Toamna... e ca vara

Toamna de anul acesta este practic o a doua vara... Incredibil ce vreme frumoasa, pentru acest sfârsit de octombrie!
Pentru ca în cursul saptamânii se întâmpla sa nu am prea mult timp liber, profit cât pot de sfârsitul de saptamâna si petrec cat se poate de mult timp în mijlocul naturii. Noi dealtfel obisnuim sa facem excursii la fiecare weekend. Bavaria are relief variat, este un land superb, încarcat de istorie, legende si traditii si nu-ti ajunge o viata de om sa vezi si sa cunosti totul. Sâmbata aceasta am hotarât sa facem o excursie în Allgäu, mai precis în partea de est a muntilor, în zona localitatii Eisenberg (Muntele de fier).
Am plecat de acasa pe la ora 10 si jumatate. Calatoria cu masina a durat ceva mai mult de o ora - sunt cam 100 km pâna la poalele muntelui. În zona aceasta, altitudinea variaza între 800 si 2000 metri, drumetia noastra însa nu a atins piscurile alpine.
Am parcat masina si am pornit la pas spre ruina casteluilui Eisenberg. Drumul pâna la castel este marcat, strabate mai întâi o pajiste si apoi urca prin padure în spirala, pâna pe vârful Eisenberg, la 1055 metri înaltime. Amestecul de foioase si conifere face drumetia prin padure foarte placuta. Coloritul frunzelor care înca mai atârna pe crengile copacilor este superb iar covorul frunzelor cazute este parfumat si deosebit de fosnitor. Leo a fost foarte încântat!
Castelul a fost ridicat în anul 1315 din ordinul lorzilor von Hohenegg si în anul 1646, spre sfârșitul Războiului-de-treizeci-de-ani, castelul a fost incendiat. Aceeasi soarta au avut-o si cele doua cetati vecine: castelul Hohenfreyberg și fortareata Falkenstein. Dupa incediu, acestea nu au mai fost niciodata reconstruite. Martore peste secole au ramas doar zidurile si turnurile ce au avut structura de piatra. Tot ce a fost lemn si tigla s-a distrus.
Vizavi de Muntele Tannheimer, ruinele castelelor sporesc farmecul peisajului. Castelul Hohenfreyberg a fost ridicat în anul 1418 din ordinul baronului Friedrich von Freyberg. Castelul este considerat unul dintre ultimele edificii importante ale Evul Mediu german.
Cele doua ruine-castel pe care le-am vizitat, sunt preluate într-un program de conservare si au valoare istorica. Situl este deosebit de impresionant prin marime.
De la înaltimea zidurilor, pe partea cealalta a vaii, se zareste  faimosul Castel Neuschwanstein.

În drum spre parcare, ne-am oprit la hanul Schloßbergalm Zell, ce respecta traditia alpină si promoveaza bucătăria bavareză. Am luat loc pe terasa mare si am servit câte o gustarica si o bere bruna. Leo a tras un pui de somn la picioarele noastre.
Am savurat ultimele raze de soare pe pajiste si am ajuns acasa la apusul soarelui. A fost o zi splendida.