 80% sa nu plec. Gândurile astea m-au coplesit tot mai tare, pe masura ce se apropia data… Si a venit salvarea! Azi-dimineata am fost sunata de Agentia de turism si mi s-a oferit sansa sa amân data plecarii. Mi-au fost propuse cateva alte termene si am decis sa schimbam pentru 20-28 septembrie. Apo am respirat usurata.
Nu se stie ce va fi cu gripa pâna atunci, dar cu siguranta vom avea mai multe informatii concrete, pentru ca acum… suntem toti în ceata! Nimeni nu stie NIMIC! Adevarul este trunchiat ca sa nu se produca panica în masa, însa chiar asa inofensiv, cum sunt gripele-normale se pare ca acest Coronavirus nu este! Mai bine luam masuri preventive, degeaba, decât sa ne para rau mai târziu ca am fost superficiali! Parerea mea.
🤗 Sanatate si numai gânduri bune, tuturor!

Sub efectul magic al primaverii

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (209): agenda, revista, autocorectare, sondaj, ghem, trompa, cucerire, legume, moneda, servet, placinta, pipeta. Tema: "Magie de primavara".

Am trecut cu bine si peste ultima operatie. Leo are din nou piciorusul liber si face zilnic progrese de mobilitate. Articulatiile functioneaza “ca noi”, Leo paseste corect si apasa armonios labutele… atunci când merge la pas. Doar atunci când se grabeste, din trei pasi, unul îl face doar pe trei labute, semn ca are înca ceva neplaceri. Era de asteptat, sase saptamâni piciorul stâng a fost imobilizat si musculatura s-a atrofiat usor. Pentru aceasta, medicul i-a prescris în urmatoarele saptamâni un sirop analgezic, care trateaza durerile si eventualele inflamatii, în fiecare dimineata, 10 ml cu pipeta. În rest, doar scurte sedinte de masaj, disciplina si bineînteles, o autocorectare a vitezei de deplasare!
Încercam sa uitam pasajul... Grea moneda cu care am platit, insa de acum privim cu multa încredere în viitor.
Primavara aceasta, cu explozia de parfum si culoare ne-a adus o nota în plus de optimism si pe masura ce frustrarea data de concediul ratat se dizolva, simt cum creste în mine dorul de duca.
Pentru ca ce a fost greu a trecut, mi-am facut curaj, am pus mâna pe agenda si am planificat urmatorul concediu pentru sfârsitul lunii mai. Am hotarât sa îi aratam lui Leo, Sibiul si Brasovul care conform ultimului sondaj turistic, sunt cele mai frumoase orase ale României.
Mi-e tare dor de Muzeul satului, de parcul Sub Arini, de Podul Minciunilor si de Piata Gh.Lazar. Mi-e dor de covrigii cu susan si de placinta cu brânza - primita în servet si mâncata pe strada. Mi-e dor sa mergem dimineata la piata, sa târguim legume proaspete, flori, lapte si pâine calda…
Îmi voi vizita neamurile si poate ma voi întâlni cu câtiva colegi de liceu si facultate. Mi-as dori sa mergem într-o seara la Teatrul de revista, însa prea multe planuri nu vreau sa fac, vom vedea ce se potriveste la fata locului.
În Brasov, mi-e dor de B-dul Garii, de Piata Sfatului si de Biserica Neagra. Poate ca vom urca pe Tâmpa - în urma cu câtiva ani, tentativa de cucerire a esuat, speram sa avem succes de data aceasta. Vreau sa trec pe la mormântul bunicilor. Si vreau neaparat sa le întâlnesc pe Diana si pe Cotofana (iuhuuu, ce parere aveti?).
Vreau sa fie vreme frumoasa, sa ne putem plimba de dimineata pâna seara!
Visez… Deocamdata am facut dorintele ghem si le-am pus în bagajul de mâna, alaturi de jucariile preferate ale lui Leo – usuletul de plus maro si elefantul cu trompa tarcata. Încet-încet vom pregati si valizele.

