continuare la "Cotofenele la Verona"
Vineri 09.08.2013 - Am parasit Augsburgul pe ploaie si pâna la iesirea din Austria, am trecut de câteva ori prin zone în care norii se scuturau, îngreunând oarecum traficul rutier. Noua însa ne-a facut bine putina racoare, pentru ca - patru adulti si o gramada de bagaje, nu e usor sa calatoresti pe canicula, chiar daca automobilul este dotat cu climatizare.
Abia înainte sa intram în Austria, am dezvaluit mamei si lui tanti Sofi, destinatia excursiei noastre. Nu pot descrie mutritele lor pline de uimire, când au auzit ca vom ajunge la Gardasee si Verona!
Prima pauza am facut-o la mijlocul autostrazii Brenner A13, pe Europabrücke, construit la 190 m deasupra solului, cel mai mare pod grinda din Europa. S-a dat în folosinta în anul 1963 sub mottoul : "uneste în pace și libertate, popoarele Europei" ("verbinde in Frieden und Freiheit die Völker Europas").
Le-am arata Cotofenelor unde este bucatica din soseaua care unea pe timpul romanilor orasele München cu Verona si deasemenea locul de unde se practica Bungee-Jumping.
Am pornit mai departe printre crestele Alpilor, admirând peisajul superb, cu munti, paduri de foioase si brazi, pajisti verzi sau stânci ascutite, castele, cetati sau ziduri crenelate.
De cum am intrat în Italia, soarele a devenit din ce în ce mai arzator si peisajul s-a schimbat din munti si stânci golase, în dealuri si culturi de vita-de-vie. Înca o cotitura si totul a devenit azuriu, lacul di Garda a aparut în toata splendoarea.
Am oprit în prima statiune de pe Gardesana Orientale - în Torbole, unde vântul puternic si constant atrage în mod special iubitorii de surfing. Cotofenele mele s-au minunat privindu-i pe sportivi si i-au comparat cu libelulele.
Ne-am fotografiat cu Goethe si am mâncat prima portie de gelato. Apoi am oprit în Malcesine si Garda.
In Lazise am poposit pentru a ridica de la agentia turistica, biletele la opera pe care le-am rezervat prin internet si mare ne-a fost surpriza când ni s-a spus ca din cauza unei "mici neîntelegeri", avem bilete nu la Aida, pentru sâmbata seara ci chiar acum, peste câteva ore, la Rigoletto! Degeaba am protestat, anul acesta în mod special Arena di Verona a fost solicitata, datorita centenarului Verdi, asa ca ne-am bucurat ca avem bilete oricum!
De unde aveam tot timpul din lume, planurile s-au schimbat si am calatorit în cea mai mare viteza si pe cel mai scurt drum spre Pacengo, statiunea în care am avut rezervata cazarea. Nu ne-a mai ramas timp decat pentru a descarca bagajele, facut dus rapid si pregatit pentru spectacol.
Agitatia de la intrare, cautarea locurilor, impresia data de impunatorul loc de spectacol, decorurile, sunetele date de orchestra ce-si acorda instrumentele, toate acestea au amplificat emotia evenimentului la care mama si tanti Sofi au luat parte pentru prima data în viata.
Exact când înserarea s-a îndesit, pe scena s-a dat ultimul gong si spectacolul a început.
Pentru ca eu am mai fost de cateva ori la spectacole în Arena di Verona, am pregatit lumanerele si am explicat invitatelor mele ca în memoria marelui Verdi, pe timpul preludiului toata lumea aprinde lumanari. Doamnele mele au fost profund impresionate.
Spectacolul s-a desfasurat ca un vis frumos, artistii au cântat senzational si micul incident petrecut în timpul pauzei, când din cauza unei rafale de vânt s-au darâmat o parte din decoruri, nu a facut decat sa ne emotioneze mai mult! Pentru a sustine muncitorii care alergau ca furnicile pe scena sa repare decorul, în partea arenei opusa noua, spectatorii au initiat spontan un val la-ola. Daca pentru microbisti acesta este un obicei, pentru noi madamele, a fost o premiera :)) Ne-am amuzat si am participat cu multa placere. Valul s-a repetat de câteva ori si a fost preluat chiar si de membrii orchestrei. Faza aceasta ne-a ramas întiparita în memorie, la fel de puternic ca întregul spectacol.
