Un exercițiu de prezență într-o lume care aleargă

Uneori, zilele se desfășoară ca o cursă cu obstacole. Te trezești cu gânduri grăbite, alergi dintr-un loc în altul, îți asumi sarcini, răspunzi la mesaje… și când se lasă seara, timpul pare doar o umbră risipită. 

Dar dacă măcar pentru un weekend, ai apăsa „pauză”? Nu ca să evadezi, ci ca să te regăsești... Încetinirea nu înseamnă stagnare, ci recalibrare. Nu e lene, nici lipsă de ambiție — ci o alegere conștientă de a simți ritmul tău, fără presiunea timpului ce aleargă mereu înainte. E un mod de a nu mai urmări secundele, ci de a le lăsa să te traverseze. 

Sunt zile în care timpul nu se măsoară în ore, ci în respirații adânci și momente ce se așază lin peste suflet. Un weekend lent nu se planifică, ci se trăiește.

Imaginează-ți o dimineață fără grabă. Fără notificări. Doar tu și liniștea ce umple aerul, în timp ce primele raze de soare îți ating obrajii. Micul dejun devine un ritual, nu o etapă grăbită. 

Așază-te cu o cafea în curte sau lângă fereastra deschisă. Lasă lumina să-ți mângâie obrajii, iar gândurile să curgă încet, ca mierea.

Apoi ieși fără destinație — lasă pașii să aleagă drumul. Privește copacii, ascultă păsările, simte vântul. O plimbare fără traseu prestabilit poate să-ți dezvăluie un colț de stradă pe care nu l-ai mai privit demult. 

Fă ceva cu mâinile — frământă aluat, pictează o floare, plantează o sămânță. Lasă mintea să tacă și degetele să vorbească, căci prezentul devine mai viu când îl atingi.
Poate vei deschide o carte și vei citi doar câteva pagini, dar le vei simți ca pe o conversație tăcută cu o parte din tine pe care nu o mai auziseși de mult. Sau vei scrie câteva rânduri într-un carnețel — nu pentru a păstra ceva, ci pentru a elibera. Cuvinte simple, gânduri trecătoare, lucruri pentru care ești recunoscător.

Nu-ți trebuie munți înalți sau zări îndepărtate ca să încetinești. Nu e nevoie de o cabană ascunsă în vârf de munte, nici de nisip și valuri calde care să-ți mângâie tălpile. Ai nevoie doar de un „acum” pe care să-l lași să se întindă, ca o pisică la soare.

Și dacă la finalul zilei vei simți că nu ai bifat nimic, dar ai fost prezent în fiecare clipă, atunci ai avut un weekend lent. Unul care nu se povestește în realizări, ci în acea stare rară de a fi, pur și simplu. Timpul nu trebuie grăbit. Liniștea nu trebuie umplută. Lasă-le să existe, așa cum sunt.

Galben

Galben înseamnă strălucire și lumina, este culoarea fericirii și a optimismului. Galbenul este o culoare caldă, o culoare veselă și energică, o culoare ce transmite buna dispoziție. 💛 Galbenul captivează, farmecă și emoționează cu ușurință, aprinde bucuria, fericirea și stimulează învățarea mai ușoară - deoarece galbenul afectează partea logică a creierului, stimulând mentalitatea și percepția. Deasemenea, inspiră curiozitatea și stimulează entuziasmul și încrederea. Galbenul se leagă puternic de cunoaștere și conștientizare. Atunci când îndoiala de sine se instalează, culoarea galbenă caută să oprească aceste gânduri negative, pentru ca galbenul are capacitatea incredibilă de a însenina orice încruntare. 

Florile galbene ne dau energie, evocă sentimente de fericire și bucurie și răspândesc o dispoziție pozitivă. Ele sunt asociate soarelui.🌞

 

💛 Tuturor, un start bun in weekend! 💛

Buna dimineata

 

♥ Start bun în weekend!♥

August 2023 - Clubul Cinefililor

De muuult nu am mai vazut un film care sa ma captiveze sau un serial care sa ma faca foarte curioasa sa vad cât mai repede si urmatorul episod! 

♦ În sfârsit am gasit un film pe care cu drag îl recomand: The Extraordinary Journey of the Fakir / Incredibila călătorie a fachirului blocat într-un dulap. Stiu, titlul este ciudat rau de tot ☺☺☺ Dar este o comedie superba! 

