Excusie în valea Eselsburger Tal

Vinerea ce a trecut, a fost ca o zi de vara! Asa cum ne-am propus, am pornit de dimineata spre Valea Eselsburger, una dintre cele mai frumoase zone de drumeții din sudul Germaniei, declarata rezervație naturală. 

Am pornit de acasa fara sa luam micul dejun, motiv pentru care, cum am ajuns în localitatea Eselsburg - o suburbie a orașului Herbrechtingen, am cautat renumita "Biotal Hofladen & Café" - un supermarket în care toate produsele puse în rafturi sunt biologice si de foarte buna calitate. Acest bio-magazin are si o terasa superba direct pe malul râului Brenz, unde se poate servi micul dejun. Cafeaua servita aici este deasemenea bio (boabele de cafea certificate ecologic sunt cultivate organic si pe întreaga zona cultivata nu se folosesc îngrășăminte artificiale) si este prajita manufacturial... A fost delicioasa! La fel ca si sandwich-ul si oul-fiert cleios, ca cele pe care le fierbea bunica, de la gainutele ei crescute în curte. 

Am pornit pe circuitul turistic ce urmareste cursul râului Brenz. Malul era usor umbrit de prunii salbatici încarcati de flori parfumate si zumzet de albine. În aceasta perioada, valea este plina de brebenei cu flori albe si liliachii, de anemone salbatice, albastre, albe si galbene, peste care zboara lin fluturi delicati, abia iesiti din coconi. Copacii înca sunt golasi - este abia început de aprilie! Pasarile îsi fac cuiburi si crângul este foarte animat de ciripituiri fel si fel. Întreaga vale este desemnată ca geotop protejat și face parte din Geoparcul Swabian Alb, cu 640 de plante și peste 80 de specii de păsări înregistrate. Dealurile, valea, câmpia inundabilă Brenz și numeroasele formațiuni stâncoase, conferă zonei un peisaj de poveste. Stâncile par aruncate de mâna unui urias si fiecare are un nume interesant: Stânca pescarului (Fischerfelsen), Peștera șmecherilor (Spitzbubenhöhle), Stânca șoimului (Falkenstein), Piatra uriasului (Hürgenstein) sau stânca de legatura (Bindstein)... Cea mai frumoasa formatiune este "Fecioarele împitrite" (Steinerne Jungfraue). O legendă spune ca aceste stânci din Valea Eselsburg au fost cândva oameni... Se spune că o domnita care a locuit cândva în Eselsburg, era deosebit de frumoasa si foarte curtata. Însa toti pretendenții nu au fost suficient de buni pentru pretentiile ei. Domnita a îmbătrânit si a început sa urasca toți bărbații, pe masura ce i-a trecut vremea de maritiș. Ura ei a mers atât de departe încât le-a interzis chiar si tinerelor servitoare din serviciul ei, să se întâlneasca cu bărbați. Acestea si-au dat în secret întâlnire la iaz cu doi pescari si batrâna fecioara le-a blestemat sa împietreasca - asa au aparut „Fecioarele de piatră”. Legenda mai spune ca în aceeași seară, un fulger a lovit castelul si fecioara cea rea a ars împreuna cu castelul ei. 

Pentru prima noastra drumetie din acest an, traseul pe care am pornit a fost destul de lung (cca.12 km)... Soarele amiezii ne-a toropit si neantrenati la mers, am crezut ca nu mai ajungem înapoi, la parcarea în care am lasat masina. 

Am încheiat excursia pe terasa bio-marketului. Am baut câte un espresso si o socata dupa care am urcat în masina si pe la ora 17 am ajuns acasa. 💓

Toamna... e ca vara

Toamna de anul acesta este practic o a doua vara... Incredibil ce vreme frumoasa, pentru acest sfârsit de octombrie!
Pentru ca în cursul saptamânii se întâmpla sa nu am prea mult timp liber, profit cât pot de sfârsitul de saptamâna si petrec cat se poate de mult timp în mijlocul naturii. Noi dealtfel obisnuim sa facem excursii la fiecare weekend. Bavaria are relief variat, este un land superb, încarcat de istorie, legende si traditii si nu-ti ajunge o viata de om sa vezi si sa cunosti totul. Sâmbata aceasta am hotarât sa facem o excursie în Allgäu, mai precis în partea de est a muntilor, în zona localitatii Eisenberg (Muntele de fier).
Am plecat de acasa pe la ora 10 si jumatate. Calatoria cu masina a durat ceva mai mult de o ora - sunt cam 100 km pâna la poalele muntelui. În zona aceasta, altitudinea variaza între 800 si 2000 metri, drumetia noastra însa nu a atins piscurile alpine.
Am parcat masina si am pornit la pas spre ruina casteluilui Eisenberg. Drumul pâna la castel este marcat, strabate mai întâi o pajiste si apoi urca prin padure în spirala, pâna pe vârful Eisenberg, la 1055 metri înaltime. Amestecul de foioase si conifere face drumetia prin padure foarte placuta. Coloritul frunzelor care înca mai atârna pe crengile copacilor este superb iar covorul frunzelor cazute este parfumat si deosebit de fosnitor. Leo a fost foarte încântat!
Castelul a fost ridicat în anul 1315 din ordinul lorzilor von Hohenegg si în anul 1646, spre sfârșitul Războiului-de-treizeci-de-ani, castelul a fost incendiat. Aceeasi soarta au avut-o si cele doua cetati vecine: castelul Hohenfreyberg și fortareata Falkenstein. Dupa incediu, acestea nu au mai fost niciodata reconstruite. Martore peste secole au ramas doar zidurile si turnurile ce au avut structura de piatra. Tot ce a fost lemn si tigla s-a distrus.
Vizavi de Muntele Tannheimer, ruinele castelelor sporesc farmecul peisajului. Castelul Hohenfreyberg a fost ridicat în anul 1418 din ordinul baronului Friedrich von Freyberg. Castelul este considerat unul dintre ultimele edificii importante ale Evul Mediu german.
Cele doua ruine-castel pe care le-am vizitat, sunt preluate într-un program de conservare si au valoare istorica. Situl este deosebit de impresionant prin marime.
De la înaltimea zidurilor, pe partea cealalta a vaii, se zareste  faimosul Castel Neuschwanstein.

În drum spre parcare, ne-am oprit la hanul Schloßbergalm Zell, ce respecta traditia alpină si promoveaza bucătăria bavareză. Am luat loc pe terasa mare si am servit câte o gustarica si o bere bruna. Leo a tras un pui de somn la picioarele noastre.
Am savurat ultimele raze de soare pe pajiste si am ajuns acasa la apusul soarelui. A fost o zi splendida.