Târziu, aproape de ora unu noaptea, în aplauze frenetice, spectacolul s-a încheiat. Ne-am întors spre parcarea Arenei plutind si cei 20 kilometri cât am avut de parcurs pâna acasa, am cântat ariile Gildei si Ducelui de Mantova si am încercat valul la-ola în trei, bineînteles, fara sa deranjam soferul ;))
A fost o zi plina, superba si unica! (va urma)
Vineri 09.08.2013 - Am parasit Augsburgul pe ploaie si pâna la iesirea din Austria, am trecut de câteva ori prin zone în care norii se scuturau, îngreunând oarecum traficul rutier. Noua însa ne-a facut bine putina racoare, pentru ca - patru adulti si o gramada de bagaje, nu e usor sa calatoresti pe canicula, chiar daca automobilul este dotat cu climatizare.
Abia înainte sa intram în Austria, am dezvaluit mamei si lui tanti Sofi, destinatia excursiei noastre. Nu pot descrie mutritele lor pline de uimire, când au auzit ca vom ajunge la Gardasee si Verona!
Prima pauza am facut-o la mijlocul autostrazii Brenner A13, pe Europabrücke, construit la 190 m deasupra solului, cel mai mare pod grinda din Europa. S-a dat în folosinta în anul 1963 sub mottoul : "uneste în pace și libertate, popoarele Europei" ("verbinde in Frieden und Freiheit die Völker Europas").
Le-am arata Cotofenelor unde este bucatica din soseaua care unea pe timpul romanilor orasele München cu Verona si deasemenea locul de unde se practica Bungee-Jumping.
Am pornit mai departe printre crestele Alpilor, admirând peisajul superb, cu munti, paduri de foioase si brazi, pajisti verzi sau stânci ascutite, castele, cetati sau ziduri crenelate.
De cum am intrat în Italia, soarele a devenit din ce în ce mai arzator si peisajul s-a schimbat din munti si stânci golase, în dealuri si culturi de vita-de-vie. Înca o cotitura si totul a devenit azuriu, lacul di Garda a aparut în toata splendoarea.
Am oprit în prima statiune de pe Gardesana Orientale - în Torbole, unde vântul puternic si constant atrage în mod special iubitorii de surfing. Cotofenele mele s-au minunat privindu-i pe sportivi si i-au comparat cu libelulele.
Ne-am fotografiat cu Goethe si am mâncat prima portie de gelato. Apoi am oprit în Malcesine si Garda.
In Lazise am poposit pentru a ridica de la agentia turistica, biletele la opera pe care le-am rezervat prin internet si mare ne-a fost surpriza când ni s-a spus ca din cauza unei "mici neîntelegeri", avem bilete nu la Aida, pentru sâmbata seara ci chiar acum, peste câteva ore, la Rigoletto! Degeaba am protestat, anul acesta în mod special Arena di Verona a fost solicitata, datorita centenarului Verdi, asa ca ne-am bucurat ca avem bilete oricum!
De unde aveam tot timpul din lume, planurile s-au schimbat si am calatorit în cea mai mare viteza si pe cel mai scurt drum spre Pacengo, statiunea în care am avut rezervata cazarea. Nu ne-a mai ramas timp decat pentru a descarca bagajele, facut dus rapid si pregatit pentru spectacol.
Agitatia de la intrare, cautarea locurilor, impresia data de impunatorul loc de spectacol, decorurile, sunetele date de orchestra ce-si acorda instrumentele, toate acestea au amplificat emotia evenimentului la care mama si tanti Sofi au luat parte pentru prima data în viata.
