Saptamâna aceasta, va propun sa vorbim despre... muzica pop ☺ altfel spus, let's talk about Pop muzik ☺
De pe albumul grupului "M" intitulat "New York, London, Paris, Munich" (1979) am ales astazi o melodie ritmata si deosebit de simpatica. Va invit sa dansati, sa fredonati si sa va înnodati limba ☺☺☺
"[...] Fe, fi, foe, fum,
talk about, pop musik [... ]
I wanna dedicate it
(Pop, pop, shoo wop) Everybody made it
(Shoobie, doobie, do wop) Infiltrate it
(Pop, pop, shoo wop) Activate it
New York, London, Paris, Munich
Everybody talk about pop muzik[...]
Eenie, meenie, mienie, mo
Whichever way you wanna go
Talk about Pop muzik [...]
Moonlight muzak
Nick nack paddy wack
Talk about Pop muzik [...]
Shoobie, doobie, do wop
Pop, pop, shoo wop
Shoobie, doobie, do wop
Pop, pop, shoo wop
New York, London, Paris, Munich
Everybody talk about pop muzik [...]"
Tuturor, un sfârsit de saptamâna minunat!
ca în fiecare vineri ☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺
Se afișează postările cu eticheta Happy weekend. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Happy weekend. Afișați toate postările
vineri, 29 martie 2019
duminică, 14 ianuarie 2018
Weekend
Cei care lucreaza 45 de ore pe saptamâna într-un birou în care lumina de plafon nu se stinge niciodata, cu sezutul lipit de un scaunul ce sta în fata a doua monitoare care-ti consuma întregul talent tehnic utilizând programe bi si tridimensionale, aceia ma înteleg când spun ca eu la sfârsit de saptamâna am nevoie de aer curat si natura pura.
Daca primavara, vara si toamna, nevoia aceasta mai poate fi echilibrata prin munca în gradina, iarna nu-mi ramâne nicio varianta. Trebuie neaparat sa evadez din casa!
In familia noastra, (de obicei) eu sunt "regizorul" acestor iesiri în natura. Caut pe internet locuri interesante aflate pe o raza de doua ore distanta cu masina - pentru excursii de o zi. Pentru weekendul aceasta, am cautat în acest cerc un loc cu multa zapada si soare.
Greu de tot, când prognoza meteo în Bavaria spunea cer acoperit si posibile averse sub forma de ploaie si lapovita! Un singur punct arata soare si zapada: Balderschwang în Alpii Allgäu.
Helmut a râs de mine când i-am spus, dar a pus sania în porbagaj si ne-am echipat de zapada.
Pe tot drumul, dealuri si câmpuri verzi... La 10 km înainte de tel înca tot nu se vedea vreo pata de zapada! Ironiile lui Helmut erau tot mai dese, eu însa repetam mereu "va fi zapada si soare" cu toate ca nici chiar eu nu mai credeam decât pe sfert! Pagina de internet spunea ca datorita unui fenomen legat de munti si lacul Bodensee, în zona este mereu zapada... Tja!
Când au mai ramas doar 3 km pâna la destinatie, a început sa apara câte o pata de zapada ☺ Drumul a urcat în serpentine si zapada de pe margine a fost tot mai înalta! Când am parcat masina, peisajul de jur împrejur era asa cum l-am visat: cer albastru, soare si zapada imaculata!
Am constatat ca statiunea este un mare centru de schi, cu teleferice, telescaune si teleschi care te poarta pe pârtii cu diverse grade de dificultate. Ne-am propus sa revenim cu schiurile. De data aceasta am avut doar saniuta.
Am cautat o pista neaglomerata, pentru ca Leo în loc sa se fereasca, ar sari cu siguranta sa se joace cu oricine-i iese în cale.
Cât de superb a fost! Câte ture am facut si câte tumbe în zapada! Câte frâne nereusite am reusit (LOL!). Ce trânte si rostogoliri spectaculoase am facut! Leo este ca un pisoi, stie sa cada mereu în picioare si îi place sa faca tot felul de ghidușii în zapada pufoasa. Am alergat în vârf de deal pâna când n-am mai putut respira! Transpirati si sleiti de puteri, am hotarât sa facem o ultima coborâre si sa poposim la barul din vale, sa ne astâmparam setea.
