O zi de duminică cu liniște, culoare și bucurie simplă

🌻 Azi a fost una dintre acele zile care îți rămân în suflet, cu momente atât de frumoase încât, dacă le-ai putea prinde, le-ai înrăma ca pe niște clipe rare.
Am fost la mănăstirea Oberschönenfeld — un loc liniștit, care mi-a adus o stare de bine. O să povestesc mai pe larg luni sau marți, fiindcă e genul de loc care merită descris cu răbdare. Dar ce vreau să împărtășesc acum este momentul magic de pe drumul de întoarcere.

Ne-am oprit într-un câmp plin de flori, un loc care respira odată cu lumina blândă a după-amiezii. Floarea-soarelui, gladiolele și daliile, în cele mai variate forme și combinații de culori, se întindeau în rânduri ordonate. Printre ele zburau fluturași, libelule și albinuțe, aducând viață și mișcare acestui colț de natură. Câmpul invita la cules, la tihnă, la bucuria simplă a unei alegeri făcute cu sufletul. Autoservirea — atât de firească aici, în Bavaria — adăuga un farmec aparte. La capătul câmpului, pe un butoi vopsit în albastru, era prinsă o pusculiță modestă, o tăbliță cu prețuri scrise de mână și câteva cuțitașe lăsate acolo, pentru ca fiecare să poată tăia cu grijă florile care îi plac.

O idee simplă, dar cu o frumusețe care îți rămâne în suflet mult timp după ce ai lăsat câmpul în urmă.

Am cules cu mâinile noastre aceste minuni ale naturii, înconjurați de culori vibrante și parfum discret. A fost o oprire spontană și plină de farmec. 

Câmpul de flori ne-a oferit o clipă de libertate și frumusețe pură. Cu mâinile pline de culori și sufletul ușor, am plecat spre casă cu zâmbetul unei zile care a știut să ne surprindă.

În asteptarea soarelui - RIO S19/2024

 

 Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

5 zile si 3 excursii - Reflexii în oglinda S40/23

Se poate vorbi despre "stress de timp liber"? ☺☺☺ Saptamâna mea trecuta a fost supra-încarcata cu activitati recreative... care însa m-au obosit/relaxat asa încât astazi în loc sa ma trezesc ca de obicei la ora 6:30/7 sa plec la serviciu, m-am trezit la 8:30! In loc sa intru în panica, am zâmbit si m-am întins cât sunt de lunga, pâna mi-au pocnit toate încheieturile ☺ Mi-am urmat fara graba toate tabieturile matinale si am ajuns la birou putin înainte de ora 10 ☺ Stiam ca nu am nici-un meeting de dimineata, asa ca mi-am început ziua de-ga-ja-ta ☺ Dar sa va spun cum am reusit sa ajung în starea asta de destindere fizica si mentala ☺

Vineri, pe 29 septembrie, fiind ultima zi lucratoare din luna, mi-am luat liber pentru ca am avut pe cont suficiente ore suplimentare ca sa îmi permit acest lucru. Soarele stralucea ca într-o zi de vara. Mi-am luat baietii si am petrecut întreaga zi în Gradina Zoologica din Augsburg.

Parcul se întinde pe o suprafata de 22 hectare si asigura ambientul necesar celor peste 1300 animale din cca. 250 specii diferite care traiesc aici! Grădina Zoologică din Augsburg este una dintre cele 20 mai mari din Germania (nu trebuie uitat ca aceasta zoo concureaza cu Gradina Zoologica Berlin, care este cea mai mare din Europa!). Arhitectura parcului este gândita asa încât sa creeze pentru animale habitate cât mai asemanatoare cu cele naturale, iar vizitatorii sa poata petrece o zi întreaga, cu posibilitatea de a servi masa la restaurante sau de a face pauze de înghetata sau limonada la unul din chioscuri. Deasemenea exista banci si locuri de joaca amenajate special pentru copii (voi reveni cu mai multe fotografii).

Duminica, întâi octombrie, am plecat de acasa înainte de ora 7! Am fost cu Andrea, colega mea de birou, într-o excursie organizata (cu autocarul) pe Insula Mainau, supranumita si Insula Florilor. 

Insula se situeaza în lacul Bodensee, pe partea bavareza si are o latime de doar 160 metri si o lungime de 1100 metri. Pe insula locuiesc doar 180 de persoane, dar vin în vizita anual cca. 1,25 milioane de turisti - motiv pentru care, aici lucreaza în jur de 400 persoane. 

Eu am mai fost pe insula de câteva ori, în diferite anotimpuri si spectacolul florilor este inedit! Gradinile sunt amenajate astfel încât în fiecare luna sa existe atractii deosebite. Primavara devreme sunt rododendronii, azaleele si cameliile, apoi urmeaza lalelele, narcisele si zambilele, urmate de liliac, crini, lavanda, bourgainvilleen, hortenzii, trandafiri, maci, plante mediteraneene, frangipani si copaci templu, passiflora, thunbergia, coniflora, copaci-coral, lotusi, hibiscus, fuchsii, plante de banana... O feerie de culori si parfumuri. Acum, la inceput de octombrie, daliile sunt reginele insulei - aproximativ 12.000 de dalii din peste 280 de soiuri (voi reveni cu mai multe fotografii). Urmeaza clopoteii, brândusele, anemonele, margaretele, arborii de otet si crinii-broasca. In decembrie sunt eufobia, solandra si florile roz si parfumate ale viburnulum-ului de iarna. Palmierul tepos cu bobitele rosii, coniferele si în sere, plantele exotice si orhideele. Bineînteles în decembrie sunt si expozitiile de presepio (scenele Nașterii Domnului). 

