luni, 26 ianuarie 2015

Croaziera - Florenta (1)

înscriu articolul la "Buna dimineata, Soare!"
Ca sa scrii despre o vizita de sase ore si jumatate într-un oras ca Florenta este o mare provocare! Cu ce sa începi si de unde?!
Privesc fotografiile pe care le-am facut si nu stiu cum sa le împart mai bine, spre a obtine articole scurte, placute si totusi bogate în informatii ... Pâna la urma ma decid sa pornesc cu povestea unui personaj care s-a nascut aici si pe care orice copil pe Pamânt îl cunoaste si îl iubeste: Pinocchio ☺
Carlo Collodi, autorul celebrului roman "Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino" s-a nascut în Florenta, (24 noiembrie 1826), a trait aici si este înmormântat în Florenta (26 octombrie 1890), în Cimitero delle Porte Sante de lânga biserica San Miniato al Monte.
Carlo Collodi - pe numele adevărat Carlo Lorenzini, si-a început activitatea de scriitor la vârsta de 20 de ani, prin recenziile pentru catalogul unui librar florentin si prin cele pentru periodicul "L' Italia Musicale" - una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. De-a lungul vietii a lucra pentru diferite ziare (L'Opinione, Il Nazionale, La Gazzetta d'Italia e l'Arte, Il Lampione).
Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în anul 1876 si a devenit în scurt timp un autor preferat de sistemul educațional al statului italian datorita modului în care si-a conceput povestile, împletind basmul cu prezentarea unor cunostinte si exemple de comportament.
În anul 1881 a început să scrie în mod regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia - "Il giornale per I bambini", care în primul său număr a publicat primul episod din "Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un burattino" ("Povestea lui Burattino")

Romanul Pinocchio îl prezinta în introducere pe Gepetto, un tâmplar dintr-un orășel italian. Acesta găsește într-o zi o buturugă năzdrăvană, din care cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio. Așa începe povestea lui Pinocchio - păpușa de lemn care trece printr-o mulțime de peripeții, din care învață ce înseamnă să fie bun și ascultător. Drept recompensă "Zâna cu parul albastru"  îl transforma într-un băiețel adevărat. Orice copil stie din aceasta poveste ca daca spune o minciună, s-ar putea sa-i ceasca nasul în lungime! ☺
Povestea a fost tradusa si adaptata în peste 240 de limbi, ceea ce face ca Pinocchio sa fie printre cărțile cele mai traduse și mai citite vreodată. Deasemenea aventurile lui Pinocchio au fost transpuse în numeroase filme, versiunea cea mai faimoasa fiind desenul animat produs de Studioul Walt Disney (1940).
Pinochhio a devenit simbolul vointei copiilor, setea lor de cunoastere si dorinta de a avea propriile experienţe. În lumea adultilor, Pinocchip impune dreptul copiilor de a avea acces la cultura și educație. (va urma)

31 de comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. asa este! era plin orasul! adevarul este ca un astfel de Burattino reprezinta un frumos suvenir din Florenta ;)

      Ștergere
    2. Poti fi folosiți și ca mărțișoare. ;)

      Ștergere
    3. ai dreptate :)) Ce avantaj pentru românii care locuiesc în Florenta! pe aici prin Bavaria, nu prea exista miniaturi-suvenir ce ar putea fi folosit pe post de martisor... De fiecare 1 Martie ma apuca nostalgia sarbatorilor petrecute în România :)

      Ștergere
  2. ai creat o poveste despre o atmosfera de poveste intr-un loc de poveste :)
    cum sa nu-mi amintesc cartea cu coperti cartonate si lucioase pe care am primit-o cand eram in clasa a IV a...
    stiam poveste dar cartea aceea m-a facut sa o vad altfel...ca pe un film :)

    multumesc draga mea draga, pup! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si eu copil, am avut cartea... Câta frumusete! Tare mi-a placut în Florenta, când l-am vazut pe Pinocchio peste tot pe strazi, la fiecare magazin de suveniruri :) Nu m-am putut abtine si mi-am vârat capul în panoul acela ☺
      pup draga mea draga. Noapte buna! :-*

      Ștergere
  3. Vai, ce am plâns când mi-a citit tata prima dată Pinocchio...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pai de ce ai plâns, ca doar finalul este fericit?! :))

      Ștergere
  4. Pinocchio este cu adevărat un simbol al unui comportament nepotrivit pentru copii.
    Și pentru adulți, dacă stau și mă gândesc mai bine! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si copiii care citesc, înteleg ce este rau si ce este bine, ce se întâmpla daca gresesti... :))
      Adultii mincinosi sunt periculosi!

