Cu mintea si sufletul sunt deja în concediu

Anul acesta, luna mai a fost deja o luna de vara! Temperaturile au fost ridicate înca din primele zile, atât ziua cât si noaptea, iar de plouat a plouat foarte rar si de obicei, atunci când a plouat, a plouat noaptea. Si tot anul acesta, pentru ca Pastele s-au serbat devreme, sarbatorile de dupa Paste (1Mai, Christi Himmelfahrt, Pfingstmontag, Fronleichnam), au picat toate în luna mai si... au picat în asa fel încat "am fost nevoiti" sa mai lipim câte o zi de concediu ca sa beneficiem de sfârsituri de saptamâna prelungite - patru la numar! ☺ Vremea fiind superba, am profitat din plin si am facut mereu ori excursii, ori petreceri - la noi în gradina sau la altii in gradina ☺☺☺
De ce am facut introducerea aceasta?! Ca sa subliniez faptul ca senzatia de vacanta s-a instalat treptat si s-a adâncit de la saptamâna la saptamâna si acum, m-a cuprins de tot! Nici nu stiu cum voi aduna putere sa mai merg urmatoarele patru zile si jumatate la serviciu ☺Pentru ca daaaaa, sâmbata vom pleca în concediu! ☺

Vom petrece cinsprezece zile în Toscana. Casa de vacanta pe care am închiriat-o se afla în Piombino, în golful Marii Tireniene - bratul vestic al Marii Mediterane, vizavi de Insula Elba.
Va fi o vacanta cu multe zile de plaja, dar si cu multe excursii în localitatile din împrejurimi.
Acum 3 ani am vizitat Florenta si Pisa în grup organizat cu ghid, excursii oferite de vasul de croaziera pe care ne-am aflat atunci. Anul acesta suntem cu Leo - prietenul nostru patruped, deci vom vizita doar locurile care permit intrarea cu catel. Probabil ca nu vor mai fi atât de multe muzee, însa vor fi multe orase încarcate de istorie si cultura - Toscana este o adevarata comoara!
Ieri am cercetat harta si ghidul turistic proaspat cumparat, am cautat detalii pe internet, am facut notite... [Am mai povestit eu o data aici pe blog ca pentru mine, concediul se desfasoara în trei etape: 1- fac planul, cercetez zona prin intermediul pliantelor si al internetului; 2 - petrec concediul propriuzis; 3 - sortez fotografiile facute în timpul concediului si îmi scriu impresiile pe blog ☺]
Astazi am sortat o multime de haine si încaltaminte din care... voi mai sorta înca o data sau de doua ori pâna când voi hotarâ ceea ce voi pune în final în valiza ☺ Recunosc ca habar nu am sa fac economic o valiza pentru vacanta însa anul acesta am hotarât sa nu mai iau cu mine lucruri inutile! Mereu se întâmpla ca abia jumatate din ceea ce am carat în concediu sa îmi si trebuiasca! Foarte grav nu este, pentru ca practic valiza este carata de masina si pretextul pe care-l folosesc este ca "mai bine am mai multe decât sa îmi lipseasca ceva" ;-)
Pe când camera era în dezordine totala si eu abia ma mai vedeam din gramezile de tricouri, bluze, fuste si rochite, cling-cling... aud soneria de la intrare! În prag apare Raluca - fiica-mea.
Mergem în curte sub marchiza, bem o limonada si stam la povesti. De fapt "copilul" a venit ca sa îi explicam cum si ce flori trebuiesc udate cât timp vom fi noi plecati, pentru ca ea va locui la noi pe perioada vacantei noastre. Dupa "instructaj" Raluca ne-a sugerat: "daca si asa sunteti cuprinsi de spiritul vacantei, hai sa încheiem ziua la Beach-Bar!"... Unde, ce si cum?!? au fost întrebarile noastre. "Pe Ludwigstraße..." a raspuns Raluca.
Helmut a refuzat din lene. Si mie mi-era lene, insa eu... sunt curioasa din fire si am vrut neaparat sa stiu unde este acest "Sonnendach" (Acoperisul cu soare). Asa ca am abandonat sortarea hainelor si am urcat în masina Ralucai. Am ajuns în centru orasului, am intrat în cladirea parcarii din strada Ludwig (am gasit loc imediat la intrare, pe spatiul rezervat femeilor☺) si din doi pasi am fost la usa liftului. Habar nu aveam ce ma asteapta (cu toate ca barul este deschis de câtiva ani, eu nu am fost înca niciodata aici). Am urcat 5 etaje si am ajuns pe un hol cu o bancuta. Raluca mi-a zis sa-mi descalt sandalele. M-am executat, fara sa întreb de ce... apoi am iesit pe o usa. In spatele ei s-a deschis un mic paradis! Pe întreaga suprafata a cladirii parcarii, terasa marginita de tufe de bambus si acoperita cu nisip alb, este amenajata ca un bar la malul marii ☺ Muzica, sezlonguri si saltele albe cu perne pentru relaxare, umbrelute, barul si cerul imens albastru...Wow, din decorul perfect, lipseau doar zgomotul valurilor si tipetele pescarusilor☺
Am traversat nisipul încins fara sa las sa se vada uimirea pe fata mea, ne-am asezat pe o saltea, am comandat câte un cocktail si pentru urmatoarele trei-patru ore, ne-am simtit ca în vacanta! Am povestit ca fetele, am râs, am baut cate doua cocktailuri, am mâncat total-nesanatos (cartofi dulci prajiti pai si Hamburger), cu alte cuvinte... ne-am facut de cap ca în vacanta! ☺
Mâine e luni... numaratoarea inversa pâna la vacanta adevarata a început: 6, 5, ...

