Toamna de anul acesta este practic o a doua vara... Incredibil ce vreme frumoasa, pentru acest sfârsit de octombrie!
Pentru ca în cursul saptamânii se întâmpla sa nu am prea mult timp liber, profit cât pot de sfârsitul de saptamâna si petrec cat se poate de mult timp în mijlocul naturii. Noi dealtfel obisnuim sa facem excursii la fiecare weekend. Bavaria are relief variat, este un land superb, încarcat de istorie, legende si traditii si nu-ti ajunge o viata de om sa vezi si sa cunosti totul. Sâmbata aceasta am hotarât sa facem o excursie în Allgäu, mai precis în partea de est a muntilor, în zona localitatii Eisenberg (Muntele de fier).
Am plecat de acasa pe la ora 10 si jumatate. Calatoria cu masina a durat ceva mai mult de o ora - sunt cam 100 km pâna la poalele muntelui. În zona aceasta, altitudinea variaza între 800 si 2000 metri, drumetia noastra însa nu a atins piscurile alpine.
Am parcat masina si am pornit la pas spre ruina casteluilui Eisenberg. Drumul pâna la castel este marcat, strabate mai întâi o pajiste si apoi urca prin padure în spirala, pâna pe vârful Eisenberg, la 1055 metri înaltime. Amestecul de foioase si conifere face drumetia prin padure foarte placuta. Coloritul frunzelor care înca mai atârna pe crengile copacilor este superb iar covorul frunzelor cazute este parfumat si deosebit de fosnitor. Leo a fost foarte încântat!
Castelul a fost ridicat în anul 1315 din ordinul lorzilor von Hohenegg si în anul 1646, spre sfârșitul Războiului-de-treizeci-de-ani, castelul a fost incendiat. Aceeasi soarta au avut-o si cele doua cetati vecine: castelul Hohenfreyberg și fortareata Falkenstein. Dupa incediu, acestea nu au mai fost niciodata reconstruite. Martore peste secole au ramas doar zidurile si turnurile ce au avut structura de piatra. Tot ce a fost lemn si tigla s-a distrus.
Vizavi de Muntele Tannheimer, ruinele castelelor sporesc farmecul peisajului. Castelul Hohenfreyberg a fost ridicat în anul 1418 din ordinul baronului Friedrich von Freyberg. Castelul este considerat unul dintre ultimele edificii importante ale Evul Mediu german.
Cele doua ruine-castel pe care le-am vizitat, sunt preluate într-un program de conservare si au valoare istorica. Situl este deosebit de impresionant prin marime.
De la înaltimea zidurilor, pe partea cealalta a vaii, se zareste faimosul Castel Neuschwanstein.
În drum spre parcare, ne-am oprit la hanul Schloßbergalm Zell, ce respecta traditia alpină si promoveaza bucătăria bavareză. Am luat loc pe terasa mare si am servit câte o gustarica si o bere bruna. Leo a tras un pui de somn la picioarele noastre.
Am savurat ultimele raze de soare pe pajiste si am ajuns acasa la apusul soarelui. A fost o zi splendida.
Se afișează postările cu eticheta Neuschwanstein. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Neuschwanstein. Afișați toate postările
sâmbătă, 26 octombrie 2019
marți, 12 februarie 2013
Iarna ca-n povesti
(completare la "În drum spre castel"si "Castelul din basme")
Dimeineata cu soare a zilei de duminica ne-a facut sa dorim efectuarea unei mici excursii. Am ales ca țintă Castelul Neuschwanstein, nu în ideea de a-l vizita - pentru ca am facut deja turul de câteva ori împreuna cu diversi musafiri de-ai nostri, ci doar pentru a-i admira frumusetea în acea superba zi de iarna.
Regele Ludwig al II-lea a stiut sa-si amplaseze resedintele în cele mai frumoase zone ale Bavariei si Füssen este una despre care se vorbeste doar la superlativ.
Situata la poalele Alpilor, la intersectia râului Lech (afluent al Dunarii) cu Via Claudia Augusta (soaseaua construita de romani sub Împaratul Augustus în secolul 15 î.Ch.), localitatea Füssen este astazi un centru turistic deosebit de îndragit. În lunile de iarna, majoritatea turistilor de aici sunt schiori (alpin sau fond) si însusi contrastul dintre costumele pestrit colorate si neaua perfect alba, ofera un adevarat spectacol. Zapada abundenta, cazuta în ultima saptamâna, a ispitit nu doar schiori ci si numerosi iubitori de drumetii. Cararile din padure ofera peisaje unice! Cine crede ca iarna padurea e adormita, se înseala amarnic! Padurea traieste, e vesela si ofera surprize la fiecare pas, la fel ca în orice anotimp.