Toti trei nu încapeam pe saniuta, asa ca Helmut a venit pe jos. Pe terasa barului erau scoase sezlonguri si când am trecut cu Leo, toti oamenii au aplaudat. Ce s-au mai amuzat toti, cât de tantos statea Leo pe saniuta în fata mea si cum îi fluturau urechile în vânt!
Am baut câte o bere bruna apoi ne-am urcat în masina (în Germania este legal sa conduci cu alcool pâna la 0,5 ‰). Leo s-a cuibarit în geaca mea, s-a facut melc si a dormit pâna când am ajuns acasa.
[...} "Everyday Is Christmas"?!? ☺
Daca primavara, vara si toamna, nevoia aceasta mai poate fi echilibrata prin munca în gradina, iarna nu-mi ramâne nicio varianta. Trebuie neaparat sa evadez din casa!
In familia noastra, (de obicei) eu sunt "regizorul" acestor iesiri în natura. Caut pe internet locuri interesante aflate pe o raza de doua ore distanta cu masina - pentru excursii de o zi. Pentru weekendul aceasta, am cautat în acest cerc un loc cu multa zapada si soare.
Greu de tot, când prognoza meteo în Bavaria spunea cer acoperit si posibile averse sub forma de ploaie si lapovita! Un singur punct arata soare si zapada: Balderschwang în Alpii Allgäu.
Helmut a râs de mine când i-am spus, dar a pus sania în porbagaj si ne-am echipat de zapada.
Pe tot drumul, dealuri si câmpuri verzi... La 10 km înainte de tel înca tot nu se vedea vreo pata de zapada! Ironiile lui Helmut erau tot mai dese, eu însa repetam mereu "va fi zapada si soare" cu toate ca nici chiar eu nu mai credeam decât pe sfert! Pagina de internet spunea ca datorita unui fenomen legat de munti si lacul Bodensee, în zona este mereu zapada... Tja!
Când au mai ramas doar 3 km pâna la destinatie, a început sa apara câte o pata de zapada ☺ Drumul a urcat în serpentine si zapada de pe margine a fost tot mai înalta! Când am parcat masina, peisajul de jur împrejur era asa cum l-am visat: cer albastru, soare si zapada imaculata!
Am constatat ca statiunea este un mare centru de schi, cu teleferice, telescaune si teleschi care te poarta pe pârtii cu diverse grade de dificultate. Ne-am propus sa revenim cu schiurile. De data aceasta am avut doar saniuta.
Am cautat o pista neaglomerata, pentru ca Leo în loc sa se fereasca, ar sari cu siguranta sa se joace cu oricine-i iese în cale.
Cât de superb a fost! Câte ture am facut si câte tumbe în zapada! Câte frâne nereusite am reusit (LOL!). Ce trânte si rostogoliri spectaculoase am facut! Leo este ca un pisoi, stie sa cada mereu în picioare si îi place sa faca tot felul de ghidușii în zapada pufoasa. Am alergat în vârf de deal pâna când n-am mai putut respira! Transpirati si sleiti de puteri, am hotarât sa facem o ultima coborâre si sa poposim la barul din vale, sa ne astâmparam setea.
Toti trei nu încapeam pe saniuta, asa ca Helmut a venit pe jos. Pe terasa barului erau scoase sezlonguri si când am trecut cu Leo, toti oamenii au aplaudat. Ce s-au mai amuzat toti, cât de tantos statea Leo pe saniuta în fata mea si cum îi fluturau urechile în vânt!
Am baut câte o bere bruna apoi ne-am urcat în masina (în Germania este legal sa conduci cu alcool pâna la 0,5 ‰). Leo s-a cuibarit în geaca mea, s-a facut melc si a dormit pâna când am ajuns acasa.
[...} "Everyday Is Christmas"?!? ☺
sâmbătă, 22 februarie 2014
Penultima zi la Sochi
Cea mai importanta competitie a sporturilor de iarna este în plina desfasurare si clasamentul nu este definitiv. Rasturnari de situatii se pot întâmpla la fiecare ora, atletii au înca multe de demonstrat - astazi si mâine dimineata. Duminica seara vor avea loc Gala si Spectacolul oficial de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarna, Sochi 2014 (englezii scriu Sochi, românii Soci, germanii Sotchi, original orasul se numeste Со́чи! ). În anul 2018, orasul Pyeongchang din Coreea de Sud va gazdui ediatia a XXIII-a a Jocurilor Olimpice de Iarna.