Croaziera - Florenta (6)

Ca o prelungire la Piazza della Signoria (signoria = stapânire, conducere) este asa numita Piazza degli Uffizi (uffizi = birouri, oficii) - un alt loc superb din Florenta, care arata mai mult a curte de palat decât a piata. Complexul a fost conceput spre a gazdui ministerele si departamentele administrative ale Florentei pe timpul Ducelui Cosimo I de' Medici.
Construcția clădirii a început în anul 1560 dupa proiectul arhitectului Giorgio Vasari și a fost terminată de către arhitecții Alfonso Parigi și Bernardo Buontalenti în anul 1580.
Cladirile sunt dispuse în forma de "U" si sunt legate între ele printr-o galerie. Curtea lunga este închisa pe partea dinspre fluviul Arno prin arcade înalte. Fațadele Uffizi sunt decorate cu nișe care conțin statui reprezentând personalitati ale epocii (Cosimo il Vecchio, Lorenzo il Magnifico, Andrea Orcagna, Nicola Pisano, Giotto, Donatello, Leon Battista Alberti, Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarruoti, Dante Alighieri, Francesco Petrarca, Giovanni Boccaccio, Nicolò Machiavelli, Francesco Guicciardini, Galileo Galilei, Farinata Degli Uberti, Pier Capponi, Giovanni Delle Bande Nere, Francesco Ferrucci, Amerigo Vespucci, Pier Antonio Micheli, Francesco Redi, Paolo Mascagni, Andrea Cesalpino, Sant'Antonino, Francesco Accursio, Guido Aretino/Monaco, Benvenuto Cellini).

În anul 1565, chiar înainte ca Uffizi sa fi fost terminată, Vasari a conectat clădirea cu Palazzo Vecchio și mai departe cu Ponte Vechhio spre Palazzo Pitti, înlesnind astfel Familiei Medici trecerea de la o clădire la alta. În anul 1583 cladirea Uffizi a fost legata cu terasa Loggia dei Lanzi, permițând membrilor familiei Medici sa participe la evenimentele din Piazza della Signoria, fără a fi nevoie să iasa din palate.
Astazi, impresionanta cladire gazduieste Galleria degli Uffizi - unul dintre cele mai vechi si mai renumite muzee de arta din lume. (Timpul nu ne-a permis vizitarea expozitiilor - motiv în plus pentru a reveni în Florenta!)
La 27 mai 1993, în Via dei Georgofili - lângă Uffizi, a explodat o mașină-capcană. Au murit cinci persoane si o mare parte din Sala Niobe, împreună cu exponatele de aici au fost grav avariate. Nici pâna în prezent nu au fost identificati faptașii.

Florența este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase orașe din lume. Multi artisti de seama ai omenirii au contribuit la desavarsirea frumusetii orasului. Se spune ca Florența este ultimul oraș conservat al Renașterii din lume și este considerat ca fiind capitala italiană a artei.
Florența este practic un enorm muzeu în aer liber! Orice străduța, orice piața ofera ceva de admirat, fiecare clădire are un ornament impresionant și armonios. Centrul istoric al Florenței atrage anual milioane de turiști și a fost declarat de UNESCO Patrimoniu mondial în anul 1982.
Florența a fost locul de naștere sau de domiciliu a numeroase personalități istorice marcante - Dante, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Botticelli, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, Catherine de' Medici, Antonio Meucci, Guccio Gucci, Salvatore Ferragamo, Roberto Cavalli, Florence Nightingale și Emilio Pucci.

