Miercurea fara cuvinte (s.41) - Ziua Verdi, o încântare

(Verona, august 2013)


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

Opera verdiana "I due Foscari" (II)

În timpul pauzei, am urmarit un scurt interviu cu Plácido Domingo si tare m-am minunat sa vad cât a îmbatrânit. Se întâmpla ca imaginea marilor vedete sa ne impresioneze în vremea tineretii si sa o pastram în memorie fara sa realizam ca timpul trece peste toti, în acelasi ritm. Toti îmbatrânim, însa realizam doar atunci când întâlnim persoane pe care le vedem rar. Plácido Domingo a împlinit 72 de ani si a îmbatrânit frumos. Puterea vocii lui este impresionanta, registrul bariton nou abordat este dominat cu talent de aceasta voce valoroasa, cu timbru cald, impunator. În "Cei doi Foscari", Plácido Domingo interpreteaza rolul Dogelui Venetiei, personaj pe care l-a jucat de nenumarate ori, dar niciodata nu a fost atât de aproape de vârsta personajului - declara zâmbind marele artist. Interviul cu Maestro Domingo a fost profund emoționant.
În timp ce restaurantul din Covent Garden era plin de spectatori iesiti la snack and drink, echipa reporter-cameraman l-a abordat pe director artistic Thaddeus Strassberger. Acesta a facut referiri la punerea în scena a spectacolului, la decouri (Kevin Knoght) si costume (Mattie Ullrich), la aportul celor ce stau în spatele artistilor. O munca la fel de pretioasa si importanta, ce completeaza interpretarea muzicala si ajuta la transmiterea corecta a mesajului artistic. Pe parcursul întregului spectacol, fiecare detaliu de decor sau costum sunt gândite semnificativ. Spre exemplu, costumele Celor Zece sunt opulente, incomode, cu umeri exagerat de înalti - tocmai pentru a sugera tendinta pe care a avut-o acest consiliu în epoca respectiva. Decorurile sunt deasemenea expresive, în fundal sunt proiectate permanent imagini simbolice venetiene. Puntea Suspinelor - construita abia în secolul XVII si devenind cel mai renumit pod din Venetia, exista în decorul actului întâi în stadiu de pasarela ce facea legatura între sălile Inchiziţiei din Palatul Dogilor şi închisorile adiacente Palatului Ducal.

Actul trei, scena întâi se desfasoara în Piata San Marco, cel mai renumit loc din Venetia, bogata în simboluri religioase, culturale si istorice. Poporul serbeaza, pentru oamenii de rând viata merge mai departe, netulburata de drama ce se petrece în familia dogelui. Este muzica si dans, sunt acrobati, fachiri care scuipa foc, clovni si multi gura-casca.
În port, vasul asteapta îmbarcarea detinutilor ce vor fi deportati pe insula Creta si printre acestia se gaseste si Jacopo Foscari. Lucretia cu copiii îsi iau ramas bun. Tensiunea momentului este maxima. Soloul lui Jacopo este poetic, melancolic, încarcat de emotie. Aria Lucretiei contureaza imaginea unei sotii sincere, calde si plina de iubire, o femeie demna, care nu se teme de nimic altceva decât de pierdearea sotului iubit. Ea este rugata de Jacopo sa-si ascunda durerea din suflet si sa nu dea satisfactie dusmanilor care privesc din umbra. Si într-adevar, Jacopo Loredano - membru al Conciliului celor Zece Inchizitori, se afla aici pentru a se convinge cu proprii ochi ca familia Foscari va fi definitiv dezbinata. Simtirea totala si vibranta a rolului, redarea în arii colorate si bogate în nuante au facut ca la finalul spectacolului, artistul - Maurizio Muraro (bas), sa fie fluierat de spectatori, datorita personajului negativ pe care l-a jucat cu mare arta ☺
Actul trei, scena doi, ne readuce în Palatul Dogilor. Consiliul celor Zece detine autoritate totala în Venetia. Francesco Foscari, este tot mai constient ca desi detine functia de doge, el nu are de mult putere de decizie. Este coplesit de durere si de neputinta de a-si fi protejat familia. Intensitatea opozițiilor sonore și sentimentale scade, sugerând resemnarea.
La scurt timp dupa plecarea navei din port, Jacopo Foscari moare. Aproape simultan cu aceasta trista veste, cercetarile unuia din senatori loiali dogelui - Barbarigo (tenorul Ben Bliss) dovedesc oficial ca Jacopo Foscari nu a fost vinovat si ca marturiile pe baza carora a fost condamnat, sunt false. Prea târziu însa spre a mai putea schimba ceva.
Parca pentru a întari zicala "un necaz nu vine niciodata singur" dusmanii familiei Foscari nu se multumesc cu prejudiciile provocate. Mașinațiile si mârjeviile puse la cale de Loredano, au ca scop discreditarea dogelui. Instigati, cei Zece cer demisia Dogelui si în noaptea în care Francesco Foscari se stinge din viata datorita socurilor psihice si a traumelor sufletesti pe care le-a suferit în ultimele zile, clopotele rasuna în Piata San Marco, anuntând instaurarea unui nou Doge, Pasquale Malipiero. Asa s-a încheiat luna octombrie a anului 1457, în Venetia. Asa s-a încheiat acest spectacol de opera.
Publicul a aplaudat, a aclamat, a aruncat buchete de flori pe scena si a ovationat îndelung.
Mi-a parut tare rau ca spectacolul s-a terminat... mi-as fi dorit ca muzica sa nu se mai opreasca. Am fost fascinata de tot - artisti, interpretare, decoruri, costume... Opera "I due Foscari" este pentru mine revelatia anului!

