Ultima zi de Carnaval

... ultima sansa la gogosi, îninte de lasarea Postului ☺

Astazi este "Fetter Dienstag" (Mardi Gras, Shrove sau Pancake Tuesday ) adica "martea grasa" pentru ca este ultima noapte de Carnaval.

Carnavalul muierilor

Pentru ca ne apropiem de lasatul secului (Pastele catolic se serbeaza anul acesta pe 21 aprilie), perioada de carnaval atinge zilele acestea apogeul. De astazi începând, fiecare zi de carnaval are un nume special:
joi - Weiberfastnacht, adica Carnavalul muierilor sau Sarbatoarea Lolelor
vineri - Karnevalsfreitag - Carnavalul de vineri
sâmbata - Faschingssamstag - Carnavalul de sâmbata
duminica - Tulpensonntag, adica Duminica lalelelor
luni - Rosenmontag, adica Lunea rozelor
marti - Fetterdienstag, adica martea grasa (ultima zi în care se mai poate manca "gras")
miercuri - Aschermittwoch, adica "miercurea cenusii" - începutul Postului Pastelui
Astazi a fost "Carnavalul muierilor" - o traditie ce aminteste de Evul Mediu, când femeile erau subordonate barbatilor si carora li se permitea sa "joace rolul de sefa" doar într-o anumita zi pe an :-) Astfel, obiceiul este ca în aceasta ultima zi de joi a carnavalului, femeile sa taie cravata de la gâtul barbatilor, ca semn al preluarii puterii. Barbatii accepta aceasta "degradare" si poarta toata ziua la gât, ciotul de cravata. Femeile poarta la vedere bucatile de cravata taiate - succesul este cu atât mai mare cu cât au reusit sa taie mai multe cravate.

În astfel de zile, este permis chiar si la locul de munca sa se serbeze aceasta zi. Barbatii au grija sa poarte cravate bune pentru sacrificat (de obicei cravate mai vechi sau cu imprimeuri care nu le plac) si de dragul traditiei, poarta cravata si acei barbati care nu au obiceiul sa poarte cravata decat la ocazii absolut deosebite. Ziua de Weiberfastnacht este o asemenea zi deosebita ☺ Toata lumea e vesela, se împart bomboane si se manânca gogosi. Gogosi simple sau umplute cu gem sau cu creme, pudrate cu zahar sau glazurate. La fiecare colt de strada se vând gogosi!
În alti ani, veneau în vacanta nepoteii - mâine începe vacantaîn Bavaria. Anul acesta, pentru ca Leo este în convalescenta, am facut doar o poza: Leo cu cravata si eu cu o masca pe care am pictat-o acum 5 ani.

Joia Mare si membrii Clubului MfC

Este Saptamâna Mare si fiecare este ocupat cu pregatirile pentru sarbatorile pascale. Cu atât mai mult sunt de apreciat aceia care au gasit câteva momente de ragaz si au participat la saptamânala noastra întâlnire "Miercurea fara Cuvinte": FloareaBunica, MfC, prietena-japoneza, Diana, Matilda, Cristi, Nima, Poteci de dor, Lumea lui Alexandru, ELENA, Suzana si Rux Copilarim. Tuturor, gânduri bune si multumiri!
Acum, ca este joi, cu siguranta fiecare este ocupat cu vopsitul oualor. Conform traditiei "în Joia Mare, credincioşii creştini vopsesc ouă pentru Paşte. Una dintre explicaţii vine din tradiţia populară: ouăle roşii sunt considerate păzitorii casei şi tocmai de aceea nu trebuie să lipsească.
În acelaşi timp, oul simbolizează viaţa eternă, fertilitatea, renaşterea şi norocul. În Antichitate, ouăle erau vopsite în diferite culori şi oferite cu ocazia venirii primăverii, simbolizând astfel revenirea naturii la viaţă, urmată de explozia cromatică specifică.
Iată care este semnificația culorilor de ouă de Paște:
Galben - lumină, fericire
Roșu - iubire divină, speranță
Maro - fericire
Alb - puritate
Portocaliu - rezistență și forță
Verde - creștere
Violet - speranță și adevăr
Albastru - sănătate
Negru - eternitate
Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe şi religioase.
Iată câteva simboluri şi semnificaţii utilizate:
– linia dreaptă verticală – viaţa
– linia dreaptă orizontală – moartea
– linia dublă dreaptă – eternitatea
– linia cu dreptunghiuri – gândirea şi cunoaşterea
– linia uşor ondulată – apa, purificarea
– spirala – timpul, eternitatea
– dubla spirală – legătura dintre viaţă şi moarte
Ouăle de Paşte pot fi de diferite culori: de la roşu, galben, orange, roşu, verde, albastru, până la negru. Ouăle negre se fac în amintirea celor care au murit. La sate există credinţa că, dacă aceste ouă sunt ciocnite în numele lor, ei vor afla că pe pământ a venit Paştele şi se vor bucura alături de cei vii." (www.realitatea.net).