Complesso di San Firenze este un exemplu rar de stil baroc în centrul Florenței. Edificiul a fost ridicat în secolul 17, dupa planurile arhitectului Pietro da Cortona. Astăzi cea mai mare parte a complexului este ocupata de Curtea de Justiție și birourile aferente. Doar aripa ce cuprinde biserica San Filippo Neri a rămas deschisă marelui public.
La sase minute de mers pe jos din Piazza della Signoria se afla Bazilica Santa Croce, în piata ce poarta acelasi nume. Este cea mai mare și cea mai valoroasa biserica franciscana din Italia.
Constructia a început în anul 1294 dupa proiectul arhitectului Arnolfo di Cambio si exceptând fatadele, biserica a fost terminata în anul 1385. Brunelleschi a proiectat Cappella dei Pazzi, constructia a început în anul 1430 dar nu a fost terminata niciodata. În secolul al 16-lea s-a început ridicarea unui turn de clopot dupa planul arhitectului Francesco da Sangallo, turn ce deasemenea nu a fost finalizat.
Lucrările la fațade au fost încheiate de Nicola Matas în anul 1863.
Santa Croce are 16 capele si adaposteste mormântul unora dintre cei mai de seama locuitori ai orasului, printre care Galileo Galilei, Michelangelo, Machiavelli, Dante, Gioacchino Rossini, Lorenzo Ghiberti, Lorenzo Bartolini, Julie Clary - sotia lui Joseph Bonaparte, precum si fiica acestora - Charlotte Napoléone Bonaparte.

Pe masura ce înserarea a cuprins orasul, pe noi parca ne-au parasit  puterile... Obositi dupa acest tur de forta dar încântati de tot ceea ce am vazut în Florenta, am urcat în autocar si ne-am întors la vapor. (va urma)

Croaziera - Florenta (5)

Nici acum nu-mi vine sa cred ce noroc de vreme frumoasa am avut pe timpul zilei petrecute în Florenta!
Posibil sa fi plouat înainte de a fi coborâ noi din autocar, pentru ca în fiecare denivelare de teren erau formate băltițe. Cât am fost noi acolo însa, cerul a fost albastru si soarele a stralucit. A fost neobisnuit de cald pentru o zi de mijloc de noiebrie!
Via dei Calzaiuoli - strada principala în Florenta destinata exclusiv pietonilor, uneste în linie dreapta Piazza del Duomo cu Piazza della Signoria. La jumatatea drumului, pe partea dreapta, se trece pe lânga Orsanmichele, o biserică din Arhiepiscopia Florența. Cladirea cu două și respectiv trei etaje este construita în stil romanic și gotic. În anul 1280 parterul oratoriul si-a pastrat caracterul religios, etajele superioare au fost transformat în depozit de grâne. Cladirea a fost reparata în numeroase rânduri, în jurul anului 1339, redecorarea exteriorului bisericii a fost încredintata breslelor orasului si în fiecare nisa a fost amplasata statuia care reprezinta sfântul-patron al fiecarei bresle în parte. Capodoperele sculpturale şi picturale situate în afara şi în interiorul edificiului sunt realizate de cei mai cunoscuti sculptori ai Renasterii italiene timpurii - Donatello, Ghiberti, Verrocchio, Robbia, Lamberti, s.a.



Asa acum Piata Domului este considerata a fi centrul religios al Florentei, Piazza della Signoria este centrul civic si timp de câteva secole a reprezentat sufletul vietii politice a orasului. Cladirile care o înconjoara sunt magnifice: Palazzo Vecchio (Palazzo della Signoria), Loggia dei Lanzi, Tribunale della Mercanzia, Palazzo Uguccioni, Palazzo delle Assicurazioni Generali. Piata se prelungeste cu Piazza degli Uffizi si respectiv Galeria Uffizi.
Palazzo Vecchio (Palatul Vechi din Florenta) este cladirea cu aspect de fortareata. Construirea palatului a început la sfarsitul secolului al 13-lea si edificiul a fost terminat dupa 23 de ani. S-a numit Palazzo del Popolo (Palatul Poporului) pentru ca a gazduit sediul de conducere al orasului. Dupa ce ducele Cosimo I si-a mutat sediul în Palazzo Pitti (în anul 1550), cladirea a început sa fie cunoscuta sub numele de Palazzo Vecchio.
Alaturi de palat a fost ridicat un turn (înaltime de 94m) cu clopot, pentru a anunta întalnirile publice sau pentru a avertiza populatia în prag de pericole. Arhitectul palatului si al clopotnitei este Arnolfo di Cambio.
Exteriorul din piatra al palatului nu s-a schimbat mult din secolul al 14-lea. Palazzo Vecchio are pereti simpli cu doua randuri de ferestre gotice. Singurele decoratiuni sunt picturile blazoanelor Republicii Florentine si placa de marmura de deasupra intrarii cu inscriptia "Rex regum et Dominus Dominantium" - "Regele Regilor și Domnul domnilor", singurul conducator adevarat este Isus Christos.