Dupa ce Germania a condus câteva zile la rând în clasamentul pe natiuni, acum spre final, a pierdut locul pe podium. De aceea, Helmut m-a convins sa ne urcam în Jet-ul personal, sa aterizam la Sochi si sa ne punem talentul sportiv în serviciul lotului national ☺ ☺ ☺ ☺ Din nou, cu ajutorul programului Bitstrips am compus o banda desenata, pe tema Jocurilor Olimpice. Cu ironii, glume si critici, programatorii de la Bitstrips sunt întotdeauna pe faza! :))
TUTUROR, UN WEEKEND MINUNAT! (postarea face parte din seria începuta AICI)
PS: Programul Bitstrips este la dispozitia oricui - "Join millions of people using Bitstrips as a more fun and visual way to communicate with friends".
Dupa ce Germania a condus câteva zile la rând în clasamentul pe natiuni, acum spre final, a pierdut locul pe podium. De aceea, Helmut m-a convins sa ne urcam în Jet-ul personal, sa aterizam la Sochi si sa ne punem talentul sportiv în serviciul lotului national ☺ ☺ ☺ ☺ Din nou, cu ajutorul programului Bitstrips am compus o banda desenata, pe tema Jocurilor Olimpice. Cu ironii, glume si critici, programatorii de la Bitstrips sunt întotdeauna pe faza! :))
TUTUROR, UN WEEKEND MINUNAT! (postarea face parte din seria începuta AICI)
PS: Programul Bitstrips este la dispozitia oricui - "Join millions of people using Bitstrips as a more fun and visual way to communicate with friends".
sâmbătă, 26 octombrie 2013
Cel mai scump condiment din lume
Cunoasteti proverbul românesc "Ce știe taranul ce este șofranul!"?
Cu siguranta stim toti ce este șofranul, dar câti dintre noi am vazut cum arata planta?! ☺ Seamana foarte bine cu brândusa de toamna, careia impropriu i se spune crocos, însa crocosul adevarat este doar acela din care se extrage șofranul.
Prețul unui kilogram este de 30 000 - 40 000 Euro! Valoarea deosebita se datoreaza faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltate între 130 000 si 250 000 de flori de Crocus din care se rețin numai stigmatele (partea superioară a pistilului ce este divizata in 3). Acestea trebuiesc uscate pâna când pierd 4/5 din umiditatea lor. În plus, cultura de crocus este manuala si nu suportǎ mecanizare decât în mică parte (lucrǎrile solului).
Șofran, condimentul numit și "aurul roșu" este considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantǎ tinctorialǎ ce ofera culoarea "galben soare".
Fragmente mici de șofran s-au găsit și în mumiile egiptene. Cleopatra îl folosea în preparatele sale cosmetice. Șofranul era un articol valoros cu secole înainte și în Persia. Fenicienii dedicau prăjituri cu șofran zeitei Astarte.
Șofranul se utilizează la condimentarea supelor de pește și a felurilor pe bază de orez, conferindu-le în același timp gust dar si culoare foarte plăcută. Sosurile și pâinea au deasemenea un gust mai plăcut atunci când se adauga șofran. În Franța este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Arabii sunt cei mai mari consumatori de șofran - îl folosesc la aromatizarea mâncarurilor din miel, oaie, pui si orez.
Condimentul întărește inima și ajută împotriva anemiei și a problemelor cauzate de suprasolicitarea organismului. În homeopatie, este utilizat pentru relaxare și împotriva depresiei. Șofranul se află în compoziția mai multor medicamente naturiste, fortificând uterul și ameliorând durerile provocate de menstruație.
Șofranul a fost si este cel mai scump condiment din lume. Este cultivat în Franța (cea mai bunǎ calitate), Grecia, Italia, Maroc, Cașmir, Iran (cel mai mare producǎtor), China și Spania - care este cel mai mare exportator si deține 70% din piața mondială.
UPDATE / 26.10.13, 18:00 Mi-am amintit ca fiica mea, când s-a întors din saptamâna de vacanta petrecuta în Turcia, mi-a adus cadou un set de condimente. Am si un saculet cu șofran indian ☺
Pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)
Cu siguranta stim toti ce este șofranul, dar câti dintre noi am vazut cum arata planta?! ☺ Seamana foarte bine cu brândusa de toamna, careia impropriu i se spune crocos, însa crocosul adevarat este doar acela din care se extrage șofranul.