O atractie speciala aici pe insula Mainau este expozitia permanenta de fluturi exotici, în diverse culori si marimi (cei albastri " Morpho peleides" sunt de marimea vrabiilor). Cca. 120 de specii si subspecii diferite de fluturi din regiunile tropicale din America de Sud și Centrală, Africa și Asia trăiesc în Casa fluturilor de pe insula Mainau (voi reveni cu mai multe fotografii). 

Marti, 3 octombrie, a fost zi libera, fiind sarbatoare nationala (Ziua Unitatii Germane). Meteorologii au prezis cer senin si temperaturi de pâna la 28°C asa ca am hotarât sa profitam de vremea superba si am plecat cu Helmut si Leo spre Nördlinger Ries (Bavaria), sa vizitam castelul Harburg. 

Fermecati de peisaj si povestile evului mediu, am petrecut o zi minunata la cel mai mare Palatul Imperial al dinastiei Hohenstaufen din Germania (voi reveni cu fotografii). 

Actualul complex turistic are un hotel si restaurant cu gradina de vara. Am servit masa de prânz în acest cadru idilic si pentru cateva minute am cochetat cu ideea de a-mi serba viitoarea zi de nastere aici... Este totusi prea departe (70 km de acasa pâna aici la castel) si un sfert din invitatii mei sunt trecuti de 70 de ani. Asa ca am ramas la ideea de a serba undeva, în apropierea casei. Am doua idei, total diferite: brunch la Clubul Black Lotus sau dinner la Restaurantul DaVinci (voi reveni cu mai multe fotografii).

Iar acum... va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la "Reflexii în oglinda" - o rubrica initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Ploaia de mai si rascrucea de drum

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (214): incapere, comoara, intalnire, caseta, fluturi, personaj, drum, cautare, viza, timp, fanfaronade, dual. . Tema: Ploaie de mai

Era tânara, supla, simpatica si de trei ani single, însa nu îsi facea griji. Stia ca mintea si corpul ei transmit în Univers semnale cum ca este momentan multumita asa, singura. Nu era în cautare de partener, nu era interesata de o eventuala întâlnire si nu avea timp pentru o relatie. Nu-si pierdea vremea nici pe Instagram, Blogspot, Wordpress sau Facebook, ca ceilalti din comilitonul ei. Nu avea nici macar conturi. Considera ca aceste asa numite “retele sociale” sunt doar platforme de fanfaronade, motiv pentru care trecea drept personaj ciudat pentru generatia secolului 21. Prioritatile din viata ei însa erau cu totul altele.
Era studenta la Kinetoterapie si lucra cu norma întreaga într-un studio fitness, ca antrenoare. Gasea combinatia ideala si facea totul cu multa placere. Optase pentru studiul dual pentru ca familia nu putea sa o sprijine si tare s-a bucurat cand a descoperit aceasta posibilitate cu autofinantare. Era ambitioasa si învatata sa lupte pentru ceea ce dorea, pentru ca nu primise niciodata nimic întins pe tava.
Acum, tocmai iesise de la cursuri si se îndrepta spre autogara. Cumpara biletul de calatorie si îl viza rutinat, fara sa priveasca caseta metalica de lânga usa autobuzului. Îsi cauta un loc la fereastra si îsi cupla castile de urechi la playerul mp3. Asculta un curs pentru facultate, intitulat “Comoara cea mai de pret a omului este sanatatea”. Era mai toata ziua pe drum si încerca sa foloseasca timpul cat mai eficient.
În fiecare zi dupa facultate, mergea la serviciu în celalalt capat al orasului, mereu cu acelasi autobuz. Privea pe fereastra mereu acelas peisaj, în diferite anotimpuri. Acum în fata ochilor se perindau copacii înfloriti de la marginea bulevardului si dintr-o data a simtit o durere puternica în cosul pieptului. Parca s-ar fi aflat într-o încapere cu aer comprimat si nu mai putea sa respire… A sarit de pe scaun si a coborât la prima statie. Si-a revenit dupa ce a inspirat de câteva ori adânc. Era un simptom clar de stres si automat si-a pus întrebarea oare ea ce face pentru propria-i sanatate?! Nimic! Lucreaza chiar si duminica, nu-si permite nici macar o zi libera! Ce dor i s-a facut de vremea când locuia cu bunica. O însotea saptamânal la plimbare în parc, admirau florile de sezon, recunosteau pasarile dupa ciripit… Povesteau mult si râdeau mereu… Acum nici nu-si mai amintea când a râs ultima oara cu pofta. De cele mai multe ori zâmbea mecanic, asa cum cerea profesia. Din dorinta de a face totul perfect si-a pierdut treptat autenticitatea. Viata ei de acum se desfasura dupa un orar strict, nu-si mai permitea nicio clipa de spontaneitate.
A scos telefonul din buzunar, a sunat la serviciu si a cerut o zi libera. S-a dus tinta în gradina botanica si s-a plimbat pe alei. A petrecut restul zilei în parc, admirând flori si copaci, observând gândacei, fluturi si albine si ascultând ciripit de pasarele. Când a început sa ploua, nu a fugit sa se ascunda sub pergola. S-a plimbat mai departe pe alei, a inspirit adânc parfumul parcului si a valsat printer picaturi. Ploaia de mai a trecut rapid si pe cer a aparut o frumusete de curcubeu. Sub acest semn astral, si-a promis ca va cere imediat sa lucreze doar jumatate de norma si ca va veni saptamânal în parc, sa se plimbe. Cu un surâs, a acceptat în gând chiar si ideea unei idile… Merita, avea abia 23 de ani!

Pace si armonie