Loggia dei Lanzi este superba galerie cu arcade, construita în secolul al 14-lea spre a proteja demnitarii de soare sau ploaie, pe timpul întâlnirilor publice, a ceremoniilor oficiale sau pe timpul altor evenimente culturale sau politice. Galeria a fost construita în stil gotic târziu de catre arhitectii Grancesco Talenti si Cione Dami.
Tribunale della Mercanzia (Tribunalul de mărfuri) este clădirea în care aveau loc procesele dintre comercianți. Deasemenea, aici îsi aveau birourile judecatorii si numerosi avocați.
Palazzo Uguccioni - resedinta familiei Giovanni Uguccioni, a fost contruita în anul 1550 în stil renascentin. Designul este atribuit lui Raphael, Michelangelo, Bartolomeo Ammannati sau Raffaello da Montelupo, nu exista o dovada concreta.
Palazzo delle Assicurazioni Generali este ridicat în anul 1871 în stil neo-renascentist. Este una din puținele clădiri comerciale construite în centrul orașului. La parterul acestui palat este celebra cafenea Rivoire, fondata în anul 1872.

Între toate aceste edificii - minunatii arhitecturale, sunt amplasate statui de o frumusete iesita din comun!
Judith si Holofernes, Leul (Marzocco)- Donatello
David - a lui Michelangelo
Hercules omorându-l pe Cacus - Bandinelli
Fântâna lui Neptun - Ammanati
Statuia ecvestră a lui Cosimo I si grupul statuar "Rapirea sabinelor" - Giambologna
Rapirea lui Polyxena - Pio Fedi
Perseu ucigând gorgona Medusa - Cellini
Leii (familiei Medici) - Fancelli si Vacca
În fata fântâna lui Neptun, o placă de marmură marcheaza locul unde calugarul dominican Girolamo Savonarola a fost spânzurat și apoi ars pe rug (23 mai 1498)sub acuzația de erezie.
Piazza della Signoria este o galerie de artă în aer liber... (Statuile au fost înlocuite cu copii, originalele se afla în muzee)

În secolul al 13-lea zona pietei se gasea în proprietatea familiei Uberti, cea mai puternica familie din oras la vremea respectiva. Familia Uberti sprijinea gruparea ghibelinilor (o factiune pro-imperiala), în vreme ce opozantii lor - familia Buondelmonti, îi sprijineau pe guelfi (factiunea pro-papala). Cele doua grupari s-au confruntat câteva secole împartindu-si puterea. În anul 1266, dupa înfrangerea armatei imperiale în batalia de la Benevento, guelfii i-au alungat pe membrii familiei Uberti si proprietatile acestora au fost confiscate. Palazzo Vecchio si Galeriile Uffizi au fost construite pe fosta proprietate a familiei Uberti. (va urma)

Croaziera - Florenta (4)

Florenta, capitala regiunii italiene Toscana, este traversata de fluviul Arno. Numeroase poduri peste Arno fac legatura între un mal si celalalt, însa cel mai vechi si mai interesant este Ponte Vecchio. Este la fel de renumit ca si Podul Rialto din Venetia si se numara printre cele mai vechi si mai frumoase poduri din lume.
Construit în anul anul 1345 dupa planurile arhitectului Taddeo Gaddi, podul reprezinta una dintre principalele atracții în Florența deoarece acesta este mai mult decât un pod de piatra deasupra unei ape... Ponte Vecchio este o straduta cu magazine! Are o structură solidă cu trei arcade si în loc de balustrade, de-a lungul podului pe ambele parti sunt aliniate case mici ce adapostesc magazine.

