Ajun de Crăciun cu zăpadă, brad în roșu și libertate culinară

Seara de 23 decembrie am luat în serios prognoza meteo care spunea că este posibil ca la noapte să ningă. Așa că, precauți, am băgat bradul în casă și dacă tot l-am fixat în stativ, i-am pus și ghirlanda luminoasă. Dimineața de Ajun ne-a întâmpinat cu o bucurie uriașă… într-adevăr, afară era totul alb. Meteorologii au avut dreptate și curtea arăta ca o felicitare de Crăciun. După muuulți, mulți ani, în sfârșit avem parte de Crăciun alb. Ce sentiment minunat!
Cu energia dată de ninsoarea proaspătă, ne-am apucat să împodobim bradul. Anul acesta am ales globurile roșii, rafinate, în toate formele și mărimile. Mi-a luat ceva timp până am găsit echilibrul perfect al pomului, dar în cele din urmă a ieșit exact cum mi-am dorit.
Apoi am agățat cu o fundiță roșie coroana de vâsc deasupra intrării în sufragerie, am făcut ultima tură cu aspiratorul și casa a avut exact prospețimea pe care pe care mi-o doream.
La bucătărie, responsabilitățile au fost împărțite clar. Eu doar desertul, iar Helmut s-a ocupat de cuptor și de plită, amesteca zâmbind în oale și dădea senzația că totul este sub control.
De mulți, mulți ani nu am mai fost singuri în seara de Ajun. Tocmai de aceea am decis să gătim exact ce ne era dor, fără să ținem cont de preferințele sau alergiile vreunui musafir. Libertate culinară totală.
Am început cu un cocktail de creveți regali — un fel de salată cu crème fraîche, creveți sotați în ulei de măsline, bucățele de sparanghel fiert în apă cu sare și ceapă, mandarine din compot, mărar și piper. O delicatețe!
Am ciocnit un pahar de crémant de Alsacia și... tot din Alsacia, am continuat cu escargot în unt aromatizat cu ierburi fine. Delicios!
Felul principal a fost doradă la cuptor, cu cartofi gratinați, un pește care ne place mult și care aduce și un strop din tradiția serii de Ajun.
La desert am avut creația mea cu mascarpone, dulceață de trandafiri și biscuiți speculaas, aromele acelea de iarnă care te duc direct în copilărie.
După un espresso bine-meritat am căzut frânți de oboseală. Ne-am întins puțin și am și ațipit vreo oră și ceva.
Seara s-a așezat peste noi cu o liniște plăcută. Ne-am cuibărit pe canapea, cu un film de Crăciun în fundal și cu sentimentul acela rar că totul este exact cum trebuie. Vacanța își trăiește în sfârșit ritmul ei frumos.

 

🍀🎄 Craciun fericit! 🎄🍀

La restaurant - Miercurea fara cuvinte 30/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Apus de soare

Pentru ultima miercuri din septembrie am hotarât cu înca trei colegi de birou sa mergem dupa orele de serviciu pe malul lacului Ammersee, sa admiram apusul de soare. Noi am plecat cu doua masini, Thomas cu Franziska si Andrea m-a luat pe mine. 

Thomas a adus patru doze a 0,33l cu bere speciala din Slovenia, unde de curând a petrecut câteva zile de concediu si a propus sa facem o mica degustare. Ei au ajuns primii si au "rezervat" un loc pe dig. Eu si Andrea am pierdut câteva minute pentru ca ne-am oprit sa mâncam înghetata. Am avut pofta de "coacaze negre" si pentru diversitate, am luat si câte o sfera de "castane cu scortisoara"! Un deliciu! Hmmm... 

Când am ajuns la lac, oglinda apei tocmai începea sa capete naunte rozalii... Ne-am descaltat si am intrat scurt în apa, doar pâna la glezne. Cu toate ca între orele amiezii si orele nouăsprezece temperatura atmosferica este în jur de 25-30 grade, apa s-a racit puternic. Nu mai este vreme de baie, chiar daca mai vezi pe ici pe colo curajosi care se balacesc. Temperatura coboara în timpul noptilor sub zece grade. Este toamna...

Ne-am asezat pe piatra calda a digului si Thomas a desfacut prima doza de bere. Franziska a însirat patru paharele si bautura acidulata a fost împartita în mod egal. Culoarea si gustul acestei beri mi-au amintit cumva de socata. Poate o tenta mai amara, dar aceeasi usoara aciditate si mirosul concentrat al verii ☺

Între timp, soarele a mai coborât de-o palma spre lac. Pe promenada forfota a devenit maxima si locurile pe dig tot mai înguste. Noi am mai degustat un tip de bere, una cu aroma florala, blânda, mai picanta ca prima dar mai putin acidulata. "Cin cin", "Cheers", "Salud", "zum Wohl" si "Noroc!" Am râs cu lacrimi când Franzisca - singura îmbracata cu fusta (întâmplator, ieri, noi ceilalti trei am purtat jeans) a spus "no rock" combinând engleza (no) si germana (Rock înseamna fusta) si aratând cu degetul spre noi ☺ Ich, rock... ihr, no-Rock! ☺☺☺ Noroc!