Poate ca deja l-ati vazut, pentru ca premiera a avut loc în anul 2018... Sau poate ca ati citit nuvela „L'Extraordinaire Voyage du fakir qui était resté coincé dans une armoire Ikea”- a autorului francez Romain Puertolas, publicata în anul 2014 (nuvela ce sta la baza scenariului de film)... Mie filmul mi-a fost recomandat saptamâna trecuta de catre un coleg de serviciu, asta ca apropo la faptul ca în firma noastra sunt angajati foarte multi ingineri din India. 

Filmul este unul de suflet... eu l-am vazut pe Amazon Prime. Este o comedie care combina situatii puerile, pe care le ridica la nivel foarte înalt, atingând fin problemele sociale, ironizând acolo unde este cazul si scotând în evidenta faptul ca bunatatea, rabdarea, sensibilitatea si buna-intentie ofera solutii pentru schimbarile pozitive. 

Gazeta de critica „EPD Film” a declarat în legatura cu acest film ca „„Există doar câteva comedii care reușesc să combine atât de inteligent prostia, stupiditatea și comentariul politic real.” 

Eu as zice ca acest film este un fel de „Aladin si covorul fermecat” versiunea pentru adulti ♥ Ajatashatru, pe scurt Aja – eroul principal, a avut doar mama si a crescut în condiții proaste în Mumbai. Tânarul și-a câștigat existența ca artist de stradă si mici escrocherii și visul lui cel mare a fost să călătorească într-o zi la Paris, pe urmele tatăl său. După moartea mamei sale, pleaca la Paris și chiar în prima zi o întâlnește pe Marie, o tânără americană, de care se îndrăgostește. 

Întâmplarea face ca înainte să o reîntâlnească pe Marie, Aja pornește într-o călătorie aventuroasă într-un dulap, ajungând prin diferite țări europene și deportat accidental cu calatorii ilegali în Africa de Nord. Singura lui dorinta a fost sa ajunga din nou lânga Marie... Nu va povestesc ce si cum...doar atât: sfârsitul este cu totul altul de cum m-am asteptat! Este emotionant... dar nu lacrimogen! 

Si un amanunt de final: Uma Thurman urma să joace rolul franțuzoaicei pe care fachirul o întâlnește la Roma, rol pe care în final l-a primit Bérénice Béjo. În original – în nuvela, personajul principal Patel, o întâlnește pe actrița Sophie Marceau. 

♦ Un alt film pe care îl recomand este „Paradise” productie germana 2023, un SF sau distopie, ce a avut premiera saptamâna trecuta pe Netflix. Un film interesant, cu suspans si actiune încordata. Un film care pune în prim-plan procesele mentale, stările și proprietățile individului în lupta interioara între educatie si instincte...

Filmul mi-a adus un pic aminte de „In time” filmul din 2011 cu Justin Timberlake (♥) 

„Aeon” este în film o companie de biotehnologie, care face posibil transferul timpului de viață între oameni. Este un sistem defectuos în care bogatii îsi permit orice iar saracii sunt jefuiti, deposedati „de buna voie”... În acest context, un angajat al companiei și soția acestuia traiesc cosmarul vietii.

Va doresc vizionare placuta! Si un start bun în weekend! ♥

PS. Pentru ca nu am nicio poza la postarea aceasta... voi atasa un colaj cu florile speciale din gradinita mea: montbretien 🥰 Seamana cu crinii regali, insa sunt mini... aduc si cu freziile. Iar parfumul, e la fel de suav ca al tuberozelor. 

Lumea celor care nu cuvânta? ☺

 

☺☺☺☺ Dupa parerea mea, cel mai bine "ma aranjeaza" gorila ☺☺☺ ☺

Am folosit "Tiergesichter Foto App" ☺☺☺ sa-mi alung plictisul într-o zi ploioasa, dintr-un luuuuuung sir de zile ploioase din luna mai 2023!!!

Va doresc un start bun în weekend! 