În anul 1565 Cosimo de Medici I a comandat construirea unui coridor deasupra podului, pentru a-si asigura un plus de siguranta si o traversare rapida de la o resedinta a familiei la alta, între Palazzo Vecchio și Palazzo Pitti. Giorgio Vasari - pictor, architect și istoric de artă italian, a primit aceasta sarcina si astazi, acest culoar prin care Ponte Vecchio a capatat un farmec aparte, poarta numele de "Coridorul Vasari".
La început, magazinele au fost folosite de pescari, macelari si tabacari, pentru a-si putea arunca deseurile în apa si zona mirosea urât... Familia Medici a facut în asa fel încât aceste magazine sa fie încet încet ocupate de ateliere de prelucrarea si vânzarea bijuteriilor din materiale nobile - aur, argint si pietre pretioase. Locul a devenit mai curat, mai linistit, mai pazit si mai protejat.
În secolul XIV aceste clădiri au avut o arhitectură compactă, dar pe măsura trecerii timpului au intervenit schimbări care au condus la imaginea pitorească din zilele noastre.
Astăzi, celebrul pod este una dintre cele mai fotografiate constructii ale Florenței.
La ora la care am fotografiat eu podul, soarele avea o pozitie nefavorabila... îmi pare rau pentru neclaritatea imaginilor. M-am aflat într-un grup alaturi de ghid si nu am putut schimba ordinea în care am vizitat orasul. Seara când ne-am întors la autocar, luciuil apei ne-a oferit un adevarat spectacol... Fotografiile sunt bune pentru rubrica "Reflexii în oglinda" ☺

Un start bun în weekend! ☺

(continuare la povestea croazierei - aici)

Interferenţe

Galeria Uffizi - Florenţa, 14.11.2014

pentru rubrica "Buna dimineata Soare"

Croaziera - Florenta (3)

Catedrala din Florenţa este cea de-a patra catedrală ca mărime din Europa si constructia ei a durat aproape 150 de ani. A fost începuta în anul 1296 de catre arhitectul Arnolfo di Cambio, în stilul neo-gotic. Munca acestuia a fost continuata de Andrea Pisano - proiectantul usilor dinspre latura nordica a Baptisteriului. Constructia a fost finalizata de Francesco Talenti. În anul 1588 fatada a fost considerata "anacronica" si a fost sparta, darâmata... Banii pentru fatada nou planuita însa nu au ajuns, asa ca fatada a ramas aproape 300 de ani goala! Actuala fatada - realizata din marmura în trei culori, alba, rosie si verde a fost realizata la sfârsitul secolului 19. Unele din ornamentele originale sunt expuse în Muzeul Opera del Duomo, în spatele catedralei, altele sunt expuse în Muzeul Berlin și în Luvru.

O adevarata dantelarie în marmura, o multime de ornamente, bolti, coloane si arcuri împodobesc zidurile exterioare - un decor bogat, considerat de unii ca excesiv.
Prima serie de nise contine statuete ale celor doisprezece apostoli iar la mijloc, Maica Domnului cu Pruncul. Galeria dintre fereastra circulara și timpan, cuprinde busturi ale unor artiști florentini importanti.
Nicolò Barabino a realizat mozaicurile din lunete, deasupra usilor. Imensele uși din bronz dateaza din 1899 - 1903. Usa principala a fost realizata de Augusto Passaglia. Giuseppe Cassioli a sculptat ușa din dreapta.
Catedrala împreuna cu clopotniţa (campanile) şi Baptiseriul formează un tot unitar.
Clopotnita catedralei a fost începuta în anul 1334, sub îndrumarea pictorului-arhitect Giotto care a înlocuit compoziția ornamentală bizantină cu reprezentarea spațiului tridimensional, ceea ce semnala descoperirea perspectivei renascentiste. Când Giotto a murit, în anul 1337, doar primul nivel din cele cinci ale clopotnitei era terminat. Lucrarea a fost preluata si continuata - la fel ca si catedrala, de Andrea Pisano si ulterior de Francesco Talenti. Turnul clopotnitei ca si Domul, este acoperit cu decoraţiuni bogate în  marmură policromă, are înaltimea de 85 metri si baza, un patrat cu latura de 15 metri.

Baptisteriul Sf. Ioan se afla vizavi de catedrala si este cea mai veche cladire din Florenta. Ridicat pe ruinele unei vechi constructii romane din secolul I, probabil ca dateaza din secolele al VI-lea sau al VII-lea, desi primele atestari istorice apar înca din 897, când în documentele vremii era trecut drept prima catedrala a orasului. Mare parte din decoratiuni dateaza din 1059-1128, fiind perioada de reconstructie când baptisierul a capatat aspectul octogonal prin adaugarea pilonilor si frizelor din marmura colorata. Cel mai atractiv element arhitectural, într-un stil pâna atunci nemaiântâlnit, este usa din partea estica. Lucrarea este realizata de Lorenzo Ghiberti si poarta numele "Portile Paradisului" botezata fiind de Michelangelo care vazând aceasta bijuterie sculpturala a exclamat: "acestea sunt Porțile Paradisului!". Executata în bronz, poarta contine 10 bazoreliefuri pe teme din Vechiul Testament. Trebuie mentionat faptul ca aceasta poarta - ca de altfel marea majoritate a statuilor din oras, sunt doar copii, originalele acestora fiind depuse în Museo dell'Opera del Duomo.

