Târgul de Advent

Weekendul ce a trecut (mai exact vineri, pe 1 decembrie), am reusit sa-l motivez pe Helmut si am fost împreuna în Târgul de Advent din orasul nostru. Am plecat pe la ora 13, pentru ca l-am luat si pe Leo cu noi (daca se însereaza, este foarte greu cu catelul în aglomeratie). 

Tocmai începuse sa ninga când ne-am urcat în tramvai. 

Am facut câteva ture printre tarabe, mi-am cumparat doua saluri tricotate, enorme si pufoase (unul alb si unul negru) si bineînteles am baut câte un vin fiert si am mâncat fiecare câte un corn cu cârnacior prajit. Eu am luat Bosna, Helmut si-a dorit cârnaciori de Nürnberg.  Deliciosi!

Leo a fost foarte cuminte si spre norocul nostru, nu ne-a iesit în cale niciun alt mascul feroce ☺ Leo este jucaus, prietenos cu oricine, se lasa tras de coada de orice copil, dar daca întâlneste un alt mascul (ne-castrat) atunci, deja cu 3 minute înainte ca noi sa observam câinele, Leo al nostru se aseaza în pozitie de lupta! Se încordeaza, coada-i sta ca o sulita în prelungirea corpului, îsi ascute urechile si începe sa mârâie, aratându-si dintii si gingiile! ☺☺☺ Fiorosul lu' mama! Daca i-am da drumul, ar sari la lupta ca un leo-paraleu! Nu avem cum sa-i schimbam meteahna, este un instinc specific rasei (foxterrier). 

Leo este câine de vânatoare, dar saracul, habar nu are cum se vâneaza un soricel. Ba chiar nici mâtele nu întelege ce fel de fiinte sunt... Nu a fugarit în viata vreo pisica. Tolereaza toate pasarile care poposesc la noi în curte, doar le observa, indulgent. Dar daca suna cineva la usa sau daca trece cineva pe aleea de lâna curtea noastra, atunci sare si din cel mai adânc somn! Latra si îsi apara teritoriul, este sigur ca asta este datoria lui. ☺  

Dar revenind la târg... nu a fost niciun incident cu copilul nostru blanos si patruped. ♥

 

Ne-am plimbat linistiti si am privit fulgii de nea, încântati de peisajul care-si schimba aspectul sub ochii nostri. La una din tarabele care vindeau presepio, am hotarât brusc si de comun acord sa cumparam o noua casuta pentru figurinele noastre din portelan. Casuta de acasa, sau mai exact ieslea din sceneta Nasterii Domnului, a suferit de-a lungul anilor câteva tamponari la manevrele de depozitare. Am gasit aici în târg o iesle de marime potrivita si ne-am bucurat sa o cumparam. 

Intr-un articol viitor, voi arata cum am aranjat totul pe pervazul geamului din sufragerie ♥

 

În drum spre casa, stratul de zapada a devenit tot mai înlat. Privind din tramvai orasul (strazile si parcurile), peisajul parea desprins dintr-un basm! Ne-am bucurat de ninsoare ca niste copii. 

Ceea ce nu am stiut atunci, este ca ninsoarea nu s-a mai oprit pâna a doua zi dimineata. Sâmbata dimineata, stratul de nea a fost între 50 si 70 centimetri! Dar asta e alta poveste...