Sub mantia alba, amestecul de foioase si conifere se înfatiseaza drumetului ca într-un basm. Ramurile groase ale copacilor par sa cedeze sub greutatea zapezii asezate în forme ciudate, uneori chiar hazlii. Poti vedea o bufnita, o veverita, un sarpe sau un spiridus, depinde din ce unghi privesti si cât de bogata îti este imaginatia. Brazii însa parca s-au înteles toti sa se joace de-a stafiile, acoperiti fiind cu zapada ca de un cearceaf. Am gasit chiar unul care avea parca ochi desenati si gura hlizita - dar nu ne-am speriat, chiar din potriva!
Iarna, pârâiasele ce se avânta la vale au clinchet de clopotei de cristal. Ele transporta departe, ecoul pasilor. Aerul e clar si cerul de-un albastru perfect. Din când în când, razele soarelui reusesc sa desprinda de pe crengi câte o bucata de nea, care cade sub forma unor bulgari sau a unei pulberi de stelute argintii. Este un spectacol mirific, care dureaza doar câteva secunde. Pare a fi o pudra magica, o binecuvântare a padurii pe care doar anumiti drumeti o primesc.
Daca ai ajuns pe coama muntelui, atunci panorama ce se deschide sub privirile tale îti rasplateste din plin efortul de a te afla acolo. Vaile albe despicate de pârtii, râul serpuind argintiu si pâlcul de case legate de cer prin fire cenusii iesite prin hornuri, compun un tablou care-ti da fiori. E atâta frumusete în imensitatea alba!
De vizavi, vârful muntelui vecin poarta coroana de nori si peste toate, se înalta semet Castelul Neuschwanstein. (va urma)
Nota: prima fotografie din acest articol, este fotografia unui poster ;)
Dimeineata cu soare a zilei de duminica ne-a facut sa dorim efectuarea unei mici excursii. Am ales ca țintă Castelul Neuschwanstein, nu în ideea de a-l vizita - pentru ca am facut deja turul de câteva ori împreuna cu diversi musafiri de-ai nostri, ci doar pentru a-i admira frumusetea în acea superba zi de iarna.
Regele Ludwig al II-lea a stiut sa-si amplaseze resedintele în cele mai frumoase zone ale Bavariei si Füssen este una despre care se vorbeste doar la superlativ.
Situata la poalele Alpilor, la intersectia râului Lech (afluent al Dunarii) cu Via Claudia Augusta (soaseaua construita de romani sub Împaratul Augustus în secolul 15 î.Ch.), localitatea Füssen este astazi un centru turistic deosebit de îndragit. În lunile de iarna, majoritatea turistilor de aici sunt schiori (alpin sau fond) si însusi contrastul dintre costumele pestrit colorate si neaua perfect alba, ofera un adevarat spectacol. Zapada abundenta, cazuta în ultima saptamâna, a ispitit nu doar schiori ci si numerosi iubitori de drumetii. Cararile din padure ofera peisaje unice! Cine crede ca iarna padurea e adormita, se înseala amarnic! Padurea traieste, e vesela si ofera surprize la fiecare pas, la fel ca în orice anotimp.
Sub mantia alba, amestecul de foioase si conifere se înfatiseaza drumetului ca într-un basm. Ramurile groase ale copacilor par sa cedeze sub greutatea zapezii asezate în forme ciudate, uneori chiar hazlii. Poti vedea o bufnita, o veverita, un sarpe sau un spiridus, depinde din ce unghi privesti si cât de bogata îti este imaginatia. Brazii însa parca s-au înteles toti sa se joace de-a stafiile, acoperiti fiind cu zapada ca de un cearceaf. Am gasit chiar unul care avea parca ochi desenati si gura hlizita - dar nu ne-am speriat, chiar din potriva!
Iarna, pârâiasele ce se avânta la vale au clinchet de clopotei de cristal. Ele transporta departe, ecoul pasilor. Aerul e clar si cerul de-un albastru perfect. Din când în când, razele soarelui reusesc sa desprinda de pe crengi câte o bucata de nea, care cade sub forma unor bulgari sau a unei pulberi de stelute argintii. Este un spectacol mirific, care dureaza doar câteva secunde. Pare a fi o pudra magica, o binecuvântare a padurii pe care doar anumiti drumeti o primesc.