Cupola Domului din Florenta, capodopera arhitecturala si inginereasca a lui Brunelleschi, reprezinta un punct de referinta în istoria arhitecturii. Este supranumita "minunea din Florenta" pentru ca a fost un proiect ambițios, fiind cea mai mare bolta circulara cunoscuta pâna atunci, greutatea trebuind sa fie distribuita pe zidurile subtiri ale catedralei. Artistul a folosit o structură murală constituită din cărămizi dispuse în formă de "spinare de pește" care a permis înălțarea fără a mai fi nevoie de elemente de sustinere. Împartita fiind în opt portiuni, cupola a capatat forma perfecta de arc, realizata fiind din inele care prin închidere, preiau greutatea inelului anterior. În înaltul cupolei se află candelabrul circular, care reprezintă elementul central al catedralei. Dupa 16 ani de munca, ultimul inel a fost închis si cupola cu diametrul interior de 41,5 metri este cea mai mare arc de auto-susținere realizat pâna atunci. Cu această lucrare, Brunelleschi a pus bazele arhitecturii renascentiste, fiind inițiatorul noii tehnici si a unei noi ideologii. Modelul a fost sursa de inspiratie pentru Michelangelo când acesta a proiectat cupola Bazilicii Sfântul Petru din Roma.
Exteriorul Domului bogat ornamentat si placut colorat, contrasteaza puternic cu interiorul auster.
Pardoseala din marmura policroma a fost realizata de Baccio d'Agnolo si continuata de fiul acestuia, Giuliano d'Agnolo, lucrarea începuta în anul 1520 a fost terminata în 1560.

Majoritatea sculpturilor tipice perioadei timpurii a Renașterii florentine, sunt realizate de Luca della Robbia și Donatello, care s-au ocupat de decorarea interioara.
Orologio italico (1443) este o frescă celebra realizata de Paolo Uccello, care de altfel este si autorul unei fresce "Căpetenia de mercenari John Hawkwood" (1436) - prima pictură renascentistă a unei statui ecvestre. Fresca realizata în perspectiva, a influențat puternic pictorii din secolul al XV-lea. Stilul lui Uccello este îmbibat de arta gotică târzie si artistul este considerat a fi ultimul reprezentant al acestui stil internațional în pictura italiană.
Deasemenea Uccello a proiectat numeroase vitralii pentru catedrala "Santa Maria del Fiore". Catedrala are 55 ferestre, rotunde sau lunguiete, concepute în asa fel încât lumina sa fie filtrata si sa patrunda cât mai placut în interiorul bisericii.
Un plus de special al acestei catedrale este Gnomul lui Toscanelli, din anul 1468. Matematicianul si astrologul Paolo Toscanelli a plasat în cupola catedralei un inel cu diametrul de 4 centimeri, care în momentul solstițiului de vară permite unui fascicul de lumina sa patrunda si sa proiecteaze pe mozaicul pardoselei un disc cu diametrul de un metru. Spectaculosul fenomen este observat si comemorat în fiecare an la data de 21 iunie, ora 12:00.

Interiorul cupolei este bogat pictat, tema frescei este Judecata de Apoi, începută de Giorgio Vasari si continuata de Federico Zuccari, la comanda ducelui Cosimo I de' Medici. Cupola este împărțită în șase registre și 8 pene, lucrarea fiind executata cu deformări de perspectivă și culoare, folosite pentru a optimiza vizualizarea de jos, din catedrala. În final, capodopera este un amestec perfect de fresca semnata de Vasari, cu pictura executata în tehnica uscata de Zuccari.
Catedrala contine deasemenea capodopere ale unuia dintre cei mai mari artisti ai epocii, Andrea del Castagno. Acesta este autorul celei de a doua fresce reprezentând statuia ecvestra a "Capetenie de mercenari Niccolò da Tolentino" (1456). Amplasata în pandantiv ca si lucrarea lui Uccello, fresca imita lucrarea în marmura.
Catedrala are cinci orgi fixe si una mobila. (va urma)

