Festivalul Daliilor - Miercurea fara cuvinte S42/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Feribot - urcare si coborâre / Reflexii în oglinda S41/23

 

Ca sa ajungem pe Insula Mainau, ori traversam lacul Bodensee ca turisti cu vaporasul, ori trecem cu masina/autocarul si folosim feribotul. Din orasul-port Meersburg, este o calatorie de doar 20 de minute pâna pe insula. Unii au folosit acest timp pentru o tigara, altii pentru o cafea... eu am "vânat" reflexii si oglindiri ☺☺☺ Daca va plac, va invit sa participati si voi la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. 

Publicati într-un articol pe blogul vostru, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrieti-va articolul aici - în tabel:

Insula Florilor - Miercurea fara cuvinte S41/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

5 zile si 3 excursii - Reflexii în oglinda S40/23

Se poate vorbi despre "stress de timp liber"? ☺☺☺ Saptamâna mea trecuta a fost supra-încarcata cu activitati recreative... care însa m-au obosit/relaxat asa încât astazi în loc sa ma trezesc ca de obicei la ora 6:30/7 sa plec la serviciu, m-am trezit la 8:30! In loc sa intru în panica, am zâmbit si m-am întins cât sunt de lunga, pâna mi-au pocnit toate încheieturile ☺ Mi-am urmat fara graba toate tabieturile matinale si am ajuns la birou putin înainte de ora 10 ☺ Stiam ca nu am nici-un meeting de dimineata, asa ca mi-am început ziua de-ga-ja-ta ☺ Dar sa va spun cum am reusit sa ajung în starea asta de destindere fizica si mentala ☺

Vineri, pe 29 septembrie, fiind ultima zi lucratoare din luna, mi-am luat liber pentru ca am avut pe cont suficiente ore suplimentare ca sa îmi permit acest lucru. Soarele stralucea ca într-o zi de vara. Mi-am luat baietii si am petrecut întreaga zi în Gradina Zoologica din Augsburg.

Parcul se întinde pe o suprafata de 22 hectare si asigura ambientul necesar celor peste 1300 animale din cca. 250 specii diferite care traiesc aici! Grădina Zoologică din Augsburg este una dintre cele 20 mai mari din Germania (nu trebuie uitat ca aceasta zoo concureaza cu Gradina Zoologica Berlin, care este cea mai mare din Europa!). Arhitectura parcului este gândita asa încât sa creeze pentru animale habitate cât mai asemanatoare cu cele naturale, iar vizitatorii sa poata petrece o zi întreaga, cu posibilitatea de a servi masa la restaurante sau de a face pauze de înghetata sau limonada la unul din chioscuri. Deasemenea exista banci si locuri de joaca amenajate special pentru copii (voi reveni cu mai multe fotografii).

Duminica, întâi octombrie, am plecat de acasa înainte de ora 7! Am fost cu Andrea, colega mea de birou, într-o excursie organizata (cu autocarul) pe Insula Mainau, supranumita si Insula Florilor. 

Insula se situeaza în lacul Bodensee, pe partea bavareza si are o latime de doar 160 metri si o lungime de 1100 metri. Pe insula locuiesc doar 180 de persoane, dar vin în vizita anual cca. 1,25 milioane de turisti - motiv pentru care, aici lucreaza în jur de 400 persoane. 

Eu am mai fost pe insula de câteva ori, în diferite anotimpuri si spectacolul florilor este inedit! Gradinile sunt amenajate astfel încât în fiecare luna sa existe atractii deosebite. Primavara devreme sunt rododendronii, azaleele si cameliile, apoi urmeaza lalelele, narcisele si zambilele, urmate de liliac, crini, lavanda, bourgainvilleen, hortenzii, trandafiri, maci, plante mediteraneene, frangipani si copaci templu, passiflora, thunbergia, coniflora, copaci-coral, lotusi, hibiscus, fuchsii, plante de banana... O feerie de culori si parfumuri. Acum, la inceput de octombrie, daliile sunt reginele insulei - aproximativ 12.000 de dalii din peste 280 de soiuri (voi reveni cu mai multe fotografii). Urmeaza clopoteii, brândusele, anemonele, margaretele, arborii de otet si crinii-broasca. In decembrie sunt eufobia, solandra si florile roz si parfumate ale viburnulum-ului de iarna. Palmierul tepos cu bobitele rosii, coniferele si în sere, plantele exotice si orhideele. Bineînteles în decembrie sunt si expozitiile de presepio (scenele Nașterii Domnului). 