PS: La noi, duminica este Ziua Mamei - sunt curioasa ce surpriza îmi pregatecs fetele mele ♥♥

Sa discutam despre... - Provocare muzicala

Saptamâna aceasta, va propun sa vorbim despre... muzica pop ☺ altfel spus, let's talk about Pop muzik ☺

De pe albumul grupului "M" intitulat "New York, London, Paris, Munich" (1979) am ales astazi o melodie ritmata si deosebit de simpatica. Va invit sa dansati, sa fredonati si sa va înnodati limba ☺☺☺
"[...] Fe, fi, foe, fum,
talk about, pop musik [... ]
I wanna dedicate it
(Pop, pop, shoo wop) Everybody made it
(Shoobie, doobie, do wop) Infiltrate it
(Pop, pop, shoo wop) Activate it
New York, London, Paris, Munich
Everybody talk about pop muzik[...]
Eenie, meenie, mienie, mo
Whichever way you wanna go
Talk about Pop muzik [...]
Moonlight muzak
Nick nack paddy wack
Talk about Pop muzik [...]
Shoobie, doobie, do wop
Pop, pop, shoo wop
Shoobie, doobie, do wop
Pop, pop, shoo wop
New York, London, Paris, Munich
Everybody talk about pop muzik [...]"
Tuturor, un sfârsit de saptamâna minunat!

ca în fiecare vineri ☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺

Weekend

Cei care lucreaza 45 de ore pe saptamâna într-un birou în care lumina de plafon nu se stinge niciodata, cu sezutul lipit de un scaunul ce sta în fata a doua monitoare care-ti consuma întregul talent tehnic utilizând programe bi si tridimensionale, aceia ma înteleg când spun ca eu la sfârsit de saptamâna am nevoie de aer curat si natura pura.
Daca primavara, vara si toamna, nevoia aceasta mai poate fi echilibrata prin munca în gradina, iarna nu-mi ramâne nicio varianta. Trebuie neaparat sa evadez din casa!
In familia noastra, (de obicei) eu sunt "regizorul" acestor iesiri în natura. Caut pe internet locuri interesante aflate pe o raza de doua ore distanta cu masina - pentru excursii de o zi. Pentru weekendul aceasta, am cautat în acest cerc un loc cu multa zapada si soare.
Greu de tot, când prognoza meteo în Bavaria spunea cer acoperit si posibile averse sub forma de ploaie si lapovita! Un singur punct arata soare si zapada: Balderschwang în Alpii Allgäu.
Helmut a râs de mine când i-am spus, dar a pus sania în porbagaj si ne-am echipat de zapada.
Pe tot drumul, dealuri si câmpuri verzi... La 10 km înainte de tel înca tot nu se vedea vreo pata de zapada! Ironiile lui Helmut erau tot mai dese, eu însa repetam mereu "va fi zapada si soare" cu toate ca nici chiar eu nu mai credeam decât pe sfert! Pagina de internet spunea ca datorita unui fenomen legat de munti si lacul Bodensee, în zona este mereu zapada... Tja!
Când au mai ramas doar 3 km pâna la destinatie, a început sa apara câte o pata de zapada ☺ Drumul a urcat în serpentine si zapada de pe margine a fost tot mai înalta! Când am parcat masina, peisajul de jur împrejur era asa cum l-am visat: cer albastru, soare si zapada imaculata!

Am constatat ca statiunea este un mare centru de schi, cu teleferice, telescaune si teleschi care te poarta pe pârtii cu diverse grade de dificultate. Ne-am propus sa revenim cu schiurile. De data aceasta am avut doar saniuta.
Am cautat o pista neaglomerata, pentru ca Leo în loc sa se fereasca, ar sari cu siguranta sa se joace cu oricine-i iese în cale.
Cât de superb a fost! Câte ture am facut si câte tumbe în zapada! Câte frâne nereusite am reusit (LOL!). Ce trânte si rostogoliri spectaculoase am facut! Leo este ca un pisoi, stie sa cada mereu în picioare si îi place sa faca tot felul de ghidușii în zapada pufoasa. Am alergat în vârf de deal pâna când n-am mai putut respira! Transpirati si sleiti de puteri, am hotarât sa facem o ultima coborâre si sa poposim la barul din vale, sa ne astâmparam setea.
Toti trei nu încapeam pe saniuta, asa ca Helmut a venit pe jos. Pe terasa barului erau scoase sezlonguri si când am trecut cu Leo, toti oamenii au aplaudat. Ce s-au mai amuzat toti, cât de tantos statea Leo pe saniuta în fata mea si cum îi fluturau urechile în vânt!
Am baut câte o bere bruna apoi ne-am urcat în masina (în Germania este legal sa conduci cu alcool pâna la 0,5 ‰). Leo s-a cuibarit în geaca mea, s-a facut melc si a dormit pâna când am ajuns acasa.
[...} "Everyday Is Christmas"?!? ☺