Prețul unui kilogram este de 30 000 - 40 000 Euro! Valoarea deosebita se datoreaza faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltate între 130 000 si 250 000 de flori de Crocus din care se rețin numai stigmatele (partea superioară a pistilului ce este divizata in 3). Acestea trebuiesc uscate pâna când pierd 4/5 din umiditatea lor. În plus, cultura de crocus este manuala si nu suportǎ mecanizare decât în mică parte (lucrǎrile solului).
Șofran, condimentul numit și "aurul roșu" este considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantǎ tinctorialǎ ce ofera culoarea "galben soare".
Fragmente mici de șofran s-au găsit și în mumiile egiptene. Cleopatra îl folosea în preparatele sale cosmetice. Șofranul era un articol valoros cu secole înainte și în Persia. Fenicienii dedicau prăjituri cu șofran zeitei Astarte.
Șofranul se utilizează la condimentarea supelor de pește și a felurilor pe bază de orez, conferindu-le în același timp gust dar si culoare foarte plăcută. Sosurile și pâinea au deasemenea un gust mai plăcut atunci când se adauga șofran. În Franța este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Arabii sunt cei mai mari consumatori de șofran - îl folosesc la aromatizarea mâncarurilor din miel, oaie, pui si orez.
Condimentul întărește inima și ajută împotriva anemiei și a problemelor cauzate de suprasolicitarea organismului. În homeopatie, este utilizat pentru relaxare și împotriva depresiei. Șofranul se află în compoziția mai multor medicamente naturiste, fortificând uterul și ameliorând durerile provocate de menstruație.
Șofranul a fost si este cel mai scump condiment din lume. Este cultivat în Franța (cea mai bunǎ calitate), Grecia, Italia, Maroc, Cașmir, Iran (cel mai mare producǎtor), China și Spania - care este cel mai mare exportator si deține 70% din piața mondială.
UPDATE / 26.10.13, 18:00 Mi-am amintit ca fiica mea, când s-a întors din saptamâna de vacanta petrecuta în Turcia, mi-a adus cadou un set de condimente. Am si un saculet cu șofran indian ☺
Pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)
sâmbătă, 19 octombrie 2013
Cea mai buna omleta din lume!
Zona Muntelui Saint Michel este faimoasa nu doar pentru minunatul sat construit pe stânca de granit (în care locuiesc 43 persoane), pentru mânastirea care troneaza de pe vârful "muntelui" (înaltimea muntelui este de 5-57 metri si are suprafata 0,6km²), pentru mareea foarte puternica cu diferenta dintre flux si reflux de max.15 metri (exista calendare exacte, care stabilesc înaltimea mareelor în functie de luna plina), ci si pentru omleta pregatita de Mère Poulard!
Mont Saint-Michel este plin de restaurante si magazine, însa primul la intrarea în cetate este renumitul "La Mère Poulard" si aici se pregateste cea mai delicioasa, cea mai pufoasa si cea mai speciala omleta din lume! ☺
Legenda spune ca Mère Poulard a lasat reteta faimoasei omlete urmasilor ei, de aceea chiar si astazi este posibil - dupa mai bine de o suta de ani, sa ne delectam papilele gustative cu o asemenea delicatesa!
Anne Poulard, nascuta Boitiaut în anul 1851 în localitatea Nerves din centrul Frantei, fara a avea o pregatire anume, a început foarte tânara sa lucreze ca servitoare, la familiile înstarite din localitate. Asa se face ca în anul 1872 era angajata menajera a familiei Corroyer. În acel an, seful Monumentelor Istorice, renumitul arhitect Viollet-le-Duc, a încredintat tânarului coleg de branșă Édouard Corroyer, proiectul de restaurare a mânastirii catolice de pe Muntele Saint Michel. Proaspatul numit s-a mutat pentru mai multi ani în Saint Michel, cu sotia, fiica si servitoarea.
Aici, la malul Marii Mânecii, tânara Anne a descoperit Normandia si plantele ei aromatice si talentul ei în ale bucataritului a capatat finete. Tot aici în Mont Saint Michel, Anne si-a descoperit marea iubire a vietii, pe Victor Poulard, fiul brutarului din sat. La data de 14 ianuarie 1873 cei doi s-au casatorit în biserica Saint-Philippe-du-Roule din Paris, nunta fiindu-le organizata si platita de Madame et Monsieur Corroyer. A fost o surpriza si totodata o deosebita onoare pentru tânara familie de conditie modesta, ajunsa din provincie sa faca nunta în capitala!