O atractie speciala aici pe insula Mainau este expozitia permanenta de fluturi exotici, în diverse culori si marimi (cei albastri " Morpho peleides" sunt de marimea vrabiilor). Cca. 120 de specii si subspecii diferite de fluturi din regiunile tropicale din America de Sud și Centrală, Africa și Asia trăiesc în Casa fluturilor de pe insula Mainau (voi reveni cu mai multe fotografii). 

Marti, 3 octombrie, a fost zi libera, fiind sarbatoare nationala (Ziua Unitatii Germane). Meteorologii au prezis cer senin si temperaturi de pâna la 28°C asa ca am hotarât sa profitam de vremea superba si am plecat cu Helmut si Leo spre Nördlinger Ries (Bavaria), sa vizitam castelul Harburg. 

Fermecati de peisaj si povestile evului mediu, am petrecut o zi minunata la cel mai mare Palatul Imperial al dinastiei Hohenstaufen din Germania (voi reveni cu fotografii). 

Actualul complex turistic are un hotel si restaurant cu gradina de vara. Am servit masa de prânz în acest cadru idilic si pentru cateva minute am cochetat cu ideea de a-mi serba viitoarea zi de nastere aici... Este totusi prea departe (70 km de acasa pâna aici la castel) si un sfert din invitatii mei sunt trecuti de 70 de ani. Asa ca am ramas la ideea de a serba undeva, în apropierea casei. Am doua idei, total diferite: brunch la Clubul Black Lotus sau dinner la Restaurantul DaVinci (voi reveni cu mai multe fotografii).

Iar acum... va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Excursie Murano - Burano - Tocello (III)

[continuare la Excursie Murano - Burano - Tocello (II)] 

Insula Torcello a fost urmatoarul țel al excursiei noatre. Am calatorit aproximativ o jumatate de ora si timp pentru plimbare, am avut exact o ora la dispozitie.

Torcello este un orășel care a fost episcopat și reprezinta centrul administrativ al diferitelor insule care îl înconjoară. Odinioara un important centru politic, cultural si de comert, astăzi o insulă aproape nelocuită.

Potrivit istoriografiei venețiane, refugiații din Altinum au întemeiat așezarea pe Torcello. Altinum a fost un puternic oraș în Laguna Venețiană, fondat în secolul al VIII-lea î.Hr. care a cunoscut perioada de glorie în timpul Imperiului Roman, perioada când populatia insulei atinsese 20.000 de locuitori. Este considerată una dintre așezările predecesoare ale Veneției. Altinum a fost distrus de trupele lui Attila în anul 452. 

Astazi, cea mai mare atractie turistica a insulei Torcello este Bazilica, ridicata în anul 1008.

Mozaicurile adapostite aici sunt impresionante! Pe unul din pereti, este reprezentata Maria (Madona Hodegetria);  un fronton impozant îi înfatiseaza cei 12 apostoli. Dar poate cel mai impresionant mozaic din Santa Maria Assunta este tabloul „Judecății Universale”. Cum nu observasem ca si aici, fotografiatul este interzis, pâna când sa fiu certata, am reusit sa fotografiez multe din comorile adapostite ☺ ce bucurie!!! (de ce interzic, nici ei nu stiu!! In general, nu folosesc blitul ca sa zicem ca s-ar altera culorile... Este o politica gresita a administratiei, poate din dorinta de a-si vinde propriile fotografii si suveniruri. Dar "mi-am facut datoria" si am cumparat si câteva fotografii si magneti cu mozaicuri, asa ca, nu m înteles, dar asta a fost situatia!)

O altă biserică, Santa Fosca, se află în fruntea listei vizitatorilor. Este locul unde sunt așezate moaștele martirului cu același nume, aduse pe insulă din oaza Sabrata din Libia înainte de 1011. Bazilica este înconjurata de un coridor cu arcade si coloane cu capiteluri filigranate. 

Celedoua bazilici sunt legate între ele. Absolut impresionant acest ansamblu de monumente istorice si de cult.

