🌕 Festivalul Lunii — sau Mid-Autumn Festival, cum îl numesc ei — le-a adus o pauză binemeritată, o atmosferă festivă și în multe cazuri, până la 16 zile de concediu. Deși suntem la mii de kilometri distanță, am simțit și noi un pic din această sărbătoare.
Lucrez într-un departament internațional, cu colegi din Malaezia (Kuala Lumpur) și China (Shanghai), alături de care colaborez constant și eficient. În această perioadă, echipele din Asia au beneficiat de o vacanță extinsă, dedicată Festivalului Lunii — o sărbătoare care nu înseamnă doar ziua festivă propriu-zisă, ci și timp pentru călătorii în familie și participarea la tradiții locale. Anul acesta, sărbătoarea s-a suprapus cu Ziua Națională a Chinei, celebrată pe 1 octombrie, ceea ce a prelungit perioada de concediu. Festivalul Lunii este considerat a doua cea mai importantă sărbătoare din regiune, după Anul Nou Chinezesc, iar timpul generos acordat reflectă importanța pe care cultura asiatică o acordă reuniunii familiale și celebrării sub luna plină. În China, această perioadă este urmată de „Săptămâna de Aur”, când mulți aleg să călătorească, să viziteze familia sau să participe la evenimente culturale. Festivalul nu are o dată fixă în calendarul nostru, fiind stabilit după calendarul lunar tradițional chinezesc — marcat în a 15-a zi din luna a opta lunară. Anul acesta a fost celebrat pe 6 octombrie.
Luni, majoritatea colegilor vor reveni la birou, cu excepția câtorva care au fost prezenți alături de noi — aici, în Europa — în proiecte importante ce nu puteau fi amânate. Acești colegi au adus cu ei nu doar profesionalism, ci și o parte din atmosfera festivă. În pauzele de lucru, ne-au oferit gustări tradiționale precum gula-gula garam dan lemon — bomboane cu sare și lămâie, surprinzător de acrișoare și sărate, un mix neașteptat, dar energizant, bulan pandan teratai — o prăjitură rotundă, ca luna plină, cu aromă de pandan și umplutură de lotus, servită cu ocazia Festivalului Lunii. Pandanul este o plantă tropicală folosită frecvent în bucătăria sud-est asiatică, mai ales în Malaezia, Thailanda și Indonezia. Are o aromă dulce, vanilată, cu note ușor de nucă și oferă o culoare verde intensă, naturală, care face ca prăjiturile sau budincile să arate spectaculos. Semințele de lotus sau pasta de lotus sunt ingrediente tradiționale în prăjiturile lunii — mooncakes — și au o textură fină și un gust delicat. Nu au lipsit nici Kopiko, cu gust intens de cafea și cappuccino, și arahidele Koh-Kae, cu aromă de bar-b-q, care au dispărut rapid de pe birou, semn că au fost un succes.
Dar mai mult decât gustările, ne-au cucerit cu poveștile. Ne-au povestit cum se celebrează Festivalul Lunii în familiile lor — despre tradiții, amintiri din copilărie și semnificația lunii pline. Pentru ei, luna din această perioadă nu e doar frumoasă, ci este considerată cea mai rotundă din an, simbol al plenitudinii și al reuniunii. În seara festivalului, familiile se adună afară, pe terase sau în parcuri, savurează ceai și mooncake sub cerul deschis, iar în unele locuri se plimbă cu barca pe lacuri luminate de felinare plutitoare. E un moment de liniște și apropiere, în care se admiră cerul, se spun povești și se simte că timpul încetinește puțin — doar cât să te bucuri de lumină și de cei dragi.
Festivalul aduce și o explozie de culoare în orașe: străzi decorate cu felinare suspendate sau plutitoare, parade nocturne cu dansul dragonului și al leului, piețe luminate feeric și copii purtând lanterne în formă de animale, flori sau personaje mitologice. În marile orașe, sărbătoarea devine un prilej pentru expoziții, spectacole, târguri culinare și ateliere pentru copii. Lanternele zburătoare — cele din hârtie care se ridică în aer cu ajutorul unei flăcări — sunt mai rare în zonele urbane, din motive de siguranță, dar în spații deschise sau festivaluri organizate creează momente cu adevărat magice.