Penultima zi la Sochi

Cea mai importanta competitie a sporturilor de iarna este în plina desfasurare si clasamentul nu este definitiv. Rasturnari de situatii se pot întâmpla la fiecare ora, atletii au înca multe de demonstrat - astazi si mâine dimineata. Duminica seara vor avea loc Gala si Spectacolul oficial de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarna, Sochi 2014 (englezii scriu Sochi, românii Soci, germanii Sotchi, original orasul se numeste Со́чи! ). În anul 2018, orasul Pyeongchang din Coreea de Sud va gazdui ediatia a XXIII-a a Jocurilor Olimpice de Iarna. 

Dupa ce Germania a condus câteva zile la rând în clasamentul pe natiuni, acum spre final, a pierdut locul pe podium. De aceea, Helmut m-a convins sa ne urcam în Jet-ul personal, sa aterizam la Sochi si sa ne punem talentul sportiv în serviciul lotului national ☺ ☺ ☺ ☺ Din nou, cu ajutorul programului Bitstrips am compus o banda desenata, pe tema Jocurilor Olimpice. Cu ironii, glume si critici, programatorii de la Bitstrips sunt întotdeauna pe faza! :))

TUTUROR, UN WEEKEND MINUNAT! (postarea face parte din seria începuta AICI)
PS: Programul Bitstrips este la dispozitia oricui - "Join millions of people using Bitstrips as a more fun and visual way to communicate with friends".

Cel mai scump condiment din lume

Cunoasteti proverbul românesc "Ce știe taranul ce este șofranul!"?
Cu siguranta stim toti ce este șofranul, dar câti dintre noi am vazut cum arata planta?! ☺ Seamana foarte bine cu brândusa de toamna, careia impropriu i se spune crocos, însa crocosul adevarat este doar acela din care se extrage șofranul.

Prețul unui kilogram este de 30 000 - 40 000 Euro! Valoarea deosebita se datoreaza faptului că pentru 1 kg de condiment trebuie recoltate între 130 000 si 250 000 de flori de Crocus din care se rețin numai stigmatele (partea superioară a pistilului ce este divizata in 3). Acestea trebuiesc uscate pâna când pierd 4/5 din umiditatea lor. În plus, cultura de crocus este manuala si nu suportǎ mecanizare decât în mică parte (lucrǎrile solului).
Șofran, condimentul numit și "aurul roșu" este considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantǎ tinctorialǎ ce ofera culoarea "galben soare".

Fragmente mici de șofran s-au găsit și în mumiile egiptene. Cleopatra îl folosea în preparatele sale cosmetice. Șofranul era un articol valoros cu secole înainte și în Persia. Fenicienii dedicau prăjituri cu șofran zeitei Astarte.
Șofranul se utilizează la condimentarea supelor de pește și a felurilor pe bază de orez, conferindu-le în același timp gust dar si culoare foarte plăcută. Sosurile și pâinea au deasemenea un gust mai plăcut atunci când se adauga șofran. În Franța este indispenabil pentru bouillabaisse, în Italia pentru risotto, în Spania pentru paella. Arabii sunt cei mai mari consumatori de șofran - îl folosesc la aromatizarea mâncarurilor din miel, oaie, pui si orez.
Condimentul întărește inima și ajută împotriva anemiei și a problemelor cauzate de suprasolicitarea organismului. În homeopatie, este utilizat pentru relaxare și împotriva depresiei. Șofranul se află în compoziția mai multor medicamente naturiste, fortificând uterul și ameliorând durerile provocate de menstruație.
 Șofranul a fost si este cel mai scump condiment din lume. Este cultivat în Franța (cea mai bunǎ calitate), Grecia, Italia, Maroc, Cașmir, Iran (cel mai mare producǎtor), China și Spania - care este cel mai mare exportator si deține 70% din piața mondială.


UPDATE / 26.10.13, 18:00 Mi-am amintit ca fiica mea, când s-a întors din saptamâna de vacanta petrecuta în Turcia, mi-a adus cadou un set de condimente. Am si un saculet cu șofran indian ☺

Pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)

Cea mai buna omleta din lume!

