Aerul e tot mai rece, iar ploaia bate mărunt în ferestre...
Ne retragem în casele calde, lângă ceaiuri aromate și lumini tăcute.
Ele rămân... afară!
Pentru că au fost zămislite din zbor, să definească libertatea.
Sunt păsările LIBERE ale cerului.
Iar soarta celor ce rămân, este să nu cunoască niciodată țările calde.
Micile înaripate au fost hărăzite să rămână aici, lângă noi,
înfruntând iarna cu trupuri firave și pene zbârlite.
S-au aciuiat prin curți, în parcuri, în păduri...
în ramul din zi în zi tot mai golaș.
Le observăm doar când privim cu adevărat.
Le auzim doar dacă închidem vuietul din noi.
Ele nu cerșesc și nu se plâng...
Dar se bucură. Din plin. Când sunt ajutate.
Sunt modeste și se mulțumesc doar cu o mână de grăunțe,
cu-n strugure, o feliuță de măr și-un strop de apă, din când în când.
Să o facem din omenie.
Din admirație pentru zborul care nu cedează.
Pentru trilul care rezistă.
Pentru speranța cu care se înalță.
Pentru viața care se agață chiar și de... o crenguță.
Hai să o facem, cu toții.
Cu inima. Din respect. Din iubire.