PS: am promis Pandhorei o fotografie cu ținuta pe care am purtat-o în seara spectacolului - ceva decent însa nimic deosebit... nu am fost chiar la Opera Royala ;)

Opera verdiana "I due Foscari"

Orasul stat Republica Veneția, cunoscut și sub numele de "Republica Sfântului Marcu" (La Repubblica di San Marco), "Republica Leului" (La Repubblica del Leone) sau "Prealuminata" (Serenissima), a dominat regiunea Marii Adriatice si s-a impus secole la rând ca fiind cea mai mare putere economica si navala a Europei în secolele VII-XVII. Conducătorul politic - dogele, era teoretic ales pe viață, însa s-a întâmplat deseori sa fie constrâns să renunțe la mandat, ca urmare a unor rezultate nemulțumitoare ale guvernului.
Francesco Foscari (19 iunie 1373 – 1 noiembrie 1457) a fost doge al Veneției între anii1423 - 1457, la începutul perioadei Renașterii italiene. A domnit peste 34 de ani, mai mult decât oricare alt doge din istoria Venetiei. Sfârsitul lunii octombrie a anului 1457 a fost cea mai urâta perioada din viata sa, tradarile infame si intrigile tesute în jurul dogelui, emotiile si provocările cu care s-a confruntat au dus la decesul acestuia... Dupa mai bine de 350 de ani, legat de aceste evenimente, Lord Byron - unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, a scris poemul narativ "Cei doi Foscari" ("The Two Foscari").
Doua decenii mai târziu, în anul 1844, Giuseppe Verdi a folosit acest poem ca sursa de ispiratie pentru opera ce avea sa poarte acelasi nume "I due Foscari". Premiera operei a avut loc la Teatro Argentina din Roma si cu toate ca s-a bucurat de un mare succes în epoca respectiva, în decursul anilor opera nu a fost pusa în scena la fel de des ca celalalte opere verdiene, în prezent fiind aproape necunoscuta.
Royal Opera House a hotarât sa introduca aceasta opera în programul stagiunii 2014-2015 si seara premierii a fost transmisa live saptamana aceasta, în 29 de tari si 987 cinematografe. Pâna luni seara, nu ascultasem niciodata în întregime aceasta opera, doar câteva arii intrepretate de marii tenori contemporani si... gândindu-ma la renumitele capodopere (La Traviata, Aida, Nabucco, Rigoletto), m-am dus la spectacol fara sa astept ceva extraordinar. Probabil tocmai din aceasta cauza, surpriza a fost enorma.  Emotiile m-au coplesit poate mai mult decât la oricare alt spectacol de opera verdiana! Magia serii este greu de descris în cuvinte!...
Unul din marile avantaje ale spectatorului din salile de cinema este ca, inainte de începerea spectacolului, când în sala din Covent Garden ultimii spectatori îsi cauta înca locurile, o echipa reporter-cameraman transmite din culise scene inedite sau interviuri spontane. Ca simplu spectator, nu esti constient de forfota din spatele cortinei, dar este foarte interesant de vazut cum se aduc decorurilor ultimele îmbunatatiri, cum costumierul efectueaza ultimele ajustari sau cum artistii aplica machiajului ultimele retusuri. Dirijorul Antonio Pappano a fost vizitat de acest reporter în cabina, înainte ca gongul sa anunte începerea spectacolului si explicatia pe care ne-a oferit-o în legatura cu uvertura a fost deosebit de pretioasa! Doar întelegând despre ce este vorba în opera, poti aprecia talentul compozitorului, valoarea operei sau evolutia artistilor.
