Monumentul eliberarii - Jurnal III

(continuare la "Mânastirea Weltenburg si defileul Dunarii - Jurnal II") 

Befreiungshalle – în traducere “Sala Eliberării” este un monument ridicat pe dealul Michelsberg (126 m) din orașul bavarez Kelheim. A fost construit între 1842 și 1863 la cererea regelelui Ludwig I al Bavariei, dupa modelele monumentelor antice romane. Este un monumentul neoclasic dedicat celor care au luptat pentru eliberarea Germaniei de sub Napoleon Bonaparte. 

Impresionanta rotonda construita din calcar se sprijină pe o bază cu trei etaje, este proiectată ca un octogon. Fațada exterioară este marcata de 18 contraforturi încoronate cu 18 statui colosale reprezentând landurile germane care au luat parte la bătăliile de eliberare. 

Aula este rotundă si are o înălțime de 45 m și un diametru de 29 m.

Interiorul sălii este conceput ca o sală mare cu cupolă, care este luminată de un opaion în vârful acoperișului conic. 

Primul etaj formeaza nișe, care poartă numele bătăliilor din războaiele de eliberare, flancate de câte două zeițe ale victoriei, statui înalte de 3,30 m - în total 34 de statui. Statuile simbolizeaza statele membre ale Confederației Germane. Două dintre zeițele victoriei țin fiecare câte un scut de bronz aurit stând între ele pe o bază joasă de marmură, în timp ce își oferă mâinile libere zeitelor vecine. Ca urmare, ele formează un dans rotund solemn, care este întrerupt doar de cei doua zeite-statui de lângă portalul de intrare. Acestea din urmă au fost realizate din marmură albă tiroleză și fiecare ține o ramură de palmier în mână îndreptată spre portal. Deoarece marmura tiroleză era foarte scumpă, celelalte zeițe ale victoriei sunt făcute din marmură albă de Carrara. Înaltimea acestui segment este de 7 metri. 

La galeria interioară se poate ajunge prin urcarea a 82 de trepte. Alte 40 de trepte duc la galeria exterioară, care ofera o vedere largă asupra văilor Dunării și Altmühl (din anul 2008, sala cupolei este accesibilă și cu liftul pentru utilizatorii de scaune rulante și persoanele cu dizabilități). 

Noi am urcat toate cele 165 de trepte într-o bucata si ne-am plimbat mai întîi pe terasa circulara exterioara pentru ca apoi sa admiram privelistea de sus din interiorul monumentului. Andrea, colega mea, are “rau de înaltime” însa si-a înfrânt teama si alaturi de mine a îndraznit sa se apropie de toate balustradele – chiar daca doar pentru selfies, tot este de laudat! ♥

Helmut si Leo ne-au asteptat pe o banca, în parcul din fata monumentului. Împreuna, am vrut sa servim o racoritoare pe singura terasa din parc, însa am asteptat mai mult de 20 de minute si chelnarita suprasolicitata înca nici nu ajunsese sa ne întrebe ce dorim. Am renuntat, pentru ca planul nostrum era sa ajungem si la Walhalla. (va urma)

Jurnal de Vacanta de vara - Tristeti... provinciale

Nu am mai fost în Herculane din vremea copilariei asa încât șocul pe care l-am avut constatând degradarea cladirilor istorice ale statiunii, a fost mare! Am fost avertizati de catre prietenii nostri, însa nu ne-a venit sa credem ca exista atâta inconstienta!!!...
Mai presus de faptul ca localnicii ar fi putut trai foarte bine din turism, exista o datorie etica si morala fata de moștenirea culturală! Este o crima a nu întretine, reconditiona si conserva pentru posteritate monumentele de mare însemnătate istorica si estetică - în fond sunt bunuri ale tuturor cetatenilor lumii!
Statiunile asemanatoare - spre exemplu Baden-Baden sau Marienbad - au fost mereu întretinute si promovate în aşa fel încât să crească atractivitatea turistică a zonei, sa aducând venituri suplimentare populaţiei prin stimularea ramurilor economice legate funcţional de activitatea de turism si astfel contribuind la crearea de locuri de muncă. Valorificate corespunzator, aceste statiuni balneare istorice au dobândit si mentinut un renume mondial pentru ca localnicii au recunoscut din timp valoarea lor.