Mai apoi, viata celor doi Poulard a continuat în Mont Saint-Michel. Anne Poulard a lucrat mai departe pentru familia arhitectului, paralel a preluat alaturi de sotul ei administrarea unei pensiuni modeste, numita "hostellerie de la Tête d'Or" si ambitioasa cum era, a început sa învete gramatica si aritmetica împreuna cu învatatoarea din sat.
Pensiunea a început sa functioneze bine, deoarece multi din cei ce veneau la mânastire, pelerini, arheologi, pictori, scriitori - dependenti de capriciile vremii, erau nevoiti sa ramâna peste noapte pe insula. Anne s-a gândit sa le ofere o omleta facuta pe vreascuri, direct în camin. Se spune ca uimea cu eleganta desavârsita cu care batea ouale si se misca printre tigaile stralucind de curatenie si vestea i s-a dus departe. Afacerea a început sa prospere rapid!
În anul 1888, Victor si Anne Poulard au cumparat o cladire veche de hotel si au renovat-o, transformând-o în "hôtel du Lion d'Or". Deasupra intrarii au atârnat o placarda cu textul "À l'omelette renommée de la Mère Poulard". Copiii lor, Victor si Alphonse, au început curând sa munceasca alaturi de parintii care nu mai pridideau, la câti clienti începuse a avea hotelul si restaurantul familiei. Ziarele pariziene scriau despre gustoasa omleta, chiar si celebrul Curnonsky - gastronom, umorist francez și critic culinar, poreclit "Prințul gastronomilor" a adus cuvinte de lauda în cronicile lui. "La mère Poulard" a început sa aiba musafiri din cei mai alesi: prinți, regi (ex.Léopold II, regele Belgiei), diplomați, oameni de știință, politicieni (ex. Georges Clemenceau) și artisti celebri (ex. Christophe, desenator, scenarist, autor de manuale scolare). Faima omletei era pe masura atmosferei placute ce domnea în casa acestei familii simple. Este renumita si generozitatea Annei fata de clientii nevoiasi - ea accepta în schimbul cazarii sau mesei si plata prin servicii, spre exemplu la taiat si carat lemne sau accepta picturi sau acuarele ale unor artisti ramasi anonimi.
Anne si sotul ei s-au retras din afaceri în anul 1920 ai au trait mai departe în frumoasa casa pe care si-au construit-o în apropierea mânastirii. În anul 1923 au serbat nunta de aur, înconjurati de familie si prieteni.
Anne Poulard s-a stins din viata în anul 1931 si a fost înmormântata în micutul cimitir din Mont-Saint-Michel.
Reteta omletei ei a fost preluata de urmasi si restaurantul "La mère Poulard" are si azi aceeasi popularitate.
Grupul de hoteluri, magazine si restaurante "La mère Poulard" a fost preluat în anul 1986 de Éric Vannier, primarul Mont-Saint-Michel. Afacerea numara în prezent 13 unitati si are peste 200 de angajati.
Bineînteles ca nu trebuie sa ratati a se servi în Bretania o mâncarica de miel-de-câmp-sarat, melci Granville, scoici Saint-Jacques, peste, rac sau crêpes, dar daca tot ati ajuns la Mont Saint-Michel, atunci sa nu ratati a gusta celebra omleta! Se topeste pe limba! ☺
Acest articol participa la rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)
Mont Saint-Michel este plin de restaurante si magazine, însa primul la intrarea în cetate este renumitul "La Mère Poulard" si aici se pregateste cea mai delicioasa, cea mai pufoasa si cea mai speciala omleta din lume! ☺
Legenda spune ca Mère Poulard a lasat reteta faimoasei omlete urmasilor ei, de aceea chiar si astazi este posibil - dupa mai bine de o suta de ani, sa ne delectam papilele gustative cu o asemenea delicatesa!
Anne Poulard, nascuta Boitiaut în anul 1851 în localitatea Nerves din centrul Frantei, fara a avea o pregatire anume, a început foarte tânara sa lucreze ca servitoare, la familiile înstarite din localitate. Asa se face ca în anul 1872 era angajata menajera a familiei Corroyer. În acel an, seful Monumentelor Istorice, renumitul arhitect Viollet-le-Duc, a încredintat tânarului coleg de branșă Édouard Corroyer, proiectul de restaurare a mânastirii catolice de pe Muntele Saint Michel. Proaspatul numit s-a mutat pentru mai multi ani în Saint Michel, cu sotia, fiica si servitoarea.