În drum spre port, ne-am oprit la Podul Diavolului si am servit câte o racoritoare la restaurantul cu acelasi nume. Restaurantul este unul cu interioare deosebite si decoratiuni artistice. Noi am stat însa pe terasa, pe faimoasa strada della Rosina, sa observam mai bine podul.

Podul Diavolului este unul dintre cele mai faimoase locuri de pe insulă. Este un pod mic fără parapeti /balustrade, construit in secolul al XV-lea. Numeroase legende locale dau acestui pod o aură misterioasă. Una din legende (pe care am citit-o eu in restaurant) spune că o fată venețiană s-a îndrăgostit de un ofițer inamic în timpul stăpânirii austriece. Iubirea lor nu a fost privită bine de familia tinerei, care, pentru a împiedica această dragoste să continue, l-a ucis pe soldat și a trimis fata, departe de Veneția. Când tânăra a aflat de moartea iubitului ei, a apelat la o vrăjitoare, care a făcut un pact cu diavolul: timp de șapte ani, în fiecare an în Ajunul Crăciunului, îi va da diavolului un suflet de copil în schimbul unei întâlniri cu tânărul ofiter. Podul Torcello a fost ales ca loc pentru întâlnire. Aici fata a trecut podul cu o lumânare și o monedă de aur în mână, în timp ce vrăjitoarea l-a chemat pe diavol. Tânărul a apărut de cealaltă parte a podului și a luat fata cu el. 

Dintr-un tufis, un baiat tânar a asistat la scena si a ucis vrâjitoarea, salvând astfel sufletul copilasului nevinovat. Diavolul neplatit, a plecat turbat de furie si de atunci, se spune ca în fiecare an, în Ajun de Craciun, reapare pe pod sub forma unei pisici negre pentru a-și încasa recompensa.

Nu am vazut niciun fel de pisica pe durata vizitei noastre pe insula Torcello ☺ dar cred ca cele negre au viata grea aici! 

Vaporul nostru astepta ancorat în micul port. Am urcat toti la bord, ne-am cautat fiecare un loc confortabil si am pornit la drum, de data aceasta în sens invers printre insule, fara opriri pâna în Sottomarina - Choggia. Trei ore luuuuuungi! Apoi înca o jumatate de ora cu autocarul pâna în satul nostru de vacanta la Rosolina Mare - în padurea de pini roz! (Rosapineta). Plecati de la ora 8 dimineata, am ajuns la ora 20:30 acasa. In acea seara nu ne-a mai trebuit alceva decât o felie de pepene rece, din frigider si stirile TV. Apoi am dat stingerea! A fost o zi cât o saptamâna! ☺ (povestea va continua)

Excursie Murano - Burano - Tocello (II)

[continuare la "Excursie Murano - Burano - Tocello (I)"]

După vizita la Murano, ne-am continuat calatoria cu vaporul înca aproximativ 45 minute pâna când am ancorat pe pitoreasca insula Burano. 

Era ora amiezii si toate locurile pe terasele restaurantelor erau ocupate. Nu ne era neaparat foame, însa soarele era dogoritor si în plus, stiam ca mai târziu nu va mai fi posibil sa servim o masa calda, deci am cautat o masa cu doua locuri. Helmut a comandat – ca de obicei, pizza cu ceapa si peste ton. Eu pe toata durata concediului am servit doar peste, scoici si fructe de mare si acum doream o variatie. Vazând la masa vecina farfuria cu cartofi prajiti aurii, parca mi s-a facut pofta si am comandat o portie mica si un snitel din piept de pui. Au fost delicioase! Iar Helmut a zis ca a fost cea mai buna Pizza Tonno e Cipolla pe care a servit-o el vreodata! 👍

Cu pofta si setea astâmparate, am pornit la plimbare printre casutele pescaresti vesel colorate!

Burano este o adevărată sărbătoare pentru ochi. Se spune ca este cea mai colorată insulă din lume. Venetienii au o vorba: “colorat, mai colorat, Burano” ☺ Pictarea caselor este aici o tradiție veche. Potrivit legendei, pentru ca pescarii de pe insula Burano sa își vada mai bine casele atunci când vizibilitatea era slabă (pe timp de ceață sau furtuna) și astfel sa gaseasca drumul mai ușor spre dana, fiecare familie si-a vopsit casa într-o alta culoare. Astăzi, clădirile simpatice și colorate sunt o mare atracție, noua ne-au plăcut foarte mult. Multe dintre bărcile de pescuit din Burano sunt de asemenea pictate în culori strălucitoare.