Plimbarea prin statiune ne-a întristat... Arhitectura cladirilor - cândva bijuterii în stil baroc târziu austriac - este cu fiecare zi ce trece tot mai greu de identificat dintre moloz. Acoperisurile sunt surpate si ploaia se infiltreaza în voie prin pereti, tencuiala este scorojită, geamurile sunt sparte, ornamentele sunt degradate, frescele deteriorate, statuile stau strâmb, gata-gata sa cada, pe balcoane au început sa creasca buruieni si arbusti, balustradele filigranate sunt pline de rugina si în mare parte incomplete...
Izvoarele pentru baile termale sunt captate arhaic, lasând senzatia ca totul este improvizat, murdar si în curs de abandon...

Si totusi exista un licar de sparanta - peste câteva edificii erau ridicate schele si din când în când se vedea câte un muncitor lucrând... Până la reabilitarea cladirilor încarcate de istorie va mai trece o vreme si tare ma tem ca pentru cele mai multe, încercarea de salvare este cam târzie!
Pe lânga drama cladirilor, majoritatea strazilor erau șănțuite deoarece administraţia publică a hotarât în vara aceasta modernizarea canalizarii. Praful, zgomotul si lipsa de organizare au creat multe momente confuze însa... nu suntem fițoși. Le-am luat pe toate asa cum sunt, am ignorat ce s-a putut ignora si am încercat sa facem ce s-a putut mai frumos în cele câteva zile petrecute în Baile Herculane. Si am reusit - mai ales datorita programului pregatit de prietenii nostri Alina, Maria si Cristi. (va urma)

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
"Originea Băilor Herculane se întinde pe o durată de aproape două milenii. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian. Romanii au construit aici, la Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras), temple, băi, monumente și statui, închinate zeilor Hercules, Aesculap și Hygieia. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi --Zeilor și divinităților apelor, Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pomponius Haemus, lui Carus, Val, Valens, trimiși ca delegați romani să asiste la alegerea în calitate de consul a fostului lor coleg Severianus, întorcându-se nevătămați, au ridicat acest prinos de recunoștință -- În perioada civilizației romane, stațiunea de pe Valea Cernei a constituit un important punct de atracție pentru aristrocația Romei antice. Impresionați de excepționala putere tămăduitoare a apelor sacre de pe Valea Cernei, romanii sosiți în Dacia le-au închinat un adevărat cult balnear sub semnul tutelar al lui Hercules.
[...] Din timpul romanilor au rămas numeroase vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive ridicate ca semne de mulțumire aduse zeilor pentru vindecare.
[...] În 1736, generalul Andreeas Hamilton, guvernator al Banatului din partea împăratului Carol al VI-lea, reclădește băile și menționează existența termelor lui Hercules, Higeea și Esculap. Izvorul cu cel mai mare debit este Hercules, care are emergenta sub Hotelul Roman și acolo se înscrie în hartă Baia nr. 9. Stațiunea este vizitată de-a lungul timpului de mari personalități, între care: împăratul Iosif al II-lea, împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina, împăratul Franz Iosef și împărăteasa Elisabeta. În 1852 împăratul Austriei considera Băile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) scrie un jurnal intim în care Băile Herculane sunt o prezență distinctă și încântătoare" (wikipedia.ro).

Vacanta la Roma - Piazza del popolo

Piața Poporului (Piazza del Popolo) este una dintre cele mai faimoase piețe din Roma, un punct de întâlnire important înca din antichitate, situat la intersectia marilor artere romane Via Flaminia și Via Cassia.
Numele pietei aminteste faptul ca a fost construita din banii poporului, spre a servi poporului, la fel cum serveste si biserica "Santa Maria del Popolo" aflată imediat lângă Poarta Flaminia.
Intrarea principala în piata se face prin Poarta Flaminia - existenta în Zidul de aparare Aurelian înca din anul 275. Poarta a fost reconstruita în secolului al 16-lea, pastrându-se de o parte si de alta coloanele antice care sustin statuile Sfinților Petru și Pavel. Diametral opus, piata este închisa de bisericile gemene Santa Maria dei Miracoli (1675-1679) şi Santa Maria di Montesanto (1662-1675).

