Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
(explicatii la fotografii: aici ♥) Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
Toamna de anul acesta este practic o a doua vara... Incredibil ce vreme frumoasa, pentru acest sfârsit de octombrie!
Pentru ca în cursul saptamânii se întâmpla sa nu am prea mult timp liber, profit cât pot de sfârsitul de saptamâna si petrec cat se poate de mult timp în mijlocul naturii. Noi dealtfel obisnuim sa facem excursii la fiecare weekend. Bavaria are relief variat, este un land superb, încarcat de istorie, legende si traditii si nu-ti ajunge o viata de om sa vezi si sa cunosti totul. Sâmbata aceasta am hotarât sa facem o excursie în Allgäu, mai precis în partea de est a muntilor, în zona localitatii Eisenberg (Muntele de fier).
Am plecat de acasa pe la ora 10 si jumatate. Calatoria cu masina a durat ceva mai mult de o ora - sunt cam 100 km pâna la poalele muntelui. În zona aceasta, altitudinea variaza între 800 si 2000 metri, drumetia noastra însa nu a atins piscurile alpine.
Am parcat masina si am pornit la pas spre ruina casteluilui Eisenberg. Drumul pâna la castel este marcat, strabate mai întâi o pajiste si apoi urca prin padure în spirala, pâna pe vârful Eisenberg, la 1055 metri înaltime. Amestecul de foioase si conifere face drumetia prin padure foarte placuta. Coloritul frunzelor care înca mai atârna pe crengile copacilor este superb iar covorul frunzelor cazute este parfumat si deosebit de fosnitor. Leo a fost foarte încântat!
Castelul a fost ridicat în anul 1315 din ordinul lorzilor von Hohenegg si în anul 1646, spre sfârșitul Războiului-de-treizeci-de-ani, castelul a fost incendiat. Aceeasi soarta au avut-o si cele doua cetati vecine: castelul Hohenfreyberg și fortareata Falkenstein. Dupa incediu, acestea nu au mai fost niciodata reconstruite. Martore peste secole au ramas doar zidurile si turnurile ce au avut structura de piatra. Tot ce a fost lemn si tigla s-a distrus.
Vizavi de Muntele Tannheimer, ruinele castelelor sporesc farmecul peisajului. Castelul Hohenfreyberg a fost ridicat în anul 1418 din ordinul baronului Friedrich von Freyberg. Castelul este considerat unul dintre ultimele edificii importante ale Evul Mediu german.
Cele doua ruine-castel pe care le-am vizitat, sunt preluate într-un program de conservare si au valoare istorica. Situl este deosebit de impresionant prin marime.
De la înaltimea zidurilor, pe partea cealalta a vaii, se zareste faimosul Castel Neuschwanstein.
În drum spre parcare, ne-am oprit la hanul Schloßbergalm Zell, ce respecta traditia alpină si promoveaza bucătăria bavareză. Am luat loc pe terasa mare si am servit câte o gustarica si o bere bruna. Leo a tras un pui de somn la picioarele noastre.
Am savurat ultimele raze de soare pe pajiste si am ajuns acasa la apusul soarelui. A fost o zi splendida.
continuare la "Alo, aterizeaza bunica!" si Un weekend pe cinste (1)
Sâmbata, am vrut sa pornim la prima ora spre Alpi, în zona Allgäu, însa nu ne-am putut trezi si se facuse deja ora 10 cand am încheiat micul-dejun. Pâna în Schwangau, localitatea în care se afla vestitul castel Newschwanstein, nu am facut decat o ora cu masina, însa coada la biletele de intrare a durat mai mult de doua ore! Si parca asta nu ar fi fost de ajuns pe caldura greu de suportat a zilei! Abia peste înca doua ore au intrat în valabilitate biletele noastre, vizitarea castelului fiind permisa doar în grupuri mici si însotiti de ghid.
Am folosit cele doua ore pentru a admira împrejurimile castelului amplasat într-un peisaj de vis, pe vârful piscului. Ne-am aventurat si pe Marienbrücke, podul ce uneste cei doi versanti între care se casca haul numit Pöllatschlucht. La 90 metri deasupra canionului, podul a fost ridicat în anul 1845, la cererea regelui Maximilian II al Bavariei si botezat dupa numele reginei Maria. Castelul parintilor lui Lugwig II se afla la poalele muntelui, pe care este construit castelul Newschwanstein.
În vale este de admirat un sir superb de cascade si daca grupul nostru ar fi fost mai sportiv, am fi putut coborâ pe poteca marcata pâna la baza muntelui, însa si asa am fost pe deplin multumita ca mamicile au reusit sa ajunga pâna aici si nu si-au pierdut ambitia de a vedea tot ce am planificat, chiar si atunci când efortul fizic a fost aproape de limita.
Am facut fotografii atât din directiia podului spre castel, cât si de pe platforma de sticla de la baza castelului spre Marienbrücke, coplesiti de frumusetile ce ne inconjoara. Indiferent de anotimp, aici privelistea este magnifica!
Vizitarea interiorului castelului a fost la fel de impresionanta si lunga asteptare s-a meritat. Povestile pictate pe peretii castelului, toate inspirate din operele lui Wagner (compozitorul preferat al tanarului rege), obiectele de mobilier, candelabrele, oglinzile si mozaicul pardoselilor, totul este uimitor!
Povestea trista a regelui cu inima de artist plin de sensibilitate, îti încarca sufletul de compasiune si regrete. Iesi din castel însa fericit ca ai avut ocazia da vezi bucatica din lumea de vis pe care si-a creat-o acest rege neânteles de contemporanii sai, marginalizat si îndepartat brutal de grupul politic care a guvernat la acea vreme.
Dupa moartea regelui, lucrarile de constructie la acest castel (începute deja atunci în urma cu 19 ani), au fost întrerupte si castelul a ramas în acel stadiu pâna în prezent. Cu toate ca doar o treime din interiorul castelului a fost finisat, numarul turistilor atrasi de frumusetea lui unica, depaseste 1,3 milioane pe an.
PS: Am ras de remarca pe care a facut-o Helmut ca "Japonia este precis goala!" Într-adevar turistii asiatici invadasera sâmbata zona!