Zona Muntelui Saint Michel este faimoasa nu doar pentru minunatul sat construit pe stânca de granit (în care locuiesc 43 persoane), pentru mânastirea care troneaza de pe vârful "muntelui" (înaltimea muntelui este de 5-57 metri si are suprafata 0,6km²), pentru mareea foarte puternica cu diferenta dintre flux si reflux de max.15 metri (exista calendare exacte, care stabilesc înaltimea mareelor în functie de luna plina), ci si pentru omleta pregatita de Mère Poulard!
Mont Saint-Michel este plin de restaurante si magazine, însa primul la intrarea în cetate este renumitul "La Mère Poulard" si aici se pregateste cea mai delicioasa, cea mai pufoasa si cea mai speciala omleta din lume! ☺


Legenda spune ca Mère Poulard a lasat reteta faimoasei omlete urmasilor ei, de aceea chiar si astazi este posibil - dupa mai bine de o suta de ani, sa ne delectam papilele gustative cu o asemenea delicatesa!
Anne Poulard, nascuta Boitiaut în anul 1851 în localitatea Nerves din centrul Frantei, fara a avea o pregatire anume, a început foarte tânara sa lucreze ca servitoare, la familiile înstarite din localitate. Asa se face ca în anul 1872 era angajata menajera a familiei Corroyer. În acel an, seful Monumentelor Istorice, renumitul arhitect Viollet-le-Duc, a încredintat tânarului coleg de branșă Édouard Corroyer, proiectul de restaurare a mânastirii catolice de pe Muntele Saint Michel. Proaspatul numit s-a mutat pentru mai multi ani în Saint Michel, cu sotia, fiica si servitoarea.
Aici, la malul Marii Mânecii, tânara Anne a descoperit Normandia si plantele ei aromatice si talentul ei în ale bucataritului a capatat finete. Tot aici în Mont Saint Michel, Anne si-a descoperit marea iubire a vietii, pe Victor Poulard, fiul brutarului din sat. La data de 14 ianuarie 1873 cei doi s-au casatorit în biserica Saint-Philippe-du-Roule din Paris, nunta fiindu-le organizata si platita de Madame et Monsieur Corroyer. A fost o surpriza si totodata o deosebita onoare pentru tânara familie de conditie modesta, ajunsa din provincie sa faca nunta în capitala!
Mai apoi, viata celor doi Poulard a continuat în Mont Saint-Michel. Anne Poulard a lucrat mai departe pentru familia arhitectului, paralel a preluat alaturi de sotul ei administrarea unei pensiuni modeste, numita "hostellerie de la Tête d'Or" si ambitioasa cum era, a început sa învete gramatica si aritmetica împreuna cu învatatoarea din sat.
Pensiunea a început sa functioneze bine, deoarece multi din cei ce veneau la mânastire, pelerini, arheologi, pictori, scriitori - dependenti de capriciile vremii, erau nevoiti sa ramâna peste noapte pe insula. Anne s-a gândit sa le ofere o omleta facuta pe vreascuri, direct în camin. Se spune ca uimea cu eleganta desavârsita cu care batea ouale si se misca printre tigaile stralucind de curatenie si vestea i s-a dus departe. Afacerea a început sa prospere rapid!