Miercurea fara cuvinte (5) - La pas prin Florenta

Florenta, 14 noiembrie 2014

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Croaziera - Florenta (2)

Dupa Pisa, a doua jumatate de zi am petrecut-o în Florenta, capitala Toscanei. Autocarul ne-a lasat în Piazza San Marco, direct lânga statuia generalulul Manfredo Fanti. Ne-au fost împartite aparate prin care sa auzim explicatiile ghidei si am pornit pe jos, sa vizitam centrul istoric.
Cladirea cea mai impozanta a pietei este Basilica di San Marco, o biserica dominicana reconstruita în secolul 15. Cosimo cel Bătrân, fondatorul dinastiei Medici, a comandat reconstruirea acestui complex monahal medieval pe ruinele unei mânastiri benedictine. Arhitectul Michelozzo începe proiectul în anul 1437 si îl încheie sase ani mai târziu. Fațada dinspre Piazza San Marco, în stil neoclasic, a capatat acest aspect la sfarsitul secolului al 18-lea. Astăzi, mănăstirea găzduiește Museo di San Marco, un muzeu ce cuprinde multe picturi din secolul al 14-lea si o colecție valoroasa de picturi religioase și fresce semnate de Fra Angelico.
Oriunde privesti, oricum te întorci, nu se poate sa nu descoperi ornamente si simboluri care reflecta istoria Florentei si a Italiei. Culorile pastelate ale cladirilor, balcoanele, ferestrele, detalii complexe si statuile, toate acestea confera orasului o atmosfera unica.

În drum spre Piata Domului, am trecut pe lânga Palazzo Medici Riccardi, prima clădire laică de la începutul Renașterii, palat comandat de familia Medici arhitectului Michelozzo, în anul 1444. Arhitectul a avut sarcina de a ridica o reşedinţă regală al carui aspect sa nu iasa prea tare în evidenta, spre a nu răni orgoliul republican al florentinilor si lucrarea a durat douazeci de ani. Rezultatul a fost o cladire de forma dreptunghiulara, cu o arhitectura interesanta ce combina stilul romanic cu elemente tipice renasterii timpurii, cu ziduri solide si suprafete netede, fara ornamente speciale. Familia Medici a locuit aici înainte de a se muta la Palazzo Vecchio. Astazi complexul adaposteste numeroase muzee si expozitii.

La sfârșitul secolului al XIII-lea locuitorii orașului Florența au hotărât construirea unei noi catedrale, nu atât din cauza ca vechea catedrala nu ar mai fi asigurat loc suficient credinciosilor, ci  mai ales din dorința de a avea o constructie impunătoare, care să concureze cu bisericile din Veneția și Pisa. Piatra de temelie a fost pusă la sfârsitul anului 1296. Planul noii catedrale a fost conceput de Arnolfo di Cambio, care a executat concomitent și lucrările de la Santa Croce și de la Palazzo della Signoria.
Piazza del Duomo este centrul religios al Florentei, piata cu cea mai mare afluenta de turisti, dominată find de patru dintre cele mai notorii atracţii: Catedrala Santa Maria dei Fiori, Campanila, Baptisteriul Sfântului Ion şi Muzeul Catedralei (Museo dell'Opera del Duomo).
Impozantul dom - Cattedrale di Santa Maria del Fiore, este cea de-a patra mare biserica din Europa (L=153 m / l=38 m / h= 114 m) dupa Bazilica Sfântul Petru din Roma - Vatican, Catedrala Saint Paul din Londra si Domul din Milano. Catedrala, împreuna cu clopotnita (Campanile) de sine-statatoare si Baptisteriul - cea mai veche cladire a Florentei, reprezinta unul din cele mai importante ansambluri monumentale  ale lumii, de importanta spirituala si artistica deosebita.
În spatele catedralei, Museo dell'Opera del Duomo adaposteste o mare parte din operele de arta realizate de-a lungul anilor pentru decorarea ansamblului monumental, capodopere ale lui Michelangelo, Donatello, Lorenzo Ghiberti, Luca della Robbia, Arnolfo di Cambio și multe altele, aduse spre o mai buna pastrare si ferite de intemperii.
De jur împrejurul pietei se gasesc o multime de cladiri istrorice:
♦Loggia del Bigallo - este o cladire în stil gotic târziu, ridicata la jumatatea secolului 14. A servit ca adapost pentru copiii rataciti si bebelusii abandonati si a fost fondata si patronata de Compagnia di Santa Maria del Bigallo.