      Ștergere
  5. buna dimineata, draga Carmen . Multumesc , te imbratisez tare >:D< :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. buna dimineata, Oana draga! pup, sa ai o zi faina! :-*

      Ștergere
  6. Foarte faine locuri! Atmosfera e foarte vesela in asemenea magazine. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. locurile sunt într-adevar foarte faine! :)

      Ștergere
  7. Eu zic că ai început cu o poveste foarte interesantă despre Florenţa! Cu toţii păstrăm într-un sertărel amintirea celebrului personaj al lui Collodi şi datele despre scriitor completează informaţiile care ne lipseau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. câte celebritati s-au nascut si au trait în Florenta! este impresionant!
      te pup draga mea. O zi minunata iti doresc!

      Ștergere
  8. Nu cred ca exista un mod mai potrivit si captivant de a incepe calatoria virtuala in Florenta:D!
    <3
    Draga Carmen - ai iesit foarte bine pe post de Pinochhio :D. [ Sa stii ca si eu as fi facut poza acolo :)) este prea tentant! ]
    :D - Te imbratisez
    rux

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce ma bucur! multumesc mult, Rux draga ♥
      :)) m-ai vazut sub palaria alba si nas de lemn, lung si ascutit? asa patesc toti ce-i care... îsi vâra capul în panou ☺☺☺ Te pup draga mea :-*

      Ștergere
  9. ce m-as face eu fara tine si fara geamana mea! :)))
    numai povesti frumoase si interesante ma asteapta la voi....:))
    eu nu stiam ca Pinochio e florentin! si am fost acolo si nu l-am vazut sau nu mi-a atars atentia, nu stiu....:))
    si zic adevarul ,ca nu vreau sa-mi creasca nasul!:)
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o italianca sa nu stie ca Pinocchio s-a nascut în Florenta?! ;) ei vezi, acesta este un motiv în plus sa ma bucur ca am scris acest articol. pup draga mea :-*

      Ștergere
  10. Oricum , toate articolele tale sunt placute !!!
    Cine nu a auzit de Pinocchio- ai ales un inceput interesant si documentat !!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. multumesc, Nicol draga! despre Florenta îmi este cel mai greu sa scriu... Atâtea minunatii în centrul istoric, atâtea frumuseti ca ar trebui sa descriu fiecare pas pe care l-am facut...
      pup draga mea :-*

      Ștergere
  11. Ce de minuni de colindat si de vazut... Am ramas cu gandul la Dom, la Piata Miracolelor, Pisa... poate intr-o zi, cine stie cand si cum... Dar ma pregatesc pentru toate minunile virtuale care urmeaza dupa magica prezentare a renumitului Pinocchio... Si, citind de raul de miscare, in postul anterior, trebuie sa zic ca am observat, cum ca, doar la calatoriile nepregatite imi apare disconfortul... Atunci cand pregatesc, de pilda, o excursie sau o calatorie, organismul reactioneaza bine (cu sau fara ajutor farmaceutic)! Asa incat, ma gandesc ca uneori tine de conditii externe, alteori, ori ce as face, "ameteala" ma urmeaza... lol :)
    Am facut o paranteza mare si ma intorc la Florenta pe care abia astept sa o descopar gratie excursiei facute de tine... Toate insorite si pline de voie buna in aceasta saptamana iti doresc! Salutari si imbratisari! Alexa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) ma bucur mult de tot ca ai fost cu mine peste tot, în aceasta vacanta. Urmeaza Florenta - la pas, dupa care seara de adio pe vas si dimineata urmatoare debarcarea. Nu mai este mult din jurnalul acesta, doar timp sa am pentru alcatuirea articolelor. Multumesc ca ma motivezi ♥
      Cu "raul de miscare" functioneaza cu siguranta si autosugestia! :))
      Te pup si-ti doresc o seara minunata!