Apus, în septembrie

Sunt zile când am atâtea de facut încât nici nu observ cum trece vremea... Constat doar ca lumina este din ce în ce mai slaba si atunci, simt ca trebuie macar sa urc pe deal, sa spun soarelui "la revedere".
Sui poteca la pas grabit si simt cum aerul umed de toamna mi se aseaza pe ploape, pe obraji, în par. Peste buruienile înca verzi troneaza câtiva ciucuri de ambrozie, pâlcuri de iarba-sarpelui, ciulini si vinețele. Pamântul este lunecos acolo unde bura si-a asternut voalul. Mai am un pic si ating vârful. E liniste deplina, doar când si când razbat din vale, vocile echipei de rugbiști ce tocmai si-a început antrenamentul.

Printr-o curbura a măgurii observ câmpurile-nvaluite în aer de culoarea mierii. Înca doi pasi si am ajuns. Din coama dealului privelistea e minunata! Cartierul de case de la marginea orasului îsi etaleaza acoperisurile rosii si peste toate, se evidentiaza doar turla bisericii si o macara uriasa.


Privesc soarele direct în ochi, suntem la aceeasi înaltime. Razele lui sageteaza vazduhul si tot ce ating capata nuante roz-aurii. Frunzisul copacilor ce tivesc ogoarele gata arate sunt roz-aurii, firele de iarba, tufisurile de pe marginea cararii sunt roz-aurii, chipul meu e roz-auriu, chiar si gândurile...
Pentru jumatate de lume se însereaza, pentru cealalta jumatate se ivesc zorile. Poate ca în acest moment, cineva pe partea cealalta a Pamântului priveste rasaritul soarelui de pe un deal...

Sarbatoarea Luminii

Fie ca sarbatorile Sfintelor Paște sa va gaseasca sanatoși și fericiți, sa va daruiasca pace și liniște sufleteasca, sa va întareasca încrederea și speranța într-un viitor luminos. Învierea Domnului Iisus sa aduca în sufletele tuturor Iubire și Bucurie! Un Paște fericit!

Treburi casnice

pentru rubrica "Duminica, la povesti" tabel de înscriere la Anastasia


Tocmai am auzit ca de saptamâna viitoare s-ar putea sa avem zapada! Nu vreau sa cred însa ca iarna va mai avea putere...
Sâmbata am adunat din casa toate ornamentele de iarna. Am despodobit si bradul si l-am târat la marginea strazii, pentru ca luni dimineata este anuntata actiunea de strângere pe întreg cartierul. M-am despartit greu de el, tare frumos îsi tinea înca crengile! Dar... peste o luna este Ziua Inimilor si imediat dupa aceea vine Martisorul. Asa ca am umplut rafturile din pivnita cu globurile si decoratiunile sezonului hibernal si le-am lasat sa tina de urât ornamentelor de toamna.
Am hotarât sa mai pastrez înca felicitarile pe snurul din casa scarilor. De câte ori trec pe lânga ele, simt gândurile celor dragi aproape si ma bucur... Le sunt recunoscatoare si apreciez faptul ca mi-au dedicat doar mie câteva minute, scriind cu propria mâna ceea ce le-a dictat sufletul.


Ping: Pandhora, Aniela, Nicoleta, Alina, Diana, Ceska si Ninu.

Hristos a înviat!

Sărbători în deplină mulțumire sufletească, încărcate de lumină, seninătate, bucurie si dragoste! Paște fericit!



Gânduri bune tuturor!
Angi, Abbilbal, Acuarele, Adriana, AlecuRacoviceanu, Alex Mazilu, Alice, Alicee, AliceGeorgiana, Alina, A different Blog, AltCerSenin, Anamayana, Anastasia, AnaVero, AncaRedSky, Angi+Iulia, Aniela, Ana Usca, Ana Marin, AndraPavel, Androxa, Aurora, Balanta, Balaura si gradina, Betivul de cuvinte, Blog d'Agatha, Blog de Tury, Blogging aboutMe, Blogu'lu'Octan, Bogdan, Bunatati simple, Caius, Catalin, Camasi de Lumina, CatiLupascu, Carina Hera, CLM, CarmenDJ, Cella,Cetateanu, Ceska, Cioburi de chihlimbar, Claudiu Savu, Cleo, Clipe de Cluj, Clipe in rama, CostinComba, Constantin, CrisMary, CristiMilla, Cosmin Stefanescu, Crash4cranz, Cristian Dima, Cu blândete, Cum va place, Cârlionti de gânduri, Calin Hera, Dana, Danette,Daliana, Dan, Dani, Daurel, DeanIonut, Diverse, Digodana, Elisa, Ema, Eddy si Melania, Ethos, Elena, Emme, Flavius Obeada, Fosile, Foto de Inginer, Frânturi de gânduri, Florin, FlyToSky, Gândire pozitiva, Gândire logica, Geotax, Ghiocel, Gânduri si întâmplari, Gabi, GabrielaElena, Gabriela Ilies, Gabriela Savitsky, Geanina, Griska, Giulia, Hainute colorate, HandmadeAlina, HandmadeCovasna, InCautareaStiluluiPierdut, Ioana, Irina, Ilarie, Ioana, Ion Sorin Usca, Intre vis si realitate1, Ironic blond, Iulia Donca, Iulisa, JurnalColorat, Jocul ielelor, KaBea, KarmaPolice, Kassak, La bulivard, Life is Good, Lumina eului, LiaRebel_yell, LifeInPictures, Lili3d, Lille, LinkPing, Lukluk, Lumea lui Alexandru, LumiRo, Minoki, Mirela, Madi si Onu, Mella, Melly, Micul Print, Mihaita, Mircea Florescu, Mircea V, Mistocareala, MWB, Ninu, Niku, Nimicuri, Normalitate, Oana, OFZ, Oasis, Orry, Parfum de vis, Pandhora, Povesti cu Sophie, Patratel, Pegas Motorizat, Praf de stele, Rapparu', Rovacanta, Robert, Rokssana, Rontziki, Roxana si Eliza, Raducu Hera, Sara, Scaietisme, Scorpio, Se întâmpla, Secret, Stefania, Slowoholic, Solidaster, SoriN, Stele de argnt, Teodora, Teodora, Tetris, Teodora, Tu1074, TudorEnea, Tiberiu Orasanu', Toate blogurile, Trendul culorilor, Umograf, VacaVerde, Vania, Vera, Veronicisme, Verovers, Victoria, Victor, Vulturesti, XaaraNovac, Xaba, Zamfir, Zina, Zinaida, Zina, Zodrac, Zolty.

Parfumul inimii

Aceasta este povestea mea cu care particip la ciclul intitulat "Poveste parfumata între bloggeri"

Interesul pentru acest tânăr i-l stârnise fratele ei, care povestea acasă deseori despre inteligenta iesita din comun a lui Ian - coleg de facultate. Ce fascina, era nu doar profunzimea ideilor pe care le exprima, ci si memoria fantastică pe care acesta o avea. Impresionant era si destinul acestuia. Pe când avea doar patru ani, în urma unui accident de masina în care ambii parinti au decedat, Ian si-a piedut lumina ochilor. A crescut într-o mânastire si pâna când a învatat sistemul Braille, a reusit să retina tot ce i se citea, dovedind un interes deosebit pentru învătătură.

Din dorinta de a-l vedea pe Ian, Maria îsi însotea fratele la mai toate activitatile organizate de studenti, ca si acum, în tabara cenaclului literar.

Stătea pe o buturuga, lânga focul de tabară, urmarind fumul ce se ridica în valuri diafane, spre cerul înstelat. Vreascurile trosneu si flăcările dansau libere, ca gândurile ei. De o saptamâna întreaga îl urmarea ca o umbra, era atenta la fiecare gest, la fiecare vorba, lua parte la fiecare seminar, doar pentru a-l asculta. Uneori avea senzatia ca vorbeste doar pentru ea, în realitate însa, nu avusera niciodata curajul de a se adresa unul-altuia direct. Îl iubea în taina si sentimentul nascut în sufletul ei era minunat, simtea ca nu i se poate opune chiar daca uneori intensitatea lui durea. Închise ochii, dorindu-si ca el sa fie lânga ea...

- Ce trista si searbada trebuie sa fie viata pentru acei oameni care au nevoie de cuvinte pentru a-si dovedi iubirea, pentru a se mângâia, vedea sau auzi...

Vocea lui îi creeă senzatia de imponderabilitate. Apropierea lui o facu sa uite sa respire. Ian se aseza pe iarba, direct lânga ea si cu vocea aproape soptinda, continua:

- Mi-am pierdut vederea cu multi ani în urma, dar pentru asta nu sunt orb. Eu vad doar totul altfel... Cunoastem lumea prin organele de simt si mai ales prin ochi, dar ceea ce vedem este de cele mai multe ori superficial. Nevoit fiind sa ma bazez pe miros, auz si vibratii interioare, imaginile pe care le percep s-au dovedit profunde si reale. Parfumul inimii tale m-a fermecat înca din clipa în care te-am cunoscut.

-Ian, Ian - vocea stridenta a fratelui Mariei întrerupse sirul acestei minunate declaratii. Ian, tocmai discutam cu baietii despre statut de autor mitic a lui Mircea Eliade, si avem nevoie de parerea ta...

Rămasă singura, Maria îsi strânse picioarele la piept încercând parca sa retina momentul proaspat trait, sa îmbratiseze aerul respirat de Ian, sa perceapa vibratia cuvintelor care înca îi rasunau din urechi, adânc, în suflet. Cu ochii închisi încercă sa asocieze inimii lui Ian, parfumul potrivit. Sa fie oare mirosul dulce-fin al pinilor de dupa ploaie? Sau poate cel al florilor de câmp si-al fânului proaspat cosit? Ori poate cel al marii, nisipului si soarelui de litoral?... Ameti, inspirând si expirând adânc si mult prea des, în cautarea acelei miresmei unice.

Ramase lânga foc pâna târziu în noapte, ascultând ramurile subtiri cum se ating sub pala vântului si auzi pentru prima data cum frunzele se mângâie între ele...

---------------------------------------------------------------------------------

Abordând aceasta tema, au scris si Mirela, Gabriela Elena, Gina, Gabriela123, LeeDeeP, Cammely, Creve, Cati, Danielle, Tudor, ...

What a wonderful World

Duminica, dupa atâtea vesti socante din Japonia, am simtit nevoia sa ies în parc, sa iau o gura de aer curat... M-am bucurat sa privesc gingasia ghioceilor, stralucirea culorilor brânduselor, jocul razelor de soare printre crengile înca golase si mi-a venit sa cânt, sa plâng... Primavara aceasta nu se va putea uita!
Astazi în întreaga Germanie s-au organizat mitinguri pentru închiderea tuturor centralelor nucleare! Indiferent care sunt urmarile în viata economica, nimic nu poate fi mai cumplit decât dezastrul pe care-l traiesc japonezii zilele acestea!
---------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ping si pingback: Angi, Vania, Costin, Mirela, Teo, CarmenNegoita, Cristian, Caius, Flavius, Lukluk.

Poezia de sâmbata

Pingback: Ana Usca, Mirela, Vania, Caius, Karina, Maria, Costin.

Între doua anotimpuri

Îmi sprijin capul de fereastra timpului si las gândurile calde sa zboare libere. Întind mâna pe cer si adun norii, îi modelez în globuri si îi suflu ca-ntr-un joc cu baloane iridescente de sapun. De vizavi, vântul expira peste lume praf de griji. Îl opresc si îi spun bancuri, pâna când crapa de râs, împrastiindu-se în curcubee.
Descopar Soarele sub un colt de album cu fotografii. Ca un pui de struţ, statea ascuns cu ochii închisi, rusinat ca a chelit. Iau câteva raze din sufletul meu si încerc sa-i refac podoaba capilara. Îl mângâi si-l ridic din nou pe cer. Palmele-mi ard din degete, ca niste lumânari. Le sting repede pe o inima înghetata, care începe sa picure dor de vara. Picurii se transforma în flori de câmp. Le adun si le pun la presat sub perna, sa-mi parfumeze visele...
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
PING prietenilor bloggeri: Teo, Cristian, Vania, Dan, Caius, Mirela, Carmen, Tetris, Daurel, Vaca verde, Zâna, Ninu, Sophie, Angi, AngiG, Mariana, Paul, Se-cret, Gabriela I, Gabriela N, Gabriela S, Ceska, Acuarele, Eul interior, Ana Usca, Sorin Usca, Cosmin Stefanescu, Link-ping, Madi-Onu, Irina, Vero, Donca, Fly, Sirimie, Victoria, Roxana, Delani, VsR, Joco, Nabadaiosul, Alina, Ema, Anamayana, Giulia, Lukluk, Mella, Belle de Jour, Has. Doresc sa multumesc special Elisei - pentru nominalizare :)
Multumesc pentru frumoasele comentarii prietenilor mei: Aurelia, Steliana, L'Automne, Mara, Jacob, Kindchen, Mario