Însa, Burano nu este renumita doar pentru casele viu colorate. Asa cum Murano este faimoasa pentru sticlarie, Burano este (sau a fost) faimoasă pentru dantelării, o maiestrie care a înflorit aici încă din secolul al XVI-lea. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, vânzarea de dantelă era o importantă sursă de venit pentru insulari. Din păcate - meșteșugurile se practică din ce în ce mai puțin pe insula Burano. O mare parte din dantela oferita în magazine nu este lucrata manual, ci importata din Asia. Cei interesați de dantela ar trebui să viziteze Museo del Merletto (Muzeul Dantelei). Muzeul se afla in mijlocul insulei, chiar vizavi de biserica. Din pacate nu am avut voie sa fac fotografii. 

Dantela se vinde în multe magazine de pe insula Burano. Însa, meșteșugul dantelei se stinge încet-încet… Au mai rămas doar câțiva oameni care sunt implicați în producția de lungă durată a benzilor dantelate. Aproape toate sunt femei în vârstă - tineretul pleaca de pe insula, ni s-a spus… Munca manuală este extrem de complexă. Este nevoie de multe zile, uneori chiar luni, pentru a face o singură bucată de pânză. În consecință, dantela adevărată de Burano are prețuri de multe mii de euro!!.! Mi-au placut multe fete de masa, mileuri, fete de perna, rochii, saluri… de cumparat însa, mi-am cumparat o bluza vernil cu șal, lucrate masinal, în stilul traditional al dantelei de Burano.

Pe insula Burano, faiomos este si turnul bisericii Chiesa di San Martino. Turnul este vizibil de departe și este simbolul insulei Burano. La fel ca faimosul Turn din Pisa, si acesta este vădit strâmb. Clopotnița are 64 de metri înălțime si momentan un unghi de înclinare de 1,85 metri! 

Dupa minunata plimbare si atmosfera aparte, ne-am întors în port – sa fim hiper-punctuali!!! Am avut timp berechet sa admiram reflexiile apei create de cladirile viu colorate si sa urmarim fara sa fim implicati, vânzoleala din port. In 15 minute, cred ca peste 10 vaporase au ancorat si parasit micul port. (povestea va continua)

Excursie Murano - Burano - Tocello (I)

În general, când suntem în vacanta la mare, alternam zilele de plaja cu excursiile. Asa am facut si anul acesta. 

Am fost o zi în Chioggia, o dupa-amiaza la turnul de la estuarul fluviului Adige, o zi în Venetia, o zi în Soave (toate acestea pe cont propriu, cu masina noastra, respectiv per-pedes la turn) si ultima excursie a fost în Laguna Venetiana – excursie organizata de compania-navala Raffaello. Despre aceasta din urma voi povesti aici. 

La receptie sunt afisate o multime de oferte-excursii organizate si noi ne-am decis anul acesta pentru "Turul insulelor Venetiene". În prospect, oferta suna foarte bine. În realitate... a fost foarte frumos, însa extrem de obositor! 

Am pornit la ora 8 dimineata, cu un autocar direct din satul de vacanta. Dupa o jumatate de ora, am ajuns în port, în Chioggia. În autocar ni s-a spus ca programul zilei este pe scurt urmatorul: vizita Insula Murano - o ora si jumatate. Vizita insula Buroano - doua ore. Vizitat insula Torcello - o ora. 

A urmat îmbarcarea. Am urcat alaturi de o multime de feţe necunoscute, pe vaporasul Calimero. Ni s-a mai spus sa tinem minte numele vaporului pentru a nu gresi îmbarcarea, dupa vizitarea insulelor. Eu am retinut imediat, pentru ca mi-am amintit de desenul animat din copilarie, cu puiul de gaina, negru, ramas cu jumatate de coaja-de-ou lipita pe capusor ☺

Am ridicat ancora de la Sottomarina si am început traversarea lagunei de la sud spre nord, de-a lungul litoralului, am admirat pitorescul satelor de pescari Pellestrina, San Pietro in Volta, Alberoni, Malamocco și renumita Lido di Venezia, una dintre cele mai exclusiviste stațiuni de vacanță din Italia, a cărei faimă este legată și de importantul festival de film care are loc aici o data la doi ani (prima editie a avut loc în august 1932).  