Aici, la malul Marii Mânecii, tânara Anne a descoperit Normandia si plantele ei aromatice si talentul ei în ale bucataritului a capatat finete. Tot aici în Mont Saint Michel, Anne si-a descoperit marea iubire a vietii, pe Victor Poulard, fiul brutarului din sat. La data de 14 ianuarie 1873 cei doi s-au casatorit în biserica Saint-Philippe-du-Roule din Paris, nunta fiindu-le organizata si platita de Madame et Monsieur Corroyer. A fost o surpriza si totodata o deosebita onoare pentru tânara familie de conditie modesta, ajunsa din provincie sa faca nunta în capitala!
Mai apoi, viata celor doi Poulard a continuat în Mont Saint-Michel. Anne Poulard a lucrat mai departe pentru familia arhitectului, paralel a preluat alaturi de sotul ei administrarea unei pensiuni modeste, numita "hostellerie de la Tête d'Or" si ambitioasa cum era, a început sa învete gramatica si aritmetica împreuna cu învatatoarea din sat.
Pensiunea a început sa functioneze bine, deoarece multi din cei ce veneau la mânastire, pelerini, arheologi, pictori, scriitori - dependenti de capriciile vremii, erau nevoiti sa ramâna peste noapte pe insula. Anne s-a gândit sa le ofere o omleta facuta pe vreascuri, direct în camin. Se spune ca uimea cu eleganta desavârsita cu care batea ouale si se misca printre tigaile stralucind de curatenie si vestea i s-a dus departe. Afacerea a început sa prospere rapid!
În anul 1888, Victor si Anne Poulard au cumparat o cladire veche de hotel si au renovat-o, transformând-o în "hôtel du Lion d'Or". Deasupra intrarii au atârnat o placarda cu textul "À l'omelette renommée de la Mère Poulard". Copiii lor, Victor si Alphonse, au început curând sa munceasca alaturi de parintii care nu mai pridideau, la câti clienti începuse a avea hotelul si restaurantul familiei. Ziarele pariziene scriau despre gustoasa omleta, chiar si celebrul Curnonsky - gastronom, umorist francez și critic culinar, poreclit "Prințul gastronomilor" a adus cuvinte de lauda în cronicile lui. "La mère Poulard" a început sa aiba musafiri din cei mai alesi: prinți, regi (ex.Léopold II, regele Belgiei), diplomați, oameni de știință, politicieni (ex. Georges Clemenceau) și artisti celebri (ex. Christophe, desenator, scenarist, autor de manuale scolare). Faima omletei era pe masura atmosferei placute ce domnea în casa acestei familii simple. Este renumita si generozitatea Annei fata de clientii nevoiasi - ea accepta în schimbul cazarii sau mesei si plata prin servicii, spre exemplu la taiat si carat lemne sau accepta picturi sau acuarele ale unor artisti ramasi anonimi.
Anne si sotul ei s-au retras din afaceri în anul 1920 ai au trait mai departe în frumoasa casa pe care si-au construit-o în apropierea mânastirii. În anul 1923 au serbat nunta de aur, înconjurati de familie si prieteni.
Anne Poulard s-a stins din viata în anul 1931 si a fost înmormântata în micutul cimitir din Mont-Saint-Michel.
Reteta omletei ei a fost preluata de urmasi si restaurantul "La mère Poulard" are si azi aceeasi popularitate.
Grupul de hoteluri, magazine si restaurante "La mère Poulard" a fost preluat în anul 1986 de Éric Vannier, primarul Mont-Saint-Michel. Afacerea numara în prezent 13 unitati si are peste 200 de angajati.