Piata pastreaza pâna în zilele noastre aspectul neoclasic proiectat la începutul secolului 19 de catre arhitectul Giuseppe Valadier, cu Obeliscul Flaminio plasat în centru. Obeliscul are înaltimea de 24 metri, a fost construit în Egipt pe timpul faraonului Ramses II (~ 1303 î.Hr. - 1213 î.Hr.) si a fost adus la Roma de catre Împaratul Augustus în anul 10 î.Hr. Obeliscul a fost asezat pe un piedestal înalt de 12 metri si de jur împrejur a fost construita Fântâna Leilor (opera a arhitectului Martino Ferrabosco) . Din pacate, la începutul lunii iunie a.c. la fântâna se executau lucrari de restaurare.
Partea dreapta a pietei este închisa de Fântâna lui Neptun (statuia zeului este flancata de doi Tritoni). Partea sânga a pietei este închisa de Fântâna zeitei Roma (cu  Lupoaica ce-i hrăneşte pe Romulus şi Remus si cele doua statui simbolizând râurile Tibru si Aniene).
Un sir de scari duce direct pe terasa de pe Muntele Pincio, legând piata cu grădinile Villei Borghese.
Piata este astazi spatiu exclusiv pietonal, un loc în care artistii strazii obisnuiesc sa dea mici spectacole.

Croaziera - Florenta (6)

Ca o prelungire la Piazza della Signoria (signoria = stapânire, conducere) este asa numita Piazza degli Uffizi (uffizi = birouri, oficii) - un alt loc superb din Florenta, care arata mai mult a curte de palat decât a piata. Complexul a fost conceput spre a gazdui ministerele si departamentele administrative ale Florentei pe timpul Ducelui Cosimo I de' Medici.
Construcția clădirii a început în anul 1560 dupa proiectul arhitectului Giorgio Vasari și a fost terminată de către arhitecții Alfonso Parigi și Bernardo Buontalenti în anul 1580.
Cladirile sunt dispuse în forma de "U" si sunt legate între ele printr-o galerie. Curtea lunga este închisa pe partea dinspre fluviul Arno prin arcade înalte. Fațadele Uffizi sunt decorate cu nișe care conțin statui reprezentând personalitati ale epocii (Cosimo il Vecchio, Lorenzo il Magnifico, Andrea Orcagna, Nicola Pisano, Giotto, Donatello, Leon Battista Alberti, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarruoti, Dante Alighieri, Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Nicolò Machiavelli, Francesco Guicciardini, Galileo Galilei, Farinata Degli Uberti, Pier Capponi, Giovanni Delle Bande Nere, Francesco Ferrucci, Amerigo Vespucci, Pier Antonio Micheli, Francesco Redi, Paolo Mascagni, Andrea Cesalpino, Sant'Antonino, Francesco Accursio, Guido Aretino/Monaco, Benvenuto Cellini).

În anul 1565, chiar înainte ca Uffizi sa fi fost terminată, Vasari a conectat clădirea cu Palazzo Vecchio și mai departe cu Ponte Vechhio spre Palazzo Pitti, înlesnind astfel Familiei Medici trecerea de la o clădire la alta. În anul 1583 cladirea Uffizi a fost legata cu terasa Loggia dei Lanzi, permițând membrilor familiei Medici sa participe la evenimentele din Piazza della Signoria, fără a fi nevoie să iasa din palate.
Astazi, impresionanta cladire gazduieste Galleria degli Uffizi - unul dintre cele mai vechi si mai renumite muzee de arta din lume. (Timpul nu ne-a permis vizitarea expozitiilor - motiv în plus pentru a reveni în Florenta!)
La 27 mai 1993, în Via dei Georgofili - lângă Uffizi, a explodat o mașină-capcană. Au murit cinci persoane si o mare parte din Sala Niobe, împreună cu exponatele de aici au fost grav avariate. Nici pâna în prezent nu au fost identificati faptașii.