Datorita lui Leo, multa lume intra în vorba cu noi ☺ Trei italieini l-au gasit pe Leo extrem de simpatic si ne-am conversat pe frantuzeste, foarte agreabil. Prima bucata a calatoriei a durat aproximativ trei ore!

Înainte de prima escala, organizatorii au facut un comunicat pe limba italiana, noi toti strainii l-am ignorat… Am ajuns pe insula Murano - renumită pentru manufacturile de prelucrare a sticlei. 

Produsele obtinute aici au nivel de arta si de-a lungul timpului au dobândit renume international. Datorită numeroaselor cuptoare înca în functiune, aceasta tradite se păstrează vie și astăzi. 

O demonstrație de lucru a sticlei suflate și sculptate de către un maestru sticlar, dureaza aproximativ o oră iar pentru a vizita o fabrică de sticlă este nevoie de programare… asa ca noi, eu Helmut si Leo ne-am decis sa ne plimbam pe stardute si sa admiram vitrinele magazinelor. Am ajuns în fata unui boutique care pe lânga obieste de sticla avea un tablou în stilul lui Raffael, un portret de burgheza. Din acest motiv, am intrat si… proprietara magazinului, o muraneza (?) simpatica, mi-a spus ca este un tablou pictat de mama ei, în stilul Raffael ♥ Din engleza, am schimbat sa vorbim pe germana, pentru ca ea putea sa converseze fluent! Nu a avut alti vizitattori, de aceea si-a luat timp pentru noi si ne-a facut o mica introducere în istoria artei sticlariei de pe insula Murano. 

Ne-a spus ca vechea producție de sticlă din Imperiul Roman a fost întreruptă de migrația popoarelor. Se presupune ca prin comerțul cu Bizanțul- unde tehnologia nu se pierduse, mestesugul prelucrarii sticlei s-a întors în Europa Centrală prin Veneția. Veneția poate fi astfel privită ca leagănul producției de sticlă din Europa Centrală. Cel mai vechi document în care este menționat un fiolario datează din anul 982. În anul 1295, toate cuptoarele de sticlă au fost mutate din Veneția pe această insulă din motive de siguranță la incendiu. Mai presus de toate însă, această măsură a servit la păzirea si păstrarea secretului prelucrarii sticlei. Suflatorilor de sticlă bine plătiți li s-a interzis să-și transmită cunoștințele sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, recunoașterea legii brevetelor care a apărut în secolul al XV-lea nu era o chestiune de la sine înțeles. Sticlarul Giorgio Ballarin a furat câteva rețete de la inventatorul diferitelor metode de colorare a sticlei și a cristalului - Angelo Barovier (în jurul anilor 1400-1460). Ballarin a devenit unul dintre cei mai de succes producători de sticlă din Murano. În timpul Renașterii, produsele artistice din sticlă si din cristal venețian incolor, au devenit principala sursă de venit a populației din Murano. 

Ne-am plimbat prin expozitia boutique-ului fascinati de toate exponatele si ne-am îndragostit de doua obiecte: o vază realizata cu murrine multicolore - gri, verde, kaki si alb, având forma moderna, asimetrica si cu turtiri voite si o alta supla, din cristal cu insertii de sticla alba de Murano în grilaj perfect simetric. Am rugat sa ne fie ambalate si am plecat mai departe. Am intrat într-un magazine care avea pahare si cesti în oferta. Am ales doua cescute de espresso cu farfurioare, din sticla cu amestec de culori multicolore si tortita albastra pentru mine si rosie pentru Helmut. Plus patru pahare de vin alb, lucrate în aceeasi tehnica. 

De la un magazin cu bijuterii, mi-am ales un pandativ litera (initiala numelui meu), un inel în ape-albatre si câte o bratara bleu, pentru mine, verde si roz pentru fiicele mele. Mici suveniruri din sticlă, realizate manual și prin urmare, fiecare piesă, un unicat.