Bineînteles ca nu trebuie sa ratati a se servi în Bretania o mâncarica de miel-de-câmp-sarat, melci Granville, scoici Saint-Jacques, peste, rac sau crêpes, dar daca tot ati ajuns la Mont Saint-Michel, atunci sa nu ratati a gusta celebra omleta! Se topeste pe limba! ☺
Acest articol participa la rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)
duminică, 6 octombrie 2013
De-ale artei
pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la Elly - Blind Love
Un faimos colectionar de arta se plimba pe strazile orasului, cand a vazut la usa unui mic anticariat o pisica mica si slaba care bea lapte dintr-o farfurioara. Privirea expertului nu se putea insela: farfurioara era o piesa foarte veche si deosebit de valoroasa, poate chiar piesa pe care o cautase intreaga viata. Incercand sa isi pastreze calmul, a intrat in magazin si i-a oferit proprietarului doi dolari pentru pisica, dar acesta a refuzat. Disperat, colectionarul a tot urcat pretul, pana la 20 de dolari. Vanzatorul a luat banii si i-a pus pisica in brate. Proaspatul proprietar al felinei s-a uitat la farfurioara si pe un ton nepasator a spus:
- La pretul asta ati putea sa imi dati si farfurioara pisicii. S-a obisnuit cu ea si m-ar scuti si pe mine sa mai cumpar alta.
Proprietarul a refuzat vehement:
- In nici un caz, nu o vand pentru nimic in lume. Este farfurioara mea norocoasa. Doar saptamana asta am vandut la pret bun 28 de pisici.
Doi baietei care se jucau pe strada au intrat din intamplare intr-o galerie de arta moderna. Cateva minute au privit inmarmuriti picturile si sculpturile expuse, apoi unul dintre ai a tipat:
- Repede! Sa fugim inainte sa spuna ca noi le-am stricat!
Arta abstracta este adesea greu de inteles, asa cum au patit si doi vizitatori ai unei expozitii de gen, buni prieteni si pasionati de arta. S-au oprit in fata unei panze, un amestec de culori si forme, iar unul dintre ei a intrebat:
- Ce e asta?
Celalalt i-a raspuns:
- Ar trebui sa fie un cowboy pe cal.
Dupa cateva momente de tacere, a venit si replica:
- Si de ce nu este?
Cand o doamna din Anglia a ajuns pentru prima oara la renumitul muzeu Louvre, nu stia la ce sa se uite mai intai. A trecut dintr-o sala in alta, de la o lucrare la alta, fermecata de ce vedea. Pana cand s-a oprit in fata uneia, a privit indelung si a izbucnit:
- Cum puteti pune o lucrare atat de urata la Louvre? Este oribila, este cel mai urat portret pe care l-am vazut vreodata, va face de râs muzeul !
Paznicul s-a apropiat si i-a spus:
- Pardon, Madame, dar nu este o pictura, este o oglinda..
Se spune ca Pablo Picasso, marele maestru al artei, a surprins un hot in locuinta sa. Intrusul a reusit sa fuga, dar artistul i-a retinut figura si la cererea politiei a facut un portret robot.
Pe baza desenului politia ar fi trebuit sa aresteze cativa suspecti: o calugarita benedictina, pe ministrul Finantelor, o masina de spalat si Turnul Eiffel.
sâmbătă, 28 septembrie 2013
Porţie de râs
Câteva glume, pentru rubrica Happy weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)
- Peştele pe care mi l-ai vandut ieri, nu era proaspat!
- Da ce-s eu de vina daca n-ati venit sa-l cumparati mai devreme?! ...
Cura de slabire pe baza de peşte: dimineata - ştiuca n-am, dupa-amiza - crapi de foame, seara - somn uşor.
Poliţia îl opreşte pe Bulă.
- Eşti beat? intreabă poliţistul.
- Nu, de ce? se miră Bulă.
- De ce mergi cu maşina înainte şi înapoi?
- Ştiţi - explică Bulă, tocmai am mâncat raci.
Între pescari:
- Cum e apa astazi?
- E atat de minunata ca nici pestelui nu-i vine sa iasa din ea.
Un tanar absolvent al unei facultati de marketing se duce la un supermarket sa se angajeze. Managerul il intreaba neincrezator:
- Ai ceva experienta in vanzari?
Tanarul raspunde repede:
- O, da, in perioada facultatii am fost comis voiajor.
Putin cam sceptic, dar avand totusi nevoie de personal, managerul ii spune tanarului:
- Bine, esti angajat! Incepi de maine, iar la sfarsitul programului am sa vin sa vad cum te-ai descurcat in prima ta zi. In functie de asta, am sa iti definitivez contractul sau nu.
Zis si facut. A doua zi se prezinta omul la treaba, isi vede de-ale lui, iar la sfarsitul programului vine managerul si il intreaba:
- Ei, cate vanzari ai facut astazi?
- Una, raspunde tanarul.
Managerul:
- Cum, numai una?! Media de vanzari pe angajat la noi este de 20-30 pe zi! Nu e bine deloc. De cat ai vandut?