Florența este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Multi artisti de seama ai omenirii au contribuit la desavarsirea frumusetii orasului. Se spune ca Florența este ultimul oraș conservat al Renașterii din lume și este considerat ca fiind capitala italiană a artei.
Florența este practic un enorm muzeu în aer liber! Orice străduța, orice piața ofera ceva de admirat, fiecare clădire are un ornament impresionant și armonios. Centrul istoric al Florenței atrage anual milioane de turiști și a fost declarat de UNESCO Patrimoniu mondial în anul 1982.
Florența a fost locul de naștere sau de domiciliu a numeroase personalități istorice marcante - Dante, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Botticelli, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, Catherine de' Medici, Antonio Meucci, Guccio Gucci, Salvatore Ferragamo, Roberto Cavalli, Florence Nightingale și Emilio Pucci.

Complesso di San Firenze este un exemplu rar de stil baroc în centrul Florenței. Edificiul a fost ridicat în secolul 17, dupa planurile arhitectului Pietro da Cortona. Astăzi cea mai mare parte a complexului este ocupata de Curtea de Justiție și birourile aferente. Doar aripa ce cuprinde biserica San Filippo Neri a rămas deschisă marelui public.
La sase minute de mers pe jos din Piazza della Signoria se afla Bazilica Santa Croce, în piata ce poarta acelasi nume. Este cea mai mare și cea mai valoroasa biserica franciscana din Italia.
Constructia a început în anul 1294 dupa proiectul arhitectului Arnolfo di Cambio si exceptând fatadele, biserica a fost terminata în anul 1385. Brunelleschi a proiectat Cappella dei Pazzi, constructia a început în anul 1430 dar nu a fost terminata niciodata. În secolul al 16-lea s-a început ridicarea unui turn de clopot dupa planul arhitectului Francesco da Sangallo, turn ce deasemenea nu a fost finalizat.
Lucrările la fațade au fost încheiate de Nicola Matas în anul 1863.
Santa Croce are 16 capele si adaposteste mormântul unora dintre cei mai de seama locuitori ai orasului, printre care Galileo Galilei, Michelangelo, Machiavelli, Dante, Gioacchino Rossini, Lorenzo Ghiberti, Lorenzo Bartolini, Julie Clary - sotia lui Joseph Bonaparte, precum si fiica acestora - Charlotte Napoléone Bonaparte.

Pe masura ce înserarea a cuprins orasul, pe noi parca ne-au parasit  puterile... Obositi dupa acest tur de forta dar încântati de tot ceea ce am vazut în Florenta, am urcat în autocar si ne-am întors la vapor. (va urma)

Croaziera - Florenta (5)

Nici acum nu-mi vine sa cred ce noroc de vreme frumoasa am avut pe timpul zilei petrecute în Florenta!
Posibil sa fi plouat înainte de a fi coborâ noi din autocar, pentru ca în fiecare denivelare de teren erau formate băltițe. Cât am fost noi acolo însa, cerul a fost albastru si soarele a stralucit. A fost neobisnuit de cald pentru o zi de mijloc de noiebrie!
Via dei Calzaiuoli - strada principala în Florenta destinata exclusiv pietonilor, uneste în linie dreapta Piazza del Duomo cu Piazza della Signoria. La jumatatea drumului, pe partea dreapta, se trece pe lânga Orsanmichele, o biserică din Arhiepiscopia Florența. Cladirea cu două și respectiv trei etaje este construita în stil romanic și gotic. În anul 1280 parterul oratoriul si-a pastrat caracterul religios, etajele superioare au fost transformat în depozit de grâne. Cladirea a fost reparata în numeroase rânduri, în jurul anului 1339, redecorarea exteriorului bisericii a fost încredintata breslelor orasului si în fiecare nisa a fost amplasata statuia care reprezinta sfântul-patron al fiecarei bresle în parte. Capodoperele sculpturale şi picturale situate în afara şi în interiorul edificiului sunt realizate de cei mai cunoscuti sculptori ai Renasterii italiene timpurii - Donatello, Ghiberti, Verrocchio, Robbia, Lamberti, s.a.