Flori pentru participantii la "Miercurea fara Cuvinte" (s.13)

Lumea lui Alexandru, Rux Copilarim, Floarea Bunica, Poteci de dor, Diana, Matilda, prietena-japoneza, Cristi, Silvia, Flaviana, Laura C., ELENA, Zina, Suzana, Nima, Liliana si pentru comentatorii rubricii MfC: Gina, Alex si Roxi.
În tarile Europei de vest si toate celalalte tari catolice, astazi este Joia Verde. Mâine, Vinerea Mare si duminica se vor serba Sfintele Paste. În România, duminica se vor serba Floriile.
Tuturor, sarbatori cu  sanatate si pace în suflet!

PS: Florile sunt bineînteles si pentru toti fanii Clubului "Miercurea Fara Cuvinte" ♥

Carnavalul lolelor sau Weiberfastnacht

Sarbatoarea Carnavalului are traditie de mii de ani si în Germania este serbata cu multa si mare bucurie (aici poze de arhiva din München).
Exista dovezi cum ca teutonii - triburile germanice (120 î.e.n. ), purtau în aceasta perioada masti si piei de animale, dansau si strigau pentru a alunga ființele duhului rău și pentru a trezi spiritele bune, astfel încât să reînceapa primavara. Mai târziu, crestinii au legat sarbatoarea Carnavalului de sarbatoarea Pastelui, asa încat, carnavalul precede Postul Paştelui si se încheie cu Miercurea Cenuşie (anul acesta pe 14 februarie).
În ultima saptamâna înainte de lasarea Postului, zilele Carnavalului ating apogeul si fiecare ultima zi are o denumire speciala. Ultima joi din perioada de carnaval, se numeste "Carnavalul Lolelor" ("Weiberfastnacht"). Este ziua în care în evul mediu - pe vremea când femeile erau subordonate bărbaților - "muierile" au preluat "puterea" pentru o zi si folosind pretextul mastilor, si-au spus oful, fara a risca sa fie pedepsite. Si de atunci pâna în ziua de azi, femeile au pastrat acest atu si in ziua de joi, de "Carnavalul lolelor", pedepsesc (se razbuna sau umilesc) simbolic, barbatii. Obiceiul este ca oricarui barbat întâlnit de grupul de lole, sa i se taie cravata. În aceasta zi, majoritatea barbatilor poarta cravata de care vor sa se scape (în general, cravata primita cadou de la soacra ☺)! Sau mai nou, nu mai poarta cravata deloc! Femeile moderne au decis însa ca de taiat, li se vor taia macar sireturile la pantofi, dar de "Joia Muierilor" nu scapa niciun barbat! ☺☺☺
Chiarsi la serviciu, anul acesta ne-am trezit in birou cu o delegatie de 5 lole (☺) care au scurtat lungimea cravatelor (sau lungimea sireturilor de pantofi sau a snurului de la cheie) tuturor colegilor ☺ Lolele poarta trofeele prinse în talie sub curea sau la piept - precum poarta româncele martisoarele la 1 Martie.

Sarbatori si meniuri (1) - Vinerea Mare

Pastrav la cuptor cu garnitura de morcovi si ardei rosii.