Cu plasa plina de pachete, ne-am îndreptat linistiti spre port - dupa ceasul meu din cele 90 minute, mai aveam înca zece la dispozitie. Ajunsi la locul de întâlnire... am gasit doar câtiva turisti germani si francezi, care se agitau ca vaporul nostru tocmai a ridicat ancora si face manevrele de iesire din port! ☺ Nu mi-a venit sa cred - eu care sunt foarte punctuala, am pierdut legatura?!? Cei trei italieni, erau pe vapor si cum l-au vazut pe Leo s-au grabit la capitan si au discutat înflacarat, dupa care Calimero a reînceput manevrele de acostare. Echipajul a repus puntea de acces la bord si ne-a recuperate si pe noi, astia întârziatii ☺ Dar am fost nevinovati!!! Noroc cu cei trei italieni care ne-au simpatizat… Ei ne-au facut dreptate spunând ca mesajul în care s-a anuntat ora exacta de îmbarcare a fost comunicat doar în italiana! Noi ceilalti nu am stiut decât ca avem timp de vizitare o ora si jumatate! Tja… asta da patanie! ☺☺☺ Habar nu am ce am fi putut face singuri, abandonati pe Insula Murano! Ar fi trebuit sa luam un taxi-de-apa pâna în Venetia si apoi cu un alt mijloc de transport, cei 60 km pâna în satul nostru de vacanta! ☺☺☺ Mascota Leo ne-a purtat noroc! ♥ (povestea va continua)

"Bijuterii" în Avignon - Miercurea fara cuvinte 39/2019

L’Isle-sur-la-Sorgue, august 2019

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Simboluri regasite - Duzina de cuvinte

Excercitiu de imaginatie literara  "Duzina de cuvinte" (211): vesmant, aglomerat, echipament, structura, candela, maraton, turla, cos, scobit, culoare, spatiu, special. Tema: Simbolul regasit