Asa acum Piata Domului este considerata a fi centrul religios al Florentei, Piazza della Signoria este centrul civic si timp de câteva secole a reprezentat sufletul vietii politice a orasului. Cladirile care o înconjoara sunt magnifice: Palazzo Vecchio (Palazzo della Signoria), Loggia dei Lanzi, Tribunale della Mercanzia, Palazzo Uguccioni, Palazzo delle Assicurazioni Generali. Piata se prelungeste cu Piazza degli Uffizi si respectiv Galeria Uffizi.
Palazzo Vecchio (Palatul Vechi din Florenta) este cladirea cu aspect de fortareata. Construirea palatului a început la sfarsitul secolului al 13-lea si edificiul a fost terminat dupa 23 de ani. S-a numit Palazzo del Popolo (Palatul Poporului) pentru ca a gazduit sediul de conducere al orasului. Dupa ce ducele Cosimo I si-a mutat sediul în Palazzo Pitti (în anul 1550), cladirea a început sa fie cunoscuta sub numele de Palazzo Vecchio.
Alaturi de palat a fost ridicat un turn (înaltime de 94m) cu clopot, pentru a anunta întalnirile publice sau pentru a avertiza populatia în prag de pericole. Arhitectul palatului si al clopotnitei este Arnolfo di Cambio.
Exteriorul din piatra al palatului nu s-a schimbat mult din secolul al 14-lea. Palazzo Vecchio are pereti simpli cu doua randuri de ferestre gotice. Singurele decoratiuni sunt picturile blazoanelor Republicii Florentine si placa de marmura de deasupra intrarii cu inscriptia "Rex regum et Dominus Dominantium" - "Regele Regilor și Domnul domnilor", singurul conducator adevarat este Isus Christos.



Loggia dei Lanzi este superba galerie cu arcade, construita în secolul al 14-lea spre a proteja demnitarii de soare sau ploaie, pe timpul întâlnirilor publice, a ceremoniilor oficiale sau pe timpul altor evenimente culturale sau politice. Galeria a fost construita în stil gotic târziu de catre arhitectii Grancesco Talenti si Cione Dami.
Tribunale della Mercanzia (Tribunalul de mărfuri) este clădirea în care aveau loc procesele dintre comercianți. Deasemenea, aici îsi aveau birourile judecatorii si numerosi avocați.
Palazzo Uguccioni - resedinta familiei Giovanni Uguccioni, a fost contruita în anul 1550 în stil renascentin. Designul este atribuit lui Raphael, Michelangelo, Bartolomeo Ammannati sau Raffaello da Montelupo, nu exista o dovada concreta.
Palazzo delle Assicurazioni Generali este ridicat în anul 1871 în stil neo-renascentist. Este una din puținele clădiri comerciale construite în centrul orașului. La parterul acestui palat este celebra cafenea Rivoire, fondata în anul 1872.

Între toate aceste edificii - minunatii arhitecturale, sunt amplasate statui de o frumusete iesita din comun!
Judith si Holofernes, Leul (Marzocco)- Donatello
David - a lui Michelangelo
Hercules omorându-l pe Cacus - Bandinelli
Fântâna lui Neptun - Ammanati
Statuia ecvestră a lui Cosimo I si grupul statuar "Rapirea sabinelor" - Giambologna
Rapirea lui Polyxena - Pio Fedi
Perseu ucigând gorgona Medusa - Cellini
Leii (familiei Medici) - Fancelli si Vacca
În fata fântâna lui Neptun, o placă de marmură marcheaza locul unde calugarul dominican Girolamo Savonarola a fost spânzurat și apoi ars pe rug (23 mai 1498)sub acuzația de erezie.
Piazza della Signoria este o galerie de artă în aer liber... (Statuile au fost înlocuite cu copii, originalele se afla în muzee)