Exact când înserarea s-a îndesit, pe scena s-a dat ultimul gong si spectacolul a început.
Pentru ca eu am mai fost de cateva ori la spectacole în Arena di Verona, am pregatit lumanerele si am explicat invitatelor mele ca în memoria marelui Verdi, pe timpul preludiului toata lumea aprinde lumanari. Doamnele mele au fost profund impresionate.
Spectacolul s-a desfasurat ca un vis frumos, artistii au cântat senzational si micul incident petrecut în timpul pauzei, când din cauza unei rafale de vânt s-au darâmat o parte din decoruri, nu a facut decat sa ne emotioneze mai mult! Pentru a sustine muncitorii care alergau ca furnicile pe scena sa repare decorul, în partea arenei opusa noua, spectatorii au initiat spontan un val la-ola. Daca pentru microbisti acesta este un obicei, pentru noi madamele, a fost o premiera :)) Ne-am amuzat si am participat cu multa placere. Valul s-a repetat de câteva ori si a fost preluat chiar si de membrii orchestrei. Faza aceasta ne-a ramas întiparita în memorie, la fel de puternic ca întregul spectacol.
Târziu, aproape de ora unu noaptea, în aplauze frenetice, spectacolul s-a încheiat. Ne-am întors spre parcarea Arenei plutind si cei 20 kilometri cât am avut de parcurs pâna acasa, am cântat ariile Gildei si Ducelui de Mantova si am încercat valul la-ola în trei, bineînteles, fara sa deranjam soferul ;))
A fost o zi plina, superba si unica! (va urma)
Minunat! Cred ca si eu as fi plutit pana la parcare dupa un asemenea spectacol.
RăspundețiȘtergereRasfatate doamnele,cu inghetata si o minune de spectacol.Chiar daca nu sunt un fan al muzicii clasice,nu as pierde o asemenea ocazie.Sa vedem ce a urmat.Noapte nuna!
RăspundețiȘtergerefrumos..ti am lasat un ping back te pup
RăspundețiȘtergereDe cand a plecat mama, aici a plouat cateva minute - probabil ca s-au vorbit norii si dau cateva picaturi de apa din loc in loc. Azi e cald dar e umbros si aerul respirabil. Banuiesc ca si caldura li s-a parut mai putin... fierbinte pentru ca temperatura interna crescuse cam la cat cea a aerului - de emotia excursiei surpriza. :)
RăspundețiȘtergereMulte am mai aflat urmarind paginile din jurnalul tau online! Si... ma gandesc acum la bungee-jumping! In urma cu ceva ani se practica si la Cheile Rasnoavei - dar cand sa ma duc si eu am aflat ca nu se mai practica (nu m-am interesat sa aflu daca acum au revenit). Tare mi-ar placea sa incerc o astfel de saritura in haul de la Chei - sau alt hau :)
Goethe! Cand ii citesc/aud numele imi amintesc romanul sau “Afinitati elective” - n-o fi cel mai bun roman al sau (dupa cum afirma “criticii”) dar mie nici ca-mi pasa.
RăspundețiȘtergereExcelenta atmosfera in Arena! S-ar zice ca spectacolul a fost fermecator si vantul s-a gandit sa faca un gest prin care sa ii apropie si mai mult pe spectatori.
RăspundețiȘtergereChiar haios “valul” si, poate, deloc surprinzator? In fond, erati intr-o arena :)
Interesant foarte gestul de a aprinde lumanari in memoria lui Verdi.
Chiar pare sa fi fost o seara unica.
Multe zile minunate sa ai!
Fiecare zi pe care ne-ai prezentat-o m-a incantat. Frumos totul, nici nu stiu ce sa spun. M-a uimit putin ca mai exista si acolo incurcaturi. La problema cu biletele ma refer care mi se pare mai romaneasca, asa. :)
RăspundețiȘtergereFrumoasa excursia si spectacolul surpriza! Cu tot cu "mica incurcatura".
RăspundețiȘtergere