În anul 1888, Victor si Anne Poulard au cumparat o cladire veche de hotel si au renovat-o, transformând-o în  "hôtel du Lion d'Or". Deasupra intrarii au atârnat o placarda cu textul "À l'omelette renommée de la Mère Poulard". Copiii lor, Victor si Alphonse, au început curând sa munceasca alaturi de parintii care nu mai pridideau, la câti clienti începuse a avea hotelul si restaurantul familiei. Ziarele pariziene scriau despre gustoasa omleta, chiar si celebrul Curnonsky - gastronom, umorist francez și critic culinar, poreclit "Prințul gastronomilor" a adus cuvinte de lauda în cronicile lui.  "La mère Poulard" a început sa aiba musafiri din cei mai alesi: prinți, regi (ex.Léopold II, regele Belgiei), diplomați, oameni de știință, politicieni (ex. Georges Clemenceau) și artisti celebri (ex. Christophe, desenator, scenarist, autor de manuale scolare). Faima omletei era pe masura atmosferei placute ce domnea în casa acestei familii simple. Este renumita si generozitatea Annei fata de clientii nevoiasi - ea accepta în schimbul cazarii sau mesei si plata prin servicii, spre exemplu la taiat si carat lemne sau accepta picturi sau acuarele ale unor artisti ramasi anonimi.
Anne si sotul ei s-au retras din afaceri în anul 1920 ai au trait mai departe în frumoasa casa pe care si-au construit-o în apropierea mânastirii. În anul 1923 au serbat nunta de aur, înconjurati de familie si prieteni.
Anne Poulard s-a stins din viata în anul 1931 si a fost înmormântata în micutul cimitir din Mont-Saint-Michel.
Reteta omletei ei a fost preluata de urmasi si restaurantul "La mère Poulard" are si azi aceeasi popularitate.
Grupul de hoteluri, magazine si restaurante "La mère Poulard" a fost preluat în anul 1986 de Éric Vannier, primarul Mont-Saint-Michel. Afacerea numara în prezent 13 unitati si are peste 200 de angajati.
Bineînteles ca nu trebuie sa ratati a se servi în Bretania o mâncarica de miel-de-câmp-sarat, melci Granville, scoici Saint-Jacques, peste, rac sau crêpes, dar daca tot ati ajuns la Mont Saint-Michel, atunci sa nu ratati a gusta celebra omleta! Se topeste pe limba! ☺

Acest articol participa la rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la BlindLove (Elly)

De-ale artei

pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la Elly - Blind Love

Un faimos colectionar de arta se plimba pe strazile orasului, cand a vazut la usa unui mic anticariat o pisica mica si slaba care bea lapte dintr-o farfurioara. Privirea expertului nu se putea insela: farfurioara era o piesa foarte veche si deosebit de valoroasa, poate chiar piesa pe care o cautase intreaga viata. Incercand sa isi pastreze calmul, a intrat in magazin si i-a oferit proprietarului doi dolari pentru pisica, dar acesta a refuzat. Disperat, colectionarul a tot urcat pretul, pana la 20 de dolari. Vanzatorul a luat banii si i-a pus pisica in brate. Proaspatul proprietar al felinei s-a uitat la farfurioara si pe un ton nepasator a spus:
- La pretul asta ati putea sa imi dati si farfurioara pisicii. S-a obisnuit cu ea si m-ar scuti si pe mine sa mai cumpar alta.
Proprietarul a refuzat vehement:
- In nici un caz, nu o vand pentru nimic in lume. Este farfurioara mea norocoasa. Doar saptamana asta am vandut la pret bun 28 de pisici.

Doi baietei care se jucau pe strada au intrat din intamplare intr-o galerie de arta moderna. Cateva minute au privit inmarmuriti picturile si sculpturile expuse, apoi unul dintre ai a tipat:
- Repede! Sa fugim inainte sa spuna ca noi le-am stricat!

Arta abstracta este adesea greu de inteles, asa cum au patit si doi vizitatori ai unei expozitii de gen, buni prieteni si pasionati de arta. S-au oprit in fata unei panze, un amestec de culori si forme, iar unul dintre ei a intrebat:
- Ce e asta?
Celalalt i-a raspuns:
- Ar trebui sa fie un cowboy pe cal.
Dupa cateva momente de tacere, a venit si replica:
- Si de ce nu este?

Cand o doamna din Anglia a ajuns pentru prima oara la renumitul muzeu Louvre, nu stia la ce sa se uite mai intai. A trecut dintr-o sala in alta, de la o lucrare la alta, fermecata de ce vedea. Pana cand s-a oprit in fata uneia, a privit indelung si a izbucnit:
- Cum puteti pune o lucrare atat de urata la Louvre? Este oribila, este cel mai urat portret pe care l-am vazut vreodata, va face de râs muzeul !
Paznicul s-a apropiat si i-a spus:
- Pardon, Madame, dar nu este o pictura, este o oglinda..

Se spune ca Pablo Picasso, marele maestru al artei, a surprins un hot in locuinta sa. Intrusul a reusit sa fuga, dar artistul i-a retinut figura si la cererea politiei a facut un portret robot.
Pe baza desenului politia ar fi trebuit sa aresteze cativa suspecti: o calugarita benedictina, pe ministrul Finantelor, o masina de spalat si Turnul Eiffel.