Nu pot spune "Non, je ne regrette rien"; ridic din umeri si fredonez "Circle of life"

M-a fascinat în copilarie un serial-mut de desene animate, cu un baietel care avea un creion fermecat si un burete; ziua-ntreaga desena si totul devenea realitate. Viata lui se desfasura pe o coala luuuuunga de hârtie. Când intra în încurcaturi, derula pagina, stergea greseala din trecut, facea corectura necesara si totul redevenea minunat.
Anii au trecut - nici macar copiii mei nu mai sunt chiar copii - dar de câte ori ajung sa ma întreb "ce ar fi daca...?, cum ar fi fost daca...?" ma gândesc ca bine mi-ar fi prins, nu neaparat un creion fermecat, dar macar un burete fermecat!
Sunt atâtea momente în viata mea pe care as vrea sa le retraiesc, din nou, si din nou, si din nou...Sunt si alte câteva pe care as vrea sa le sterg, sa nu fi existat niciodata!
Dar nu traim într-o lume cu vrajitori, nici macar masina timpului nu a fost descoperita decât în romanele SF, deci trebuie sa accept si sa traiesc realitatea... Filozofii spun ca realitatea este felul în care fiecare individ percepe viata, si, a-ti trai viata - este o arta!
Trebuie doar sa sti: cu cât traiesti mai intens, cu atât satisfactiile si suferintele sunt mai puternice, si cu cât încerci sa întelegi ceva mai profund, cu atât mai mult îti dai seama cât de limitate-ti sunt cunostintele. Dar peste toate, nu ai voie sa uiti ca totul este relativ!
În rest... este simplu! Ca într-un film... Fiecare este actorul propriei vieti si scenariul ni-l scriem (aproape) singuri... ca baietelul din desenele animate. Atâta doar ca, ce a fost o data pus în "scena", nu se mai poate rectifica!
Suntem unici, ca fiecare clipa ce vine si trece...
Oftez de multe ori si-mi spun: "ce bine era, când eram copil!"


Multumesc mult pentru pinguri: Vania, Cosmin Stefanescu, Gabriela, Word of solitair, Teo Negura, Caius, Natasa, Orfiv, Ioan Sorin Usca, Ana Usca, Tetris.

Este semn ca am îmbatrânit ?

Iubesc momentul înserarii, când în casa este liniste si sunt singura. Ma asez în fotoliu, cuibarita în patura moale, lânga semineu si privesc dansul umbrelor pe pereti. Las gândurile libere... Jarul pocneste si flacarile joaca scene din viata mea. Trecutul, prezentul si viitorul se intersecteaza, se suprapun atât de perfect, încât nu mai stiu exact ce este, ce as fi dorit sa fie, ce sper ca se va întâmpla...
Ca într-un film mut, expresia scenelor e completata de senzatii de-o clipa. Soapte, atingeri, dureri, bucurii, mângâieri, chipuri dragi, arome uitate. Vin ca o parere si pleaca... la ceasul amurgului, când în casa este liniste si sunt singura.
Ma pierd în negura viselor. Revin în prezent din când în când, sa mai arunc un lemn pe foc...

Ping: Fly, Alina, Vania, Gabriela, Ana Usca, Ioan Usac, Teo Negura, World of solitaire, Cosmin Stefanescu, Alex Mazilu, Mosu, Roxana, Cristian Lisandru, Giulia, Ninu, Natasa, Blog feminin, Caius, Tetris, Vaca Verde, Donca, Elisa, Orfiv, Link-ping, Vero, Zâna, Paul, Paul, Anamayana, Ceska, Acuarele.