Lucrez într-un departament internațional, cu colegi din Malaezia (Kuala Lumpur) și China (Shanghai), alături de care colaborez constant și eficient. În această perioadă, echipele din Asia au beneficiat de o vacanță extinsă, dedicată Festivalului Lunii — o sărbătoare care nu înseamnă doar ziua festivă propriu-zisă, ci și timp pentru călătorii în familie și participarea la tradiții locale. Anul acesta, sărbătoarea s-a suprapus cu Ziua Națională a Chinei, celebrată pe 1 octombrie, ceea ce a prelungit perioada de concediu. Festivalul Lunii este considerat a doua cea mai importantă sărbătoare din regiune, după Anul Nou Chinezesc, iar timpul generos acordat reflectă importanța pe care cultura asiatică o acordă reuniunii familiale și celebrării sub luna plină. În China, această perioadă este urmată de „Săptămâna de Aur”, când mulți aleg să călătorească, să viziteze familia sau să participe la evenimente culturale. Festivalul nu are o dată fixă în calendarul nostru, fiind stabilit după calendarul lunar tradițional chinezesc — marcat în a 15-a zi din luna a opta lunară. Anul acesta a fost celebrat pe 6 octombrie.
Luni, majoritatea colegilor vor reveni la birou, cu excepția câtorva care au fost prezenți alături de noi — aici, în Europa — în proiecte importante ce nu puteau fi amânate. Acești colegi au adus cu ei nu doar profesionalism, ci și o parte din atmosfera festivă. În pauzele de lucru, ne-au oferit gustări tradiționale precum gula-gula garam dan lemon — bomboane cu sare și lămâie, surprinzător de acrișoare și sărate, un mix neașteptat, dar energizant, bulan pandan teratai — o prăjitură rotundă, ca luna plină, cu aromă de pandan și umplutură de lotus, servită cu ocazia Festivalului Lunii. Pandanul este o plantă tropicală folosită frecvent în bucătăria sud-est asiatică, mai ales în Malaezia, Thailanda și Indonezia. Are o aromă dulce, vanilată, cu note ușor de nucă și oferă o culoare verde intensă, naturală, care face ca prăjiturile sau budincile să arate spectaculos. Semințele de lotus sau pasta de lotus sunt ingrediente tradiționale în prăjiturile lunii — mooncakes — și au o textură fină și un gust delicat. Nu au lipsit nici Kopiko, cu gust intens de cafea și cappuccino, și arahidele Koh-Kae, cu aromă de bar-b-q, care au dispărut rapid de pe birou, semn că au fost un succes.
Dar mai mult decât gustările, ne-au cucerit cu poveștile. Ne-au povestit cum se celebrează Festivalul Lunii în familiile lor — despre tradiții, amintiri din copilărie și semnificația lunii pline. Pentru ei, luna din această perioadă nu e doar frumoasă, ci este considerată cea mai rotundă din an, simbol al plenitudinii și al reuniunii. În seara festivalului, familiile se adună afară, pe terase sau în parcuri, savurează ceai și mooncake sub cerul deschis, iar în unele locuri se plimbă cu barca pe lacuri luminate de felinare plutitoare. E un moment de liniște și apropiere, în care se admiră cerul, se spun povești și se simte că timpul încetinește puțin — doar cât să te bucuri de lumină și de cei dragi.
Festivalul aduce și o explozie de culoare în orașe: străzi decorate cu felinare suspendate sau plutitoare, parade nocturne cu dansul dragonului și al leului, piețe luminate feeric și copii purtând lanterne în formă de animale, flori sau personaje mitologice. În marile orașe, sărbătoarea devine un prilej pentru expoziții, spectacole, târguri culinare și ateliere pentru copii. Lanternele zburătoare — cele din hârtie care se ridică în aer cu ajutorul unei flăcări — sunt mai rare în zonele urbane, din motive de siguranță, dar în spații deschise sau festivaluri organizate creează momente cu adevărat magice.
A fost frumos... ne-am simțit parte din ceva mai mare, dintr-o cultură care pune preț pe familie, pe lumină, pe gust și pe poveste. Și chiar dacă nu am avut concediu, am avut parte de o mică sărbătoare — una care a venit cu zâmbete, cu dulciuri și cu un sentiment de apropiere. Uneori, cele mai frumoase momente vin exact așa: într-o pauză de cafea, cu o bomboană exotică și o poveste spusă cu suflet.
Așa am simțit că am participat și noi, de la distanță, la Festivalul Lunii — prin povești, gustări, gesturi frumoase și un pic de magie împărtășită între colegi. Un festival trăit virtual, dar cu sufletul aproape.
Așa am simțit că am participat și noi, de la distanță, la Festivalul Lunii — prin povești, gustări, gesturi frumoase și un pic de magie împărtășită între colegi. Un festival trăit virtual, dar cu sufletul aproape.
P.S.: O surpriză specială — bunul meu coleg Cher-Khan i-a dus lui Leo, pe care îl cunoaște doar din poze — un dragon zburător, o jucărie adusă special din Malaezia. Leo este extrem de fericit. 😀
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu