Ceas intern cu-ntârziere

Valizele sunt desfăcute. Hainele – spălate, împăturite, puse la loc.
Eu? Un emoji obosit, cu cearcăne și o cană de ceai în mână. M-am întors din vacanță cu un suvenir neașteptat - o răceală încăpățânată, care nu pare grăbită să plece.
Vacanța s-a încheiat. Dar corpul meu refuză să se întoarcă. Trăiește într-un univers paralel, unde e mereu sâmbătă, miroase a pădure și a cafea la ibric, iar timpul curge în ritm de greieri și frunze care foșnesc a tihnă.
Am fost plecată cu Helmut și Leo. 2700 km în total. Șosele, hoteluri, o cabană la munte, bagaje care se multiplică inexplicabil, conversații în două limbi, explicații între generații. Am fost organizator, navigator, traducător și responsabilă cu buna dispoziție.
Acum sunt... o somnoroasă cu drepturi depline. Dorm mult, dorm adânc, ca și cum aș fi conectată la un încărcător cosmic. Și când mă trezesc, nu știu dacă sunt acasă la mine, acasă la mama sau într-o cameră de hotel cu tablouri generice și perne prea pufoase.
Ieri, după un pui de somn de o oră, eram convinsă că televizorul din living vorbește românește. Ca la mama acasă... Noaptea, dacă mă ridic pentru o vizită rapidă la baie, mă simt ca o navetistă rătăcită între dimensiuni. Lumina lunii se strecoară printre jaluzele ca niște dungi de vis, iar eu nu știu în ce direcție e ușa. Configurația casei îmi scapă printre degete. Dar poate că e normal... În ultimele 12 zile am dormit în cinci locuri diferite!

Săptămâna asta încerc să mă reîntorc la ritmul meu. Să-mi sincronizez ceasul intern cu fusul orar al realității.
Înainte de vacanță eram pe val – organizată, eficientă, cu toate „la pas”. Acum... sunt pe o melodie lo-fi, cu delay cosmic și vibe de „mai stai puțin”...
Dar mai am câteva zile până la serviciu, așa ca pot încă să experimentez. Să lenevesc. Să savurez ultimele zile de vară...

Azi am copt vinetele și ardeii cumpărați de la Piața Rahovei, din Sibiu. La grătar, în curte. Le-am curățat pe băncuță, la umbra laurului englezesc, cu Leo asistent. Aromele au umplut aerul... Aici, în cartierul meu, nimeni nu știe cum se face o salată de vinete. Sau zacuscă. Sau salată de ardei copți. E ca și cum aș fi adus un secret culinar dintr-o civilizație pierdută.
Viața e un balans între haos și tihnă. Eu sunt undeva la mijloc, cu o felie de plăcintă cu prune în mână, cu soare printre gene, înconjurată de liniște și parfum de trandafiri. Ce bine e acasă!
Poate că acasă nu e un loc... e o stare. E o aromă. E un sunet...

Când te încrezi în GPS

 

Ne-am obișnuit ca în drumul de vacanță la Marea Adriatică să facem o pauză de o oră și jumătate la dus în Verona, iar la întors — pe malul lacului Garda. Drumul total are între 650 și 700 km, așa că plecăm dis-de-dimineață. La dus e ușor, pentru că plecăm de acasă. La întors însă, trebuie să părăsim satul de vacanță în jur de ora 6, când toată lumea încă doarme... e neplăcut (și regulamentul interzice zgomotele înainte de ora 7:30). În plus, trebuie sa lăsăm cheia la portarul de noapte, nu la recepție, cum ar fi normal.
Așa că am căutat o soluție. Anul trecut am făcut o pauză cu înoptare la prietenii noștri din Soave, lângă Lago di Garda — o prelungire plăcută a concediului. Anul acesta am rezervat o cameră la un hotel în Malcesine, una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul lacului.
Am plecat din satul de vacanță pe la ora noua si jumatate, pentru că navigatorul ne-a spus că avem nevoie de aproximativ trei ore până în Malcesine. Totul a decurs perfect... cât timp am fost pe autostradă. Ne-am bucurat și când am intrat pe Gardesana Orientale — drumul de coastă de pe malul estic al lacului Garda. Peisajul este superb, de o parte albastrul lacului, de cealaltă munți cu vârfuri înalte.
Dar... când mai aveam doar 25 km până la destinație, navigatorul ne-a scos de pe șoseaua principală și ne-a urcat pe un drum șerpuit, în vârf de munte. La început nu ne-a fost clar, de ce... Am înteles însa rapid - ca să avem de unde coborî! Coborârea ne-a adus pe un drumeag pe care, sincer, nu cred că mașina noastră ar fi încăput cu oglinzile deschise! Helmut era un pachet de nervi, eu încercam să găsesc o rută alternativă pe telefon... dar sus pe munte nu am avut semnal! (apropo ce "greseli" sa nu faci în vacanta!)
Helmut a decis să nu mai înaintăm pe acea cărare „pentru măgari cu desagi sau, cel mult, pentru un Fiat”, cum a spus el. Nici țipenie de om. Până la urmă, am întâlnit un turist austriac care a râs de pățania noastră — și el fusese trimis cândva de navigator pe același drum - programatorul trebuie arestat!!! Ne-a recomandat o rută „normală” și, brusc, navigatorul ne-a spus că mai avem 40 km până la hotel! Super...suntem tot mai aproape!
Am răsuflat ușurați când am revenit pe șoseaua de-a lungul lacului. Cândva am zărit indicatorul cu „Malcesine”, iar navigatorul ne-a anunțat că mai avem 1700 m până la destinație. Dar... ne-a cerut să virăm strâns la dreapta, într-o curbă de 180° - de pe o sosea foarte îngusta -- imposibilă pentru orice altceva în afară de bicicletă sau Vespa! Am continuat înainte și... iar 8 km până la hotel!
 

Într-un final glorios, am ajuns la Hotel Laura Cristina. Aici, altă provocare: fiind pe o culme de munte, parcarea din față avea locuri pentru doar cinci mașini și jumătate, unde cinci erau deja parcate! Helmut s-a chinuit un sfert de oră să găsească o poziție care să nu blocheze traficul. Cu fața, cu spatele, pe diagonală... nimic nu mergea. Am lăsat mașina cum am putut și am urcat, transpirați și cu nervii întinși, la recepție. Holul, spațios, curat, răcoros — o oază de liniște. Domnișoara de la recepție ne-a spus că parcarea pentru oaspeți este în grădina de măslini din spatele hotelului. Generoasă, umbroasă... altă viață!
Am descărcat bagajele (da, chiar și pentru o noapte avem multe — mâncarea lui Leo, farfuriile lui, salteaua lui... și, desigur, pernele noastre preferate), am urcat cu liftul și am găsit o cameră draguță, complet echipată, cu balcon și o panoramă superbă spre lac!
În sfârșit! Universul și-a recăpătat echilibrul! Am făcut duș, ne-am schimbat și am coborât la barul cu piscină, să bem ceva și să ne relaxăm. Este încă vacanță! Cin-Cin! Salute!

In oglinzi - Reflexii in oglinda S39/2024

 

 Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Alb-albastru - Miercurea fara cuvinte

 

 Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Iesind din München - Reflexii in oglinda S22/2024

... pe timp de ploaie, la apusul soarelui 😍

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Laterale si retrovizoare - RIO S15/2024

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: 

Drum de munte - Reflexii în oglinda 3/2024

 

Este iarna în toata regula! Peisaje ca desprinse din povestile cu Craiasa Zapezilor sau filmul Frozen te însotesc în plimbarile zilnice. Trebuie doar sa privesti cu atentie si poti descoperi spiridusi, troli, reni zburatori, frunze aurii, bulgari de zapada albastra, braduti din marțipan, poduri de gheata spre cer... Cu putina imaginatie este totul posibil! Orice anotimp are minunatiile lui!    

Daca v-au placut reflexiile si luminile din fotografii, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Miercurea fara cuvinte (s.40) - Masini transformate

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când orice este permis, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺

Drumuri si gânduri

Anul acesta este o seceta extrema, asa cum înca nu a mai fost în ultimii 50 de ani, însa noi, oamenii orasului, aceia carora roadele pamântului nu le creaza direct probleme existentiale, ne vaitam doar ca în birouri este zapuseala si ne ofensam atunci când tocmai la un sfârsit de saptamâna ploua… ca spre exemplu astazi.
E sâmbata… si ploua. Este ora 7:30 si eu sunt în masina, în drum spre serviciu. În mod exceptional, astazi trebuie sa lucrez patru ore… asa ca, în principiu mi-e indiferent cum este vremea de dimineata.
Capul mi-e liber, e mult prea devreme sa fac loc gândurilor sa alerge… La radio începe sa cânte Louis Armstrong…
„I see trees of green, red roses too
I see them bloom for me and you“
Adevarat! Dincolo de parbriz vad si eu copaci verzi si ici colo trandafiri rosii, care cu siguranta au înflorit pentru mine si pentru voi.
„I see skies of blue and clouds of white
The bright blessed day“

Na ja! La versurile astea strâmb din nas si privesc deasupra mea cerul închis, plumburiu si plângacios.
„And I think to myself what a wonderful world“ Hmmm… câteva minute mai devreme spuneau din nou la radiojurnal despre valul de proteste provocat în rândul americanilor, dupa declaratia presedintelui  USA la mittingul cu seful suprem al Rusiei. Apoi au (re)pomenit despre agitatia din rândurile politicienilor europeni, în legatura cu masurile luate la granite, vizavi de refugiatii de pe alte continente…. “And I think to myself what a wonderful world“ … Seriously?!?
Ploaia s-a întetit, stergatoarele de parbriz lucreaza la viteza maxima. Dupa Armstrong, înceraca Chris Rea sa-mi îmbunatateasca stare pozitiva de spirit, însa cu a lui balada Heaven, nu a reusit decât sa-mi reaminteasca ce placut ar fi fost sa mai pot lenevi câteva ore în pat. Vocea lui usor ragusita si textul melodiei m-au relaxat si involuntar, am sacazut presiunea în piciorul de pe acceleratie. Noroc ca nu este nimeni sâmbata dimineata la ora aceasta pe sosea! Zâmbesc si-mi propun sa fac ce spune Chris: „Holding on this smile for as long as I can“
Crainica magazinului radio matinal anunta ca vremea ploioasa va dura pâna luni. Tja, asta e si nu putem schimba starea atmosferei! Însa putem sa ne bucuram de alte activitati, independente de ploaia de afara! Spre exemplu, aceasta este vreme ideala pentru wellness… Daaaa! Cred ca mâine îmi voi lua fetele si vom petrece o zi de relaxarea în piscine, saune si la masaje. Va fi o „Girls day“! Ideea mi-a indus brusc o stare de buna dispozitie totala!
Am ajuns în parcarea întreprinderii. Am coborât din masina si am trântit portiera cu o energie neasteptata, apoi am pornit spre poarta topaind vesela printre balti.
Câta dreptate are Armstrong: What a wonderful day! ☺

Primavara în retrovizor (2)

pentru rubrica "Reflexii în Oglinda"

Primavara în retrovizor

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Automobilele ce trec pe lânga noi ;)

Zilele trecute, eram pe autostrada când sotul mi-a spus "Uita-te ce masina ne depaseste!" :) Am ramas cu gura cascata si nici nu m-am gândit sa fotografiez, asa ca în momentul în care ne-am revenit amândoi din "Wooow!..." l-am rugat pe Helmut sa accelereze si sa o depaseasca, sa imortalizez întâlnirea ☺
Soferul din Maybach si însotitorea acestuia au gasit amuzant jocul, ne-au zâmbit si ne-au facut cu mâna. Ne-am depasit reciproc de câteva ori apoi... au disparut în ceata diminetii.
Maybach-Motorenbau GmbH este o companie germană fondată în 1909 de Wilhelm Maybach si contele Ferdinand von Zeppelin.
Daca la începuturi firma a construit si inventat motoare diesel si pe gaz concepute pentru aeronave si dirijabile, domeniul actual de activitate al companiei este construcția de automobile de lux. Brandul este deținut de DaimlerChrysler si sediul este la Stuttgart (Germania).
Dupa ce duetului Daimler - Maybach a prezentat la Expozitia Universala de la Paris, în anul 1889 primul motor cu doi cilindri în V, în patru timpi, Maybach GmbH a creeat primul prototip de automobil - numit simplu W1 (W de la "Wagen" = automobil) în anul 1919. Perfectionându-l, modelul W1 a devenit W2 si abia modelul W3 a fost primul automobil produs în serie, în anul 1921. De atunci, nu doar motorul a fost perfectionat ci si forma caroseriei si interiorul masinii - la ora actuala Maybach reprezentând luxul la cel mai înalt nivel. Maybach este astazi supranumit "regele autostrazilor".

Cea mai luxoasa limuzina Maybach a fost lansata în februarie 2015 si se numeste Mercedes-Maybach S600. Automobilul este echipat cu un motor V12 de 6 litri si concureaza cu Bentley Flying Spur si Rolls-Royce Ghost pentru titlul suprem al automobilului de lux în lume.
Exteriorul sobru ascunde un interior opulent. Spatiul interior este mai mult decât generos - gratie unor modificari de design si functionalitate. Dotarile satisfac cele mai sofisticate cerinte si se bazeaza pe tehnologiile de vârf, materiale folosite sunt de cea mai înalta calitate iar finisarea este lucru-manual.
Acest ultim tip de Maybach are 523 CP si 830 Nm la 1.900 rpm si în plus, este cea mai silentioasa masina din lume (coeficient 0,26)! Viteza maxima a fost limitata electronic la 250 km/h si automobilul poate ajunge la 100 km/h în doar 5 secunde. Consumul mixt se încadreaza la 11,7 litri/100 km. Pretul de baza pentru "Mercedes-Maybach S600" este 188.000 de euro.

În oglinda

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Oglindiri

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"

Cadoul diminetii

Pentru rubrica "Buna dimineata Soare!"

Un start bun în noua saptamâna!