Simplu, gustos, sanatos si usor de pregatit!
- pestele curatat si bine spalat se aseaza pe hârtie-pergament; în burta pestelui se aseaza o felie grosuta de telina, una de ceapa, rosii taiate pe jumatate (rosiile coctail sunt cele mai adecvate ca marime), o ramurica de rozmarin, câteva frunze de salvie si sare de mare (grunjoasa), cu multa generozitate; pestele se acopera cu câteva felii de lamâie.
- se pune la cuptor, la temperatura medie (160°C) de sus si jos, pentru aproximativ o ora;
- morcovii si gogosarii curatati si spalati, se taie bastonase pe lungime si se calesc într-o cratita cu ceva ulei încins; dupa ce au devenit "al dente" se sareaza si pipereaza.
- pastravul se serveste întreg - fiecare mesean taie capul si coada pestelui si îndeparteaza pielea de pe partea superioara a pestelui; carnea se separa usor de pe coloana vertebrala, se întoarce pestele si se îndeparteaza deasemenea pielea si se scoate coloana vertebrala în întregime.
Se poate servi un pahar de vin alb, sec sau demisec.

Activitati din Saptamâna Mare

pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Acasa în Joia Mare

Tradiţia ne spune că în noaptea ce premerge Joia Mare se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la casele lor. Acum se aprind Focurile de Joi-Mari, care se presupune că încălzesc sufletele celor plecaţi dintre vii, dar şi că deţin valenţe purificatoare pentru întreaga gospodărie.

Joia Mare

De peste două mii de ani, la vremea stabilită după dogmă, satele noastre româneşti se pregătesc pentru marea sărbătoare, oamenii încercând să fie mai credincioşi şi mult mai buni. Datina n-ar fi împlinită fără legile nescrise ale pământului, fără obiceiurile care cuprind practici şi rituri, iar neîmplinirea acestora ar arăta o lipsă a credinţei, care, implicit, ar atrage forţele malefice asupra omului şi a pământului.
După respectarea “Postului mare” şi după sărbătorirea “Sâmbetei lui Lazăr” şi a “Floriilor”, satele româneşti trăiesc cu evlavie tragedia ”Săptămânii Patimilor”, pentru a ajunge lumina “Sfintelor Paşti”, miracolul “Învierii lui Hristos”, «luarea Paştilor».
În Săptămâna Paştilor, ţăranii se străduiesc să încheie toate activităţile gospodăreşti: pământul să fie arat şi semănat, casele văruite şi împodobite, veşmintele noi să fie terminate. Pe lângă covoare, lăicere, icoane şi blide cu ştergare, gospodinele împodobesc odăile şi cu mlădiţe de salcie de la “Florii”. În Miercurea, Joia sau Vinerea Mare, femeile pregătesc Pasca şi Ouăle Roşii, simboluri pascale ale vieţii, ale Învierii.


Tradiţia ne spune că în noaptea ce premerge Joia Mare se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la casele lor. Acum se aprind Focurile de Joi-Mari, care se presupune că încălzesc sufletele celor plecaţi dintre vii, dar şi că deţin valenţe purificatoare pentru întreaga gospodărie.
În satele comunei Mărgău (jud. Cluj), în Săptămâna Mare, de luni până joi, se aprind focuri în gospodării. În credinţa că vor fi apăraţi de orice rău, membrii familiei sar peste foc spunând: " Să nu ne mânce purecii! Să nu ne mânce şerpii! "
Tot acum, în satele comunei Cojocna (jud. Cluj), familia căreia i-a decedat un membru în ultimul an împodobeşte o creangă de pom cu nouă covrigi, nouă turte, nouă bomboane şi o duce la biserică pentru a fi sfinţită. După slujbă, cei care beneficiază de „darurile pomului” sunt copiii şi oamenii sărmani din comunitate, urmând ca ramura să fie pusă pe mormântul celui pentru care s-a împodobit. Acest gest ritualic simbolizează legătura dintre cele două lumi, cea reală şi lumea imaginară a celor „plecaţi”.
O alta tradiţie interesantă vorbeşte despre „nunta urzicilor”, adică înflorirea şi încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat, din această zi căpătând valenţe apotropaice.
În Joia Mare se înroşesc ouăle, existând credinţa că ouăle fierte şi înroşite în această zi nu se strică pe tot parcursul anului.
„Joimăriţa” - zeiţa antropomorfă a morţii - era sărbătorită de către romani în noaptea ce încheie Joia Patimilor. Imaginea acestui personaj mitologic reprezenta un monstru cu capul uriaş, păr lung şi despletit, dinţi laţi şi gura căscată. Zeiţa era adesea asemuită cu Muma Pădurii, sau cu o zmeoaică.
La origine, acest personaj mitic reprezenta moartea, iar apariţia îi era legată de ritul funerar al geto-dacilor, care implica incinerarea defunctului. După creştinarea dacilor, treptat, rolul acestei zeiţe s-a schimbat. În tradiţia românească, „Joimăriţa” era reprezentarea unei sfinte frumoase, care locuia departe, în păduri, ori pe vârfurile celor mai înalţi munţi şi care pedepsea femeile şi fetele leneşe, mai ales pe cele care nu terminau de tors inul, cânepa şi lâna până în Joia Neagra. Pedeapsa pe care „Joimăriţa” o aplica era arderea mâinilor, a părului, a degetelor şi a unghiilor. Spaima celor leneşe era sporită la vederea uneltelor pe care zeiţa justiţiară le avea cu ea: oale de lut cu foc sau jar şi vătraiele încinse. Conform tradiţei populare din Oltenia, Muntenia, Banat, Dobrogea, Moldova şi sudul Transilvaniei, „Joimăriţa” vine pe la casele oamenilor în noaptea ce desparte Joia Mare de Vinerea Mare. (text preluat de la Maria Globan Somlea)

Reflexii si reflecții

Fotografiile le-am facut în biserică parohială din localitatea Schärding - Austria, la mijlocul lunii februarie, anul curent.
Prima cladire a bisericii a fost ridicata în anul 1307, dupa model gotic, în acelasi stil arhitectural în care a fost cladit portalul din zidul de aparare al cetatii medievale. În anul 1703 biserica a fost consolidata si largita si a capatat numele Sfântului Gheorge. Grav avariata în urma razboiului succesiunii spaniole, biserica a fost reconstruita în anul 1720 în stil baroc. La bombardamentul francez din anul 1809, biserica a fost grav distrusa si abia în anul 1814 restaurata. Ultimele lucrari de renovare s-au efectuat în anul 1975.
Biserica catolica St. Georg este un lacas de cult ce a câstigat lupta cu vremea, face parte din patrimonul national si reprezinta un important monument istoric.

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

"Martea grasa"

Este ultima zi de Carnaval. Tone de bomboane si confetti au fost aruncate pe strazi, paradele mastilor au încântat prin veselie si culoare, muzica a rasunat si balurile mascate s-au derulat pâna târziu în zori de zi. În noaptea ce urmeaza va fi liniste. Costumele de carnaval si mastile vor fi împachetate si puse bine, pentru anul urmator.
Începând de mâine, fiecare va cauta sa-si curete corpul si sufletul, pregatindu-se spiritual pentru marea sarbatoare crestina ce comemorează învierea lui Iisus Hristos.
Bucuria va fi mare anul acesta, pentru ca de Pasti o vom avea pe mama alaturi! Nimic nu poate fi mai placut decât familia reunita, sanatoasa si fericita! Doamne ajuta-ne!

În timp ce noi, acasa, am facut un TeeTime-mascat, la clubul studentesc este înca în desfasurare, o mega-party - asa ca pentru "martea grasa"! Fetele mele mi-au trimis câteva ipostaze graitoare!☺

Concert de muzica de Händel

Ieri seara am avut bilete la un concert de muzica baroc, "Oratoriul Messia" compus de Händel - considerat pâna în zilele noastre cea mai mare oda închinata Fiului lui Dumnezeu. Unde mai bine te poate patrunde aceasta minunata muzica, decât într-o biserica?! Concertul s-a desfasurat în biserica evanghelica Heilig-Kreuz din Augsburg si a fost sustinut de orchestra La Banda - a carui specific este ca interpreteaza la instrumente muzicale de epoca. Sub bagheta dirijoarei Andrea Huber s-au aflat membrii corului Junges Vokalensemble Schwaben ce au acompaniat solistii: Eva Maria Amann (sopran), Lucy Williams (mezzosopran), Philipp Hoferichter (tenor), Matthias Winckhler (bariton) si un solist al corului de copii Augsburger Domsingknaben.