Pappano a spus ca primele acorduri sunt ca unduirile serpilor si primele cuvinte cântate de cor - "Silentium - Mysterium" - sunt folosite ca metafore pentru a defini Venetia secolului XV,  un oras al intrigilor politice, dominat de membrii Conciliului celor Zece Inchizitori. Alesi initial de popor spre a preveni coruptia sau luarea de mita, acesti nobili de prim rang nu faceau altceva decât sa-si urmareasca propriile avantaje si sa-si sporeasca averile, profitând de pozitia ocupata. Consiliul celor Zece a fost creat în vara anului 1310, conceput fiind ca un răspuns temporar la o revolta împotriva Dogilor. Deși stabilit inițial pentru o perioadă de două luni, autoritatea acestui consiliu a fost reînnoita continuu, până când, în anul 1334 a devenit un organ permanent.
Multe din actiunile celor Zece au fost negre si pastrate în mare taina. Prin uneltiri perfide, puteau acuza fara dovezi pe oricine le statea în cale. Cei arestati erau supusi unor torturi inumane, pâna când din disperare - spre a-si curma chinurile, recunosteau toate acuzatiile.
Intr-o situatie asemanatoare se gasea Jacopo Foscari la data de 23 octombrie 1443, arestat sub acuzatie falsa de crima si înalta tradare.
Actiunea primului act se desfasoara în Palatul Dogilor.
Impresionant este decorul. Simbolic, podeaua salii palatului este ridicata si usor rotita în plan - tocmai pentru a sugera unghiul strâmb din care era privita lumea, de aici. Dogele Venetiei - Francesco Foscari, tatal lui Jacopo, este cel care va trebui sa rosteasca decizia definitiva luata de Consiliul celor Zece Inima lui Francesco este sfarâmata de durere, constient fiind ca în scurt timp va trebui sa-si trimita propriul fiu in exil, datoria politica fiind pusa în fata sentimentelor paterne.
Lucretia, sotia lui Jacopo si nora dogelui, cere audineta si cu lacrimi în ochi, implora clementa. Chiar daca nu poate dovedi, ea  este sigura de nevinovatia lui Jacopo si atrage atentia socrului ca au de a face cu un complot care vizeaza distrugerea Dogelui.
În rolul dogelui, este celebrul tenor spaniol Plácido Domingo, care la cei 72 de ani împliniti, a trecut de la registrul vocal tenor la bariton. Duetul pe care-l interpreteaza aici alaturi de soprana Maria Agresta, reprezinta una din cele mai emotionale arii ale operei.
Lucretia si Jacopo Foscani au împreuna trei copiii si în cazul deportarii acuzatului, sotia acestuia are un statut mai dezastruos decât al unei vaduve. Întreaga familie este disperata însa batrânul tata, din functia de doge, nu poate sa schimbe cu nimic decizia celor Zece (Consiglio dei Dieci).
Actul doi si scena întâi se desfasoara în pivnitele închisorii din Palatul Dogilor.
Lucretiei îi este permis sa-si vada sotul înainte de pronuntarea verdictului. Acesta zace pe pamânt, incatusat, sleit de puteri, plin de cicatrice si sânge.
Dogele vine deasemenea sa-l vada pe Jacopo în calitate de tata, pentru ca la scurt timp, în sala palatului si în calitate de Doge al Venetiei sa pronunte sentinta. Cei doi Foscari se îmbratiseaza pentru ultima data.
Duetul tata-fiu este unul din cele mai impresionante si sensibile pasaje muzicale. Verdi a compus numeroase duete emotionante tata-fiica (La Traviata, Aida, Nabucco, Luisa Miller, La forze del destino), insa mai rar a abordat perspectiva tata-fiu. Acest duet este o bijuterie muzicala! Rolul fiului este interpretat grandios de tenorul Francesco Meli.
Actul doi, scena doi se desfasoara în Sala de Judecata.
Consiliul comunica Dogelui hotarârea pe care a luat-o si Francesco Foscari citeste fiului sentinta: deportare pe insula Creta si intrezicerea de a mai calca vreodata teritoriul venetian.
Lucretia, sosita sa asiste împreuna cu copiii, cere sa-i fie îngaduit sa îsi însoteasca sotul în exil. Cominteul refuza si sentinta devine definitiva urmând sa fie imediat executata.
A urmat o pauza si ca de obicei la astfel de spectacole, am iesit în foaier sa servim Sekt si Canapés.