      Ștergere
    2. Multumesc mult si mii de scuze (nu am disparut zilele acestea!!!) Cateva incidente neplacute ce tin de "traiul" impartasit cu vecinii certati cu bunul simt si ordinea publica, linistea in condominii ori la bloc, m-au tinut departe de blogosfera pana la rezolvarea lor in asociatia de proprietari! Asa incat reiau cu drag, postarile si ma limpezecs in gand si, mai ales, in suflet! Cata nevoie avem de un pic de pozitivitate pentru a ne reface energia, dragostea de frumos si bun gust! invatam, mai bine zis invat zilnic... ma regrupez, imi spun: "toate bune", "sus anima!" (lol...am facut, iar, o paranteza, mea culpa). :)
      Cum spuneam am trecut pe repede printre posturi, dar o sa le reiau pe fiecare in parte si chiar daca nu o sa las vreo mentiune, sa stii ca optimismul si bucuria de a vedea lucruri noi, imi vor prii tare..
      Mii de multumiri si toate dintre cele bune cu gandul la primavara ce vine, o zi minunata pentru sarbatoarea de azi si intotdeauna! Alexa

      Ștergere
  12. Collodi...ce nostalgie!
    Imi amintesc atunci cand l-am studiat la liceu cum profesoara ne povestea ca Collodi initial incepuse povestea lui Pinocchio si a incheiat romanul cu moartea personajului care nu a reusit sa isi indeplineasca dorinta de a deveni un baietel adevarat. Apoi in urma scrisorilor nenumarate din partea familiilor a decis sa schimbe finalul si sa continue povestirile oferind un final mai vesel si optimistic.

    Multumesc pentru aceasta postare. Ai readus o parte din copilaria mea! Te imbratisez

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa este Vera draga, Pinocchio este o bucatica din copilaria fiecarui tânar sau adult, este parte din viata bunicilor si a nepotolor :)
      Asa este, asa ni s-a spus si noua la scoala, ca Aventurile lui Burattino au avut initial un sfârsit tragic si la cererea copiilor cu ochisorii înlacrimati, Collodi a schimbat sfârsitul :)) Ma bucur ca ai pomenit acest episod.
      Pup draga mea. Trimit îmbratisari si numai gânduri bune ♥

      Ștergere
  13. Un loc unde fiecare adult se poate simti copil si fiecare copil poate sa-si imagineze AVENTURA!
    Imi aduc aminte cum au inceput sa planga micutii mei cand l-au vazut pe bietul Pinocchio intemnitat si fara de scapare.:)Eram la o reprezentatie a Teatrului pentru copii si tineret Arcadia din Oradea.
    Ajunsi acasa fiecare a inceput sa citeasca cartea.:)
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. of Doamne cât am mai suferit si eu, alaturi de neascultatorul Pinocchio, care facea ce facea si dacea de buculuc! :) Fetele mele l-au iubit, au avut chiar o papusa din lemn, o copie a lui Pinocchio. Trebuie sa caut între jucariile pe care le-am pastrat, sper ca nu s-a ratacit tocmai Pinocchio! :)
      pu draga mea :-* Noapte buna!

      Ștergere
  14. minunat acest remember...al celebrului personaj , care ne-a animat si colorat copilaria, din timpuri 'gri"...
    teatrul de papusi, teatrele de copii, puneau in scena povesti adorabile, jucau cu salile pline iar eroii pieselor captivau toata suflarea din sala...si ce chiote si harmalaie se crea prin rezonanta publicului minor la scenetele comice!
    Noapte linistita!

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Carmen, mi-ai readus copilaria...A fost cartea care m-a impresionat cel mai mult, parca-i vad si acum ilustratiile...povestea avea pasaje care si acum ma infioara. Imi amintesc ca imi controlam nasul uneori :))

    RăspundețiȘtergere