Excursie Murano - Burano - Tocello (III)

[continuare la Excursie Murano - Burano - Tocello (II)] 

Insula Torcello a fost urmatoarul țel al excursiei noatre. Am calatorit aproximativ o jumatate de ora si timp pentru plimbare, am avut exact o ora la dispozitie.

Torcello este un orășel care a fost episcopat și reprezinta centrul administrativ al diferitelor insule care îl înconjoară. Odinioara un important centru politic, cultural si de comert, astăzi o insulă aproape nelocuită.

Potrivit istoriografiei venețiane, refugiații din Altinum au întemeiat așezarea pe Torcello. Altinum a fost un puternic oraș în Laguna Venețiană, fondat în secolul al VIII-lea î.Hr. care a cunoscut perioada de glorie în timpul Imperiului Roman, perioada când populatia insulei atinsese 20.000 de locuitori. Este considerată una dintre așezările predecesoare ale Veneției. Altinum a fost distrus de trupele lui Attila în anul 452. 

Astazi, cea mai mare atractie turistica a insulei Torcello este Bazilica, ridicata în anul 1008.

Mozaicurile adapostite aici sunt impresionante! Pe unul din pereti, este reprezentata Maria (Madona Hodegetria);  un fronton impozant îi înfatiseaza cei 12 apostoli. Dar poate cel mai impresionant mozaic din Santa Maria Assunta este tabloul „Judecății Universale”. Cum nu observasem ca si aici, fotografiatul este interzis, pâna când sa fiu certata, am reusit sa fotografiez multe din comorile adapostite ☺ ce bucurie!!! (de ce interzic, nici ei nu stiu!! In general, nu folosesc blitul ca sa zicem ca s-ar altera culorile... Este o politica gresita a administratiei, poate din dorinta de a-si vinde propriile fotografii si suveniruri. Dar "mi-am facut datoria" si am cumparat si câteva fotografii si magneti cu mozaicuri, asa ca, nu m înteles, dar asta a fost situatia!)

O altă biserică, Santa Fosca, se află în fruntea listei vizitatorilor. Este locul unde sunt așezate moaștele martirului cu același nume, aduse pe insulă din oaza Sabrata din Libia înainte de 1011. Bazilica este înconjurata de un coridor cu arcade si coloane cu capiteluri filigranate. 

Celedoua bazilici sunt legate între ele. Absolut impresionant acest ansamblu de monumente istorice si de cult.

În drum spre port, ne-am oprit la Podul Diavolului si am servit câte o racoritoare la restaurantul cu acelasi nume. Restaurantul este unul cu interioare deosebite si decoratiuni artistice. Noi am stat însa pe terasa, pe faimoasa strada della Rosina, sa observam mai bine podul.

Podul Diavolului este unul dintre cele mai faimoase locuri de pe insulă. Este un pod mic fără parapeti /balustrade, construit in secolul al XV-lea. Numeroase legende locale dau acestui pod o aură misterioasă. Una din legende (pe care am citit-o eu in restaurant) spune că o fată venețiană s-a îndrăgostit de un ofițer inamic în timpul stăpânirii austriece. Iubirea lor nu a fost privită bine de familia tinerei, care, pentru a împiedica această dragoste să continue, l-a ucis pe soldat și a trimis fata, departe de Veneția. Când tânăra a aflat de moartea iubitului ei, a apelat la o vrăjitoare, care a făcut un pact cu diavolul: timp de șapte ani, în fiecare an în Ajunul Crăciunului, îi va da diavolului un suflet de copil în schimbul unei întâlniri cu tânărul ofiter. Podul Torcello a fost ales ca loc pentru întâlnire. Aici fata a trecut podul cu o lumânare și o monedă de aur în mână, în timp ce vrăjitoarea l-a chemat pe diavol. Tânărul a apărut de cealaltă parte a podului și a luat fata cu el. 

Dintr-un tufis, un baiat tânar a asistat la scena si a ucis vrâjitoarea, salvând astfel sufletul copilasului nevinovat. Diavolul neplatit, a plecat turbat de furie si de atunci, se spune ca în fiecare an, în Ajun de Craciun, reapare pe pod sub forma unei pisici negre pentru a-și încasa recompensa.

Nu am vazut niciun fel de pisica pe durata vizitei noastre pe insula Torcello ☺ dar cred ca cele negre au viata grea aici! 

Vaporul nostru astepta ancorat în micul port. Am urcat toti la bord, ne-am cautat fiecare un loc confortabil si am pornit la drum, de data aceasta în sens invers printre insule, fara opriri pâna în Sottomarina - Choggia. Trei ore luuuuuungi! Apoi înca o jumatate de ora cu autocarul pâna în satul nostru de vacanta la Rosolina Mare - în padurea de pini roz! (Rosapineta). Plecati de la ora 8 dimineata, am ajuns la ora 20:30 acasa. In acea seara nu ne-a mai trebuit alceva decât o felie de pepene rece, din frigider si stirile TV. Apoi am dat stingerea! A fost o zi cât o saptamâna! ☺ (povestea va continua)