Ieri am vazut la tv un reportaj despre superba insula din Marea Baltica, insula Rügen. De mult o am pe lista cu teluri de vacanta si cândva, în viitorul apropiat, sper ca ma voi bucura si eu de briza marii si de frumusetea salbatica a acestei insule. Ceea ce însa m-a fascinat în acest film a fost scurta prezentare a unui atelier-galerie de arta. Proprietarii - Benjamin si Juliane, l-au numit sugestiv “O zi la mare” (“Ein Tag am Meer”). Ceea ce am vazut în acest atelier m-a impresionat atât de puternic, încât am cautat imediat mai multe informatii pe internet. Si am gasit ☺Ben si Jule, traiesc ceea ce eu doar visez sa pot face, cândva - mai mult ca probabil, într-o alta viata 😉.
Cei doi locuiesc la malul marii, simplu, decent, departe de centrul aglomerat, lasându-si în voie imaginatia si creativitatea sa faca ce le place. Ei nu sunt adeptii ideii “viata ca un maraton”, Ben si Jule traiesc linistiti, în perfecta armonie cu natura.
Ei fac plimbari lungi pe faleza cu cate un cos de rafie pe brat in care aduna tot ce le ofera plaja - scoici, pietre, alge, bucati de sfoara, chihlimbar, lemne si cioburi de sticla, erodate poate ani si ani de zile de nisip, de apa sarata a marii si uscate de vânt si soare. În atelier nu au echipament special, pentru ca practic ei nu schimba forma materialelor ci pastreaz structura acestora, transformându-le în obiecte de arta. Sunt partizani ai asa numitei “upcycling”. În mâna lor, fiecare ciot de lemn poate devein un personaj simpatic - o balena, un pirat sau un duh al marii. Orice bat scobit de crabi sau de vreun vierme de nisip, poate deveini breloc dupa ce capata o fata haioasa si vesmânt marinaresc. O scoica tuguiata poate fi folosita pe post de turla într-un tablou, un ghioc retezat de furtuna poate devein candela. Cu un strop de culoare si imens talent, cei doi creeaza tot felul de suveniruri, cercei, ceasuri de peretei si obiecte de decor, în cele mai diverse marimi. Întregul spatiu al atelierului e plin cu unicate ale caror singur numitor comun este tema marina. Pictand manual si folosind doar culori naturale, cei doi au creat un mic univers în care domneste armonia.
Cu siguranta, oricine va pasi pragul acestui atelier-expozitie va fi deosebit de încântat.

~~~~~~~~~~~
*Upcycling = un fel de reciclare, prin intermediul careia sunt selectate reziduri sau deseuri din mediul natural si mai departe, acestea sunt folosite în combinatii care le schimba si le ridica valoarea. Deasemenea, prin upcycling se reduce consumul de materie prima noua, se reduce consumul de energie si nivelul de contaminare al mediului natural.

Din mesajele Adelei (2) - Excursie în sud-vestul insulei

Atunci când esti în concediu într-o tara straina (pe un alt continent), interesant este nu doar sa vizitezi marile atractiile turistice ci sa încerci sa cunosti si traditiile, cultura, istroria acelui popor, sa iei contact cu bastinasii, sa te amesteti printre ei în pietile publice într-o zi de târg.
Quatre Bornes este unul dintre cele mai mari orase din Mauritius si este situat pe partea de sud-vest a insulei, între Port Louis - capitala (cea mai bogata din Africa) si Flic en Flac (cea mai frumoasa statiune de la malul oceanului). Orasul este înconjurat de Munții Green Mauritius si natura din împrejurimi este deosebita, motiv pentru care Quatre Bornes detine cele mai bogate zone rezidentiale. Este un oras modern si aglomerat, cunoscuta ca oras al florilor, datorita parcurilor multe si a zonelor verzi îngrijite. Exista cartiere de vile, dar exista si case mai putin îngrijite - ca peste tot în lume.
Strada principala din Quatre Bornes ofera nenumărate posibilități de cumpărături, pe ambele parti ale soselei fiind deschise magazine alimentare si buticuri, farmacii, restaurante si banci. Din loc în loc, în intersectii, vânzatori ambulanti îsi monteaza ilegal tarabele si încearca sa vânda marfa contrafacuta. O placere deosebita în pietele traditionale este negociatul frumoaselor haine colorate. Industria textila esta a treia ca importanta în Mauritius, renumita fiind în Africa pentru haine de buna calitate. Magazinele ofera haine, pantofi, genti, cosmetice, dvd-uri, cărți și multe altele, la preturi pentru toate buzunarele.


Oamenii sunt prietenosi si binevoitori. Engleza si franceza sunt limbi oficiale, obligatorii la scoala, însa în viata de zi cu zi se foloseste creola. Moneda este Rupia Mauritiana (aprox. 1 EUR - 40 MRS).
Piata este deosebit de bogata. Majoritatea bastinasilor locuiesc la satele din jurul marilor orase, unde au grădină de fructe și legume, ferme de pui și pășunat pentru o capră sau o vacă.
Satele pescaresti sunt aliniate de-a lungul coastei, între munți și ocean.
Mauritius a fost descoperită în anul 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas, însa insula a fost bine cunoscut de catre arabi și malai înca din secolul zece. La sfârsitul secolului 16, insula a devenit colonie olandeză si a fost botezata dupa Maurice van Nassau. Între anii 1715 -1810 devine colonie franceză, numindu-se "Île de France" si insula servește drept escală în drumul spre India și Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie și în urma Tratatului de la Paris (1814), devine posesiune engleză, insula fiind rebotezată Mauritius. După desființarea sclaviei în anul 1834, pe plantațiile de trestie de zahăr au fost aduși muncitori din India și China. La 12 martie 1968 Mauritius si-a declarat independența de stat, iar la 12 martie 1992 a devenit republică.