(va urma)

Melomanii

Cel mai de succes trio de opera, cunoscut international sub numele "Cei trei tenori" a fost format din Plácido Domingo (n.1941), Luciano Pavarotti (1935-2007) și José Carreras (n.1946). Cei trei si-au unit carierele solo, interpretând numeroase concerte timp de mai bine de un deceniu începând cu anul 1990, obtinând astfel o popularitate deosebita în rândul tinerelor generatii si mai ales în rândul cunoscatorilor de muzica.
În seara aceasta avem bilete la cinema-opera. Royal Opera House va transmite în direct tragedia lirica "I due Foscari" cu Plácido Domingo în rolul lui Francesco Foscari, dogele Veneției. Al doilea membru al familiei Foscari - Jacopo, va fi interpretat de tenorul Francesco Meli. Soprana Maria Agresta va juca rolul Lucreziei, sotia lui Jacopo. Dirijorul orchestrei ROH este în seara aceasta Antonio Pappano.
Pentru rubrica "Meloman pentru o zi" propun doua fragmente deosebite din aceasta opera verdiana, primul videoclip prezentându-l pe Pavarotti în aria "dal piu remoto esilio", al doilea videoclip pe José Carreras intrepretând cabaleta "Odio solo, odio atroce"

Trista poveste din viata familiei Foscari, petrecuta la sfârsitul lunii octombrie a anului 1457 si impresiile mele în legatura cu acest spectacol promit sa le prezint aici, saptamâna aceasta ☺

Astă-seară avem bilete la Cinema-Balet

Stagiunea Royal Opera House 2014/2015 se deschide cu "Manon", un adevarat masterpiece, coreografia fiind semnata de Kenneth MacMillan. Compozitia lui Jules Massenet va fi interpretata de Orchestra Operei Royale din Londra, sub bagheta dirijorului Martin Yates.

În distributie: Marianela Nuñez (Manon), Federico Bonelli (Des Grieux), Ricardo Cervera (Lescaut), Christopher Saunders (Monsieur G.M.), Laura Morera (Lescaut’s Mistress) si Elizabeth McGorian (Madame).
Biletele în stagiunea toamna-iarna costa 30 euro/persoana, dar merita!
Doar luna aceasta vom avea ocazia sa mergem si la opera - pe 27 urmeaza Verdi "I due Foscari". În lunile ce urmeaza, transmisiunile în direct vor fi doar o singura zi.
Voi reveni cu impresii detaliate ;)

Alo, aterizeaza bunica!

Va mai amintiti filmul din 1981, cu Sebastian Papaiani, Mimi Enăceanu, Adela Mărculescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ileana Stana Ionescu si Adina Popescu? O comedie savuroasa al carui titlu l-am preluat si adaptat (original "Alo, aterizeaza strabunica!") pentru ca mamica mea nu este înca strabunica - dar mâine va ateriza la noi si pentru urmatoarele doua saptamâni-si-jumatate vom fi ocupati sa-i oferim o vacanta cât mai placuta. Numai bine, de câteva zile au terminat sesiunea de examene si fiicele mele, iar eu si Helmut ne vom lua câteva zile libere.
Bunica soseste mâine dimineata, împreuna cu Tanti Sofi (mamica Dianei) si abia astept sa vad daca doamnele vor tine pasul cu programul încarcat pe care l-am pregatit, minutios si cu multa dragoste.
Am avut în vedere faptul ca distinsele doamne sunt interesate sa viziteze castele, muzee, parcuri si am ales din tot ce cunoasc, ce este mai frumos! Le vom plimba aici în Bavaria, dar si în Austria si Italia.
Marea surpriza consta în excursia de trei zile în Italia, cu vizitarea orasului Verona si vizionarea spectacolului de opera Aida, în amfiteatrul roman! Anul acesta Verona serbeaza 100 de ani de la nasterea marelui Verdi, asa încât spectacolele vor fi de gala! Vom pastra însa secretul pâna când vom ajunge la Lacul Garda - unde am facut rezervari pentru noi patru, la o pensiune. Nu le spun înainte - decât ca trebuie sa-si pregateasca o geanta cu cele necesare unui voiaj de trei zile! :))  Doamne, abia astept sa le vad ochii uimiti! Pâna acum nu am scris nimic, pentru ca mamica citeste blogul meu în fiecare zi, asa ca... Diana, ssssssssst, pastram înca secretul, sa nu cumva sa le spui ceva la telefon! :))
Si uite asa, de unde eram aici singurica, voi avea dintr-o data doua mamici (Mama si Tanti Sofi sunt prietene din timpul liceului!) si le voi rasfata asa cum merita!

Verona, ianuarie 2013

Lago di Garda este cel mai mare lac din Italia (perimetru 158,5 km, lungime 51,6 km, latime 17,2 km, suprafata 370 km², adâncime maxima 346 m). Direct pe malul lacului, exista peste 60 de localitati mai mari sau mai mici, pentru care turismul reprezinta cea mai importanta sursa de venit. Localitatea Pacengo, situata pe partea de sud-est a lacului, apartine comunei Lazise, ce apartine la rândul ei de provincia Verona. (Despre lacul Garda, am mai scris aici: Vacanta de vara Prt.1, Prt. 2, Prt. 3, Prt.4, Prt.5 si despre Verona aici: Visul îndragostitilor, Vacanta de vara-6, Cei 5 magnifici, Evadare.)
Din Pacengo pâna în orasul Verona sunt doar 25 de kilometri, de strabatut cu masina în 25-30 de minute. De data aceasta, am parcat masina lânga Arena di Verona si ne-am plimbat câteva ore în Piazza Bra. O interesanta lucrare în otel, reprezentând steaua ce a prevestit nasterea lui Iisus, ocupa luna aceasta piata, la intrarea în amfiteatru.
Nu ca am fi avut nevoie de motive în plus pentru a ne promite ca vara aceasta ne vom reîntoarce în Verona, dar consultând tabelul cu programul spectacolelor din stagiunea 2013 (14 iunie - 8 septembrie) am descoperit ca pe data de 4 iulie si 18 august, rolul lui Nabucco va fi interpretat de Placido Domingo! Am mai aflat ca anul 2013 este un an jubiliar deosebit! Vara aceasta se vor împlini 100 de ani de la redeschiderea amfiteatrului, cu spectacole de opera ce începând din 1913 au avut loc anual. Tot în 2013 va avea loc sărbătoarea aniversară solemnă a marelui compozitor  Giuseppe Verdi, de la a carui nastere, pe 10 octombrie, se vor împlini 200 de ani.

Am servit masa de prânz în aer liber, pe terasa unui local, privind amfitratul roman si lasând soarele blând sa ne mângâie obrajii. Am fi dorit ca timpul sa se opreasca, însa, odata cu trecerea orelor amiezii s-a scurs si timpul sederii noastre în Italia... Ciao Italia!

PS: Aceasta este ultima postare din Italia. Ne revedem peste 5 ore, acasa ;) Arrivederci a presto!