George Frideric Händel a compus Oratoriul Messiah în anul 1741, într-un timp record: 29 de zile! Lucrarea are nici mai mult nici mai puțin decât 259 de pagini. Conține un text biblic realizat de Charles Jennens în care esența este concentrată pe frazele profetice ale lui Isaia, respectiv Psalmii, în care sunt prezentate Nașterea, Patimile și Învierea lui Hristos. Inițial, compozitorul a gândit acest oratoriu pentru un ansamblu restrâns de instrumentiști și cor însă după moartea acestuia, lucrarea a fost adaptată la o scară mult mai mare, cu orchestre și coruri gigantice, însuși Mozart revizuind și amplificând orchestrația.

Opera lui Georg Friedric Händel reprezintă, împreună cu creațiile lui Johann Sebastian Bach, punctele culminante ale muzicii baroce. Stilul operistic al lui Händel s-a dezvoltat de la folosirea modelelor convenționale la tratarea dramatică a recitativelor, ariilor și părților corale. Marile sale opere se caracterizează printr-o magistrală îmbinare a patosului, scenelor dramatice și interludiilor orchestrale, prin folosirea modulațiilor armonice, instrumentalizării colorate, ritmului pregnant și intervenției soliștilor instrumentali sau vocali. El a influențat generațiile următoare de compozitori, ca Joseph Haydn, Ludwig van Beethoven sau Felix Mendelsohn Bartoldy. Haendel se orientează spre compoziția de oratorii pe teme laice și spre muzica instrumentală, în tradiția muzicii engleze a lui Henry Purcell. Astfel dă la iveală oratoriile“Athalia” (1733) și “Saul” (1739) și compune concerte pentru orgă și orchestră (1736), precum și cele 12 Concerti grossi opus 6 (1739).

În 1742 realizează celebrul oratoriu“Messiah”, executat în premieră la Dublin, rămas exemplar în acest gen până astăzi (Halleluja din acest oratoriu este una din cele mai cunoscute și mai des executate bucăți muzicale). Alte oratorii din această perioadă sunt: “Israel în Egipt” (1739), “Samson” (1743), “Iuda Maccabeul” (1747) și “Solomon” (1749). Cu ocazia încheierii tratatului de pace din Aachen în 1748, Haendel compune bucata “Foc de artificii” care, împreună cu “Muzica apelor” compusă mai înainte (1717) cu ocazia urcării pe tron a regelui George I, a căpătat o mare popularitate. În timp ce lucra la compoziția oratoriului “Jephta” (1751), Haendel își pierde vederea. Moare la Londra pe 14 aprilie 1759, fiind înmormântat cu deosebite onoruri în “Colțul Poeților” din Westminster Abbey.
Georg Friedrich Haendel (engl. George Frideric Handel) (n. 23 februarie 1685, Halle/Saale - d. 14 aprilie1759, Londra) a fost un compozitor germano-englez. A trăit cea mai mare parte a vieții în Anglia. Împreună cu contemporanul său Johann Sebastian Bach, este unul din cei mai importanți reprezentanți în muzică ai stilului baroc din perioada târzie. (Wikipedia)
PS: Ceea ce ma impresioneaza mult la asemenea concerte, este media de vârsta a spectatorilor - întâlnesti deopotriva copii, tineri, adolescenti, adulti si vârstnici!

Vinerea Mare

Linistea din-naitea sosirii musafirilor ;)

La masa - "seria unu" si "seria doi"

... în atelierul de creatie ;)

Am vopsit ouale! :)

Va dorim un sfârsit de saptamâna minunat!

pentru rubrica Happy Weekend - tabel de inscriere la Blind love - Elly Weiss