♦Venerabile Arciconfraternita della Misericordia - este una dintre cele mai vechi instituției de caritate din lume, si organizatia functioneaza pâna în zilele noastre. Ea a fost fondată în Florența în anul 1244 de către călugărul dominican San Petru si activitatea a constat atunci în alocarea de ajutoare financiare pentru îmnormântare sau pentru zestrea unor fetelor nevoiașe, precum si transportul bolnavilor saraci la spitalul orașului.
♦Columna San Zanobi - marcheaza aproximativ locul unde a fost cladita vechea biserica Santa Reparata. O legenda spune ca în ziua când se îndeplinea ceremonia de transmutare a moastelor Sf. Zanobius (un fost episcop în Florenta) din biserica San Lorenzo în catedrala Santa Reparata, un ciot de ulm uscat a fost atins de sarcofagul sfântului si sub ochii procesiunii, ulmul a dat un nou vlastar. Din trunchiul acestui ulm s-a sculptat un crucifix care sta si astazi pe o columna de granit în piata.

♦Palazzo Arcivescovile - a reprezentat resedinta episcopului din secolul 14.
♦Torre dei Marignolli- casa dintre Piazza San Giovanni, vizavi de Palatul Arhiepiscopal, a apartinut familiei Margnolli.
Urmeaza Palazzo Strozzi di Mantova si Muzeul Torrini, întreaga piata Domului este combinația unică de credinta, istorie si arta, este un muzeu urias sub cerul liber. (va urma)

Croaziera - Florenta (1)

înscriu articolul la "Buna dimineata, Soare!"

Ca sa scrii despre o vizita de sase ore si jumatate într-un oras ca Florenta este o mare provocare! Cu ce sa începi si de unde?!
Privesc fotografiile pe care le-am facut si nu stiu cum sa le împart mai bine, spre a obtine articole scurte, placute si totusi bogate în informatii ... Pâna la urma ma decid sa pornesc cu povestea unui personaj care s-a nascut aici si pe care orice copil pe Pamânt îl cunoaste si îl iubeste: Pinocchio ☺
Carlo Collodi, autorul celebrului roman "Le avventure di Pinocchio. Storia di un burattino" s-a nascut în Florenta, (24 noiembrie 1826), a trait aici si este înmormântat în Florenta (26 octombrie 1890), în Cimitero delle Porte Sante de lânga biserica San Miniato al Monte.
Carlo Collodi - pe numele adevărat Carlo Lorenzini, si-a început activitatea de scriitor la vârsta de 20 de ani, prin recenziile pentru catalogul unui librar florentin si prin cele pentru periodicul "L' Italia Musicale" - una dintre revistele de specialitate cele mai importante din Italia acelor vremuri. De-a lungul vietii a lucra pentru diferite ziare (L'Opinione, Il Nazionale, La Gazzetta d'Italia e l'Arte, Il Lampione).
Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în anul 1876 si a devenit în scurt timp un autor preferat de sistemul educațional al statului italian datorita modului în care si-a conceput povestile, împletind basmul cu prezentarea unor cunostinte si exemple de comportament.
În anul 1881 a început să scrie în mod regulat la una din primele reviste pentru copii din Italia - "Il giornale per I bambini", care în primul său număr a publicat primul episod din "Aventurile lui Pinocchio", intitulate la vremea aceea "Storia di un burattino" ("Povestea lui Burattino")

Romanul Pinocchio îl prezinta în introducere pe Gepetto, un tâmplar dintr-un orășel italian. Acesta găsește într-o zi o buturugă năzdrăvană, din care cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio. Așa începe povestea lui Pinocchio - păpușa de lemn care trece printr-o mulțime de peripeții, din care învață ce înseamnă să fie bun și ascultător. Drept recompensă "Zâna cu parul albastru"  îl transforma într-un băiețel adevărat. Orice copil stie din aceasta poveste ca daca spune o minciună, s-ar putea sa-i ceasca nasul în lungime! ☺
Povestea a fost tradusa si adaptata în peste 240 de limbi, ceea ce face ca Pinocchio sa fie printre cărțile cele mai traduse și mai citite vreodată. Deasemenea aventurile lui Pinocchio au fost transpuse în numeroase filme, versiunea cea mai faimoasa fiind desenul animat produs de Studioul Walt Disney (1940).
Pinochhio a devenit simbolul vointei copiilor, setea lor de cunoastere si dorinta de a avea propriile experienţe. În lumea adultilor, Pinocchip impune dreptul copiilor de a avea acces la cultura și educație. (va urma)