Daca ai ajuns pe coama muntelui, atunci panorama ce se deschide sub privirile tale îti rasplateste din plin efortul de a te afla acolo. Vaile albe despicate de pârtii, râul serpuind argintiu si pâlcul de case legate de cer prin fire cenusii iesite prin hornuri, compun un tablou care-ti da fiori. E atâta frumusete în imensitatea alba!
De vizavi, vârful muntelui vecin poarta coroana de nori si peste toate, se înalta semet Castelul Neuschwanstein. (va urma)
Nota: prima fotografie din acest articol, este fotografia unui poster ;)
luni, 11 februarie 2013
Castelul din basme
(continuare la "În drum spre castel")
Ridicat în Alpii, în localitatea Hohenschwangau (lânga Füssen - Bavaria), la cererea si din conturile private ale regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, Castelul Neuschwanstein s-a nascut din visul tânarului rege romantic, sensibil si neînteles de lumea în care a trait. Conceput de Christian Jank, scenograf la Teatrul Curţii, castelul este inspirat din operele lui Wagner si are ca model burguri din evul mediu. Proiectul s-a demarat în anul 1869 sub îndrumarea arhitectilor Eduard Riedel si Georg von Dollmann si s-a finlizat în anul 1884, însa multe din camere au ramas pâna astazi nefinisate interior. Regele a locuit la castel în total doar 172 zile. Tragicul deces survenit în anul 1886 - un caz neelucidat pâna în zilele nostre, a facut ca proprietarul sa nu îsi vada visul pe deplin îndeplinit. Ludwig II a ramas pentru posteritate cunoscut ca Rege al basmelor.
Neuschwanstein este cel mai faimos dintre castele lui Ludwig al II-lea și unul dintre cele mai renumite atracții turistice din Germania. Este vizitat anual de peste 1,3 milioane persoane - în zilele de vara numarul vizitatorilor se ridica la aproximativ 10000 pe zi.
Zidurile din cărămidă sunt îmbrăcate în piatră de calcar si singura parte colorata este intrarea. Turnurile crenelate se întrec cu vârfurile muntilor, având înaltimi de ~150 m. Castelul are o baza de ~ 790 m² si o suprafata bruta de ~ 20 mii metri patrati. Exista 200 de încaperi.
Castelul a fost folosit ca decor atât pentru filmele biografice "Ludwig al II-lea"(1955, 1972), cât si pentru filmul muzical "Chitty Chitty Bang Bang" (1968). Castelul Cenusaresei (Cinderella Castle) din Disneyland este copia fidela a Castelului Newschwanstein.
(va urma - vezi "Iarna ca-n povesti")
Ridicat în Alpii, în localitatea Hohenschwangau (lânga Füssen - Bavaria), la cererea si din conturile private ale regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, Castelul Neuschwanstein s-a nascut din visul tânarului rege romantic, sensibil si neînteles de lumea în care a trait. Conceput de Christian Jank, scenograf la Teatrul Curţii, castelul este inspirat din operele lui Wagner si are ca model burguri din evul mediu. Proiectul s-a demarat în anul 1869 sub îndrumarea arhitectilor Eduard Riedel si Georg von Dollmann si s-a finlizat în anul 1884, însa multe din camere au ramas pâna astazi nefinisate interior. Regele a locuit la castel în total doar 172 zile. Tragicul deces survenit în anul 1886 - un caz neelucidat pâna în zilele nostre, a facut ca proprietarul sa nu îsi vada visul pe deplin îndeplinit. Ludwig II a ramas pentru posteritate cunoscut ca Rege al basmelor.
Neuschwanstein este cel mai faimos dintre castele lui Ludwig al II-lea și unul dintre cele mai renumite atracții turistice din Germania. Este vizitat anual de peste 1,3 milioane persoane - în zilele de vara numarul vizitatorilor se ridica la aproximativ 10000 pe zi.
Zidurile din cărămidă sunt îmbrăcate în piatră de calcar si singura parte colorata este intrarea. Turnurile crenelate se întrec cu vârfurile muntilor, având înaltimi de ~150 m. Castelul are o baza de ~ 790 m² si o suprafata bruta de ~ 20 mii metri patrati. Exista 200 de încaperi.
Castelul a fost folosit ca decor atât pentru filmele biografice "Ludwig al II-lea"(1955, 1972), cât si pentru filmul muzical "Chitty Chitty Bang Bang" (1968). Castelul Cenusaresei (Cinderella Castle) din Disneyland este copia fidela a Castelului Newschwanstein.
(va urma - vezi "Iarna ca-n povesti")
Abonați-vă la:
Postări (Atom)