Ca urmare a stabilității politice, în ciuda structurării vieții interne pe comunități etnoconfesionale sau istorice, economia a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat "unicul nou stat industrializat" al continentului african. Noul presedinte ales a promovat restructurarea economiei prin diversificarea ramurilor industriale active și a stimulat turismul. De-a lungul anilor, guvernul a sustinut politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.
Aproximativ două treimi din populația insulei provin din subcontinentul indian. Marea parte a populației sunt așa-numitii creoli - rezultati prin contopirea colonistilor europeni cu foștii sclavi din Africa și Madagascar. Aproximativ 2% din mauritieni sunt de origine chineză iar minoritatea albă este si mai mică. Populatie nativa nu exista pe insula, deoarece înante de colonizare Mauritius a fost nelocuita.
Religia cea mai răspândită pe insula este hinduismul (50% din populație). Din confesiunea creștina fac parte aproximativ 32,5% din populație ( 27% sunt catolici și aproximativ 5,5% protestanți). Aproximativ 17% sunt musulmani (sunniți). Budiștii reprezintă doar 0,2% din populație.

Templul Grand Bassin, în apropierea localitatii Chamarel este ridicat pe malul lacul Ganga Talao - lac format în craterul unui vulcan stins. Este considerat cel mai sacru lacas hindus din Mauritius. Conform legendelor, lacul este legat subteran de Gange. Statuia Mangal Mahadev are o înlatime de 33 metri si domina complexul care cuprinde șase temple și altare, toate dedicate lui Shiva - o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă, zeul suprem în shivaism (ramura principala a hinduismului practicat în India).
Un preot al templului ofera binecuvântarea hindus, marcând fruntea cu vopsea roșie. Este o urare de fericire, prosperitate și sănătate.
O alta atractie turistica în zona este cascada Chamarel,cea mai mare si mai impresionanta din Mauritius. Râul "Rivière de Cap" se prabuseste de la aproximativ 100 metri înaltime. De jur împrejur, natura salbatica si plantatii de guava, de papaya, de ananas si cafea. Peisajul este de o frumusete rapitoare!

Insula Mauritius este situata în emisfera sudică, deci anotimpurile sunt opuse celor din Europa.
Cu toate ca acum în Mauritius este iarna, temperatura aerului în luna iunie oscileaza între 22 si 28 grade Cesius si temperatura apei este în medie 25 grade Celsius. Iernile (iunie-octombrie) sunt uscate si verile (decembrie-aprilie) sunt umede, însa clima difera între coasta de este si cea de vest. Astfel, datorita vânturilor dinspre ocean, vremea pe coasta de est este mai ploioasa si ceva mai rece, pe când coasta de vest este saraca în precipitatii si vremea este mai calda.
Insula este de natura vulcanica si ultima activitate vulcanica a fost înregistrata în urma cu o suta de mii de ani. Trou aux Cerfs este singurul crater înca vizibil. Având o înaltime de 605 metri, craterul are un diametru de peste 300 metri si o adâncime de 80 metri. Craterul în sine nu este spectaculos, însa panorama care se ofera de la aceasta înaltime este superba! La vest se poate vedea plaja si în departare „Rempart Mountain. Relativ la aceeasi înaltime, apar în zare vârfurile masivului numite "Les Trois Mamelles". Spre nord-vest se observa Mont St Pierre.

Zona de sud-vest a insulei este sălbatică, virgină, este o zona de jungla cu canioane și cascade. Cel mai înalt munte pe insula este Varful Black River, avand o înaltime de 828 metri. Vegetatia luxurianta si fauna speciala, au determinat declararea regiunii parc national pentru ca speciile unice in lume sa fie protejate prin lege. Parcul are mai putin mamifere, însa detine o varietate mare de pasari (unice în lume sunt porumbelul roz si Kestrelul). Cea mai mare atractie o reprezinta testoase uriase Aldabra. Acestea au cap mai mare decât testoasele din Galapagos si mobilitatea gâtului le ofera posibilitatea de a bea apa. Sunt inofensive si deosebit de prietenoase, stau la mângâiat si pozat. Traiesc peste 150 de ani si ating vârsta adulta dupa 30 de ani. Un mascul poate ajunge la greutatea de 250 kilograme, diametrul carapacei poate ajunge la 120 centimetri!

O alta atractie în zona este "Terres des Sept Couleurs" adica "pamântul cu sapte culori", o formațiune geologică deosebita din câmpia râului Rivière Noire.  Prin expunerea rocilor vulcanice la intemperii, de-a lungul secolelor s-a format o suprafata relativ mica de dune de nisip, în nuante de rosu, maro, violet, verde, albastru, purpuriu și galben. Pare relief nepamântean...

Acesta este "pagina trei" a jurnalul de vacanta. Sunt înca atâtea frumuseti de descoperit... 16 zile nu ajung pentru a te bucura de toate minunatiile acestui Paradis! ☺