În secolul al 13-lea zona pietei se gasea în proprietatea familiei Uberti, cea mai puternica familie din oras la vremea respectiva. Familia Uberti sprijinea gruparea ghibelinilor (o factiune pro-imperiala), în vreme ce opozantii lor - familia Buondelmonti, îi sprijineau pe guelfi (factiunea pro-papala). Cele doua grupari s-au confruntat câteva secole împartindu-si puterea. În anul 1266, dupa înfrangerea armatei imperiale în batalia de la Benevento, guelfii i-au alungat pe membrii familiei Uberti si proprietatile acestora au fost confiscate. Palazzo Vecchio si Galeriile Uffizi au fost construite pe fosta proprietate a familiei Uberti. (va urma)

Artisti ai strazilor

pentru rubrica Happy Weekend (Blind Love - Elly)
Statuile vii sunt acei artisti mimi ce pot sta nemișcati ore în șir ca o statuie adevarata sau ca un manechin, de obicei purtând un machiaj care-i dă culoarea aurului, bronzului, cuprului sau al varului.
Mai ales la sfârsit de saptamâna sau în zilele de concedii ne permitem sa "cascam gura" prin oras si nu de putine ori ne-am luat timp sa admiram asa numitele Living Mannequins, impresionati fiind de originalitatea ideii, de costumatie si machiaj, impresionati de talent si mai ales de capacitatea pe care o au acesti artisti stradali de a poza, încremeniti! Au un talent fenomenal de a se concentra într-un singur punct, dând impresia ca sunt total absenti la vânzoleala de pe strada, ba chiar par ca nici nu respira! :) În momentul în care însa unul din trecatori arunca un banut în pusculita, "statuia" devine elastica si dovedeste ca poate sa zâmbeasca sub stratul gros ce-i acopera fata.
Încurajez si-mi exprim admiratia pentru acest gen de arta. Este o munca titanica, platita cu câtiva banuti, aplauze si multe zâmbete. Statuile vii reprezinta adevarate atractii stradale, induc buna-dispozitie si încânta trecatorii prin scenele de pantomima interpretate.


Aplauze pentru acesti artisti si-un Happy-happy Weekend celor care citesc acest articol! ;)

Fotografiile 1, 2, 4, 5 si videoclipul, le-am realizat în piata Marienplatz - München.
Fotografia 3 am facut-o în Verona - Italia, la fel ca si cea de-a 6-a fotografie.

Miercurea fara cuvinte (36) - Doamna de portelan

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

Melc, melc...

... apropo Leustean :)) Cât de mare a crescut anul acesta la tine în gradina, Dane? (anul trecut, concursul a fost abandonat... Leustean 1, Leustean 2, Leustean 3)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PINGBACK participantilor la Miercurea fara cuvinte (21/2013):  Teodora Elena, Rux (Copilarim), Ana, Melly, ina, 13angi, Petro, Xaara Novack, Alina, Leovi, Abisurile, Irina, Blind Love, Just Words, Fairytale, Cristi, Ramona, addicted, Ralu, Spunsieu, RobertN, shakuka, Slowaholic, KARMAPOLICE, Foto de inginer, Chucky,Alexandra Ali, Manu, albert, duiangelus, Roz... sau nu, carmen elena, aA, Iulia Radu, Bia Bialog, Silvia, OFZ, Axlandra, ELENA, Claudi, Claudiu Constantin, geanina, anastasia, dor, kristi, nima, Furtuna, Fiara, Vulturesti, Augensprache, Petala Calatoare, Liviu Bimbea, Jurnal de Sotie, Floarea, Iulisa, tibi, Tiberiu, Calaraseanu.ro, Lumea lui Alexandru, Andreea B, Patrick, Kadia , Minnie, Copilul in oras, tu1074, Tudor Enea, Leovi, Catrim, Larisa si Pandhora.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Astazi este Ziua mondiala a broastelor testoase