, ca într-un ritual drag. Am colindat
.. fiecare
.
când totul e viu și agitat. Am fost
, când liniștea se așterne peste lac ca o pătură caldă. Și da, am petrecut chiar și
ne scăpase. Până acum.
🏩
O surpriză neașteptată la cazareCând am rezervat camera la hotel, nu ne așteptam la cine știe ce lux – mai ales într-o stațiune atât de căutată de pe malul lacului Garda. La prețul pe care l-am plătit (145 € pe noapte cu mic dejun inclus), Helmut era convins că va fi ceva fără pretenții, atât cât să dormim două nopți.
Dar... surpriză! Confortul ne-a depășit amândurora așteptările: o cameră drăguță și foarte curată, cu lenjerii de pat imaculate și perfect întinse, prosoape albe și pufoase, mobilier simplu dar bine întreținut – tot ce îți poți dori
după o zi lungă de drum.
„Probabil ne aflăm izolați, undeva în pampa!” – a spus Helmut, căutând încă nodul în papură, convins că un hotel atât de plăcut nu poate fi aproape de centru.
📍
Cât de departe e centrul?După ce am savurat băuturile la barul hotelului, am întrebat recepționera cum putem ajunge rapid în centrul stațiunii. Foarte amabilă, ne-a desenat o mică schiță și ne-a explicat traseul. Ieșim din hotel și urmăm aleea din față. Coborâm scările pasajului, traversăm strada principală –
da, aceea unde GPS-ul ne-a încurcat și ne cerea să facem un viraj de 180 de grade! Intrăm apoi pe un culoar cu boltă naturală, acoperit de Bougainvillea mov și oranj, și ieșim direct pe promenadă. „În doar cinci minute sunteți în centrul orașului!”
Lui Helmut tot nu-i venea să creadă! Dar a trebuit să accepte că
Hotelul Laura Cristina nu era doar confortabil, ci și excelent poziționat!
🍽️ Terasa Gabbiano pe malul lacului și un festin culinar
Am pornit la pas, să verificăm. După nici 10 minute, am descoperit o terasă superbă, chiar pe malul lacului. Ne-am amintit că nu mâncaserăm nimic serios – doar un cornetto cu fistic, o cafea și, ceva mai devreme, un Campari și un gin tonic... Nu mai era loc de amânare — trebuia să mâncăm.
Am găsit o masă la umbră și ne-am așezat, gata să explorăm meniul. Pofta devenea din ce în ce mai mare – mult mai mare decât foamea! 😄 Aș fi vrut să probez toate tipurile de pește!
Chelnerul, văzând entuziasmul meu, mi-a propus un platou marin special, gătit exclusiv pe grătar, cu:
Doradă – fragedă, cu pielea crocantă,
Barsch – cu gust delicat, ușor afumat,
Ton – rumenit perfect, cu interior roz,
Lavaret – pește local din lacul Garda, fin și aproape fără oase,
Calamari – fragezi, cu tentacule crocante,
Creveți royal – mari și dulci, și
Scoici vongole – gătite direct în cochilie, deschise de căldura grătarului!
Hmmmm... deja îmi ploua în gură doar auzind descrierea! Știam că va fi prea mult, dar m-am bazat că mă va ajuta și Helmut, care a fost mai temperat și a comandat o porție normală de piept de gâscă.
Și am avut dreptate cu alegerea – platoul meu a fost delicios, cu aromă intensă de foc de lemne – o adevărată simfonie marină! Am băut vino bianco, iar la final, certo, uno espresso doppio!
🚶♀️ Plimbare prin orașul medieval Malcesine
După o masă copioasă, o plimbare prin centrul istoric al orașului Malcesine a fost nu doar binevenită, ci chiar necesară. Ne-am pierdut pe străduțele medievale, înguste și pietruite, aglomerate dar fermecătoare, cu clădiri vechi și obloane colorate, tipice regiunii Lacului Garda.
Atmosfera era vibrantă, cu turiști relaxați, magazine artizanale și terase cochete. Fiecare colț părea desprins dintr-o carte poștală.
Înainte de lăsarea serii, ne-am întors la hotel – pentru că lui Leo îi era foame! Ne-am propus să mai ieșim o dată, mai pe seară, pentru o ultimă plimbare pe promenadă, sub luminile calde ale orașului.
August 2025: România - Sibiu, Gura Râului, oprire în Győr /Ungaria