Tanarul:
- De 950.150.237 de lei si 50 de bani.
Managerul:
- 950.150.237 de lei si 50 de bani?! Ce-ai vândut?!
- Mai intai am vandut clientului un carlig mic de pescuit, din ala de 50 de bani. Dupa aia i-am vandut unul de dimensiune medie. Dupa aia i-am vandut o lanseta. Pe urma l-am intrebat unde merge sa pescuiasca si mi-a zis ca pe lac, asa ca i-am spus ca-i trebuie o barca. Prin urmare, am fost la raionul de specialitate si i-am vandut salupa aia cu 2 motoare. Pentru ca mi-a zis ca Honda sa e prea mica pentru a putea sa remorcheze salupa, l-am dus la raionul auto si i-am vandut un Jeep Cherokee.
La care managerul, stupefiat:
- Cum, a intrat un tip sa cumpere un carlig de pescuit si tu i-ai vandut o salupa si un 4X4?
La care tanarul, zambind usor incurcat:
- A, nu... Sa vedeti.... Tipul a intrat sa cumpere un pachet de tampoane pentru nevasta-sa, iar eu i-am spus ca, daca tot urmeaza un weekend ratat, ar fi mai bine sa se duca la pescuit!
- Costel, de ce ai dat motanului mancarea pestilor?
- Pentru ca pestisorii sunt deja în burta motanului.
- Peştele pe care mi l-ai vandut ieri, nu era proaspat!
- Da ce-s eu de vina daca n-ati venit sa-l cumparati mai devreme?! ...
Cura de slabire pe baza de peşte: dimineata - ştiuca n-am, dupa-amiza - crapi de foame, seara - somn uşor.
Poliţia îl opreşte pe Bulă.
- Eşti beat? intreabă poliţistul.
- Nu, de ce? se miră Bulă.
- De ce mergi cu maşina înainte şi înapoi?
- Ştiţi - explică Bulă, tocmai am mâncat raci.
Între pescari:
- Cum e apa astazi?
- E atat de minunata ca nici pestelui nu-i vine sa iasa din ea.
Un tanar absolvent al unei facultati de marketing se duce la un supermarket sa se angajeze. Managerul il intreaba neincrezator:
- Ai ceva experienta in vanzari?
Tanarul raspunde repede:
- O, da, in perioada facultatii am fost comis voiajor.
Putin cam sceptic, dar avand totusi nevoie de personal, managerul ii spune tanarului:
- Bine, esti angajat! Incepi de maine, iar la sfarsitul programului am sa vin sa vad cum te-ai descurcat in prima ta zi. In functie de asta, am sa iti definitivez contractul sau nu.
Zis si facut. A doua zi se prezinta omul la treaba, isi vede de-ale lui, iar la sfarsitul programului vine managerul si il intreaba:
- Ei, cate vanzari ai facut astazi?
- Una, raspunde tanarul.
Managerul:
- Cum, numai una?! Media de vanzari pe angajat la noi este de 20-30 pe zi! Nu e bine deloc. De cat ai vandut?
Tanarul:
- De 950.150.237 de lei si 50 de bani.
Managerul:
- 950.150.237 de lei si 50 de bani?! Ce-ai vândut?!
- Mai intai am vandut clientului un carlig mic de pescuit, din ala de 50 de bani. Dupa aia i-am vandut unul de dimensiune medie. Dupa aia i-am vandut o lanseta. Pe urma l-am intrebat unde merge sa pescuiasca si mi-a zis ca pe lac, asa ca i-am spus ca-i trebuie o barca. Prin urmare, am fost la raionul de specialitate si i-am vandut salupa aia cu 2 motoare. Pentru ca mi-a zis ca Honda sa e prea mica pentru a putea sa remorcheze salupa, l-am dus la raionul auto si i-am vandut un Jeep Cherokee.
La care managerul, stupefiat:
- Cum, a intrat un tip sa cumpere un carlig de pescuit si tu i-ai vandut o salupa si un 4X4?
La care tanarul, zambind usor incurcat:
- A, nu... Sa vedeti.... Tipul a intrat sa cumpere un pachet de tampoane pentru nevasta-sa, iar eu i-am spus ca, daca tot urmeaza un weekend ratat, ar fi mai bine sa se duca la pescuit!
- Costel, de ce ai dat motanului mancarea pestilor?
- Pentru ca pestisorii sunt deja în burta motanului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)