A treia doza de bere a avut o aroma puternica, dulce si fina... Cu toate ca berile pe care le-am avut au fost pure, doar hamei, drojdie si ceva cereale, noi toti am simtit gustul unui fruct! Hahaha, dar fiecare un altul! ☺ Andrea a zis ca ea simte cirese, eu am zis ca ananas, Franzisca a simtit gust de banana... Eticheta zicea ca berea nu contine arome ☺ 

Am facut pauza de câte un sandwich cu peste. De la chioscul de lânga ponton, eu am luat pastrav-Saibling afumat, Andrea si-a dorit hering-Bismarck, Thomas a luat Matjes si Franziska crabi de Marea Nordului. Chiflele proaspete, cu pestele la mijloc si umplute generos cu salata verde si sos, ne-au dat lucru pentru urmatorul sfert de ora... Soarele ne-a învaluit tot mai mult în culoarea mierii, intensificând parca gustul deosebit de placut al sandwichului. Am deschis ultima bere exact în momentul în care discul soarelui s-a pitulat sub linia apei... Acest ultim pahar cu bere a fost cel mai intens, usor amarui, spumant si deosebit de placut.

În spatele nostru, râsul cristalin al unor copii se suprapunea armonios cu acordurile unei chitare, în fata noastra, imensitatea lacului se lasa brazdata de câteva rate în cautare de insecte. Din stânga si din dreapta, se înaltau tipete de pescarusii, iar noi... noi în mijlocul acestei lumi magice! Atâta frumusete, atâta perfectiune! 

Parca nu ne mai saturam privind armonia culorilor si luminilor! Câtiva lilieci si-au pornit zborul în mare viteza, anuntând ca înserarea este din ce în ce mai adânca. 

Vazduhul caldut si nemiscat, împuns de catargele câtorva barci, a lasat întunericul sa curga peste noi...

Ne-am îndreptat în tacere spre parcare si ne-am luat ramas bun de la statiunea Herrsching. 

Luna aproape plina ne-a luminat calea pâna acasa. M-am despartit de Andrea în parcarea firmei, mi-am luat masina si am pornit imediat spre casa.

Am ajuns înainte de ora 21. Leo m-a întâmpinat fericit - "haita" lui este de-acum completa si noaptea poate sa vina! ♥

Pe malul lacului Garda - Miercurea fara cuvinte s27/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Expozitie de ceramica - lacul Ammersee

Localitatea Dießen am Ammersee gazduieste Festivalul ceramicii din 18 până în 21 mai 2023 

După reproiectarea facilităților lacului, promenada portului la lacul Ammersee ofera scena perfectă pentru artistii care-si prezinta lucrarile în ceramica si portelan. 

Este o întâlnire internaționala la acre sunt prezente160 de ateliere din 14 țări. An de an, târgul de ceramică din Dießen demonstrează că ceramica artizanală nu și-a pierdut nimic din atractivitate – dimpotrivă, atrage din nou mult mai multă atenție. Vesela lucrată manual și piesele ceramice unice, inspiră publicul la plimbare printre standuri. Un punct culminant al pieței din acest an sunt înca douăzeci de noi expozanți care vor fi reprezentați pentru prima dată la Dießen și vor îmbogăți piața, printre care se disting expozițiile atelierului de ceramică Lösche, atelierul din Kulturforum Blaues Haus și cel din Taubenturm.

>

Considerat de mulți drept „cel mai important loc de întâlnire în scena artelor, meșteșugurilor și ceramicii din sudul Germaniei”, festivalul de artă ceramică europeană începe în mod tradițional de Ziua Înălțării Domnului, anul acesta în perioada 18-21 mai 2023. 

Printre standurile cu exponate din ceramica si portelan, vizitatorii sunt ispititi si de chioscurile care ofera delicateti culinare din peste proaspat prins din lacul Ammersee. Aveti la alegere: somon prajit la gratar, somon șnițel, pește matjes și rulouri de pește afumat, păstrăv proaspăt afumat, salbă și păstrăv. 

Familia Rauch este una dintre cele mai vechi familii de pescari traditionali la  Ammersee si casa lor este un punct de atractie în statiunea de pe lac. 

În Ajun de Craciun

Raluca si-a revenit rapid si luni dimineata gripa a trecut, ca un vis urât. Vesele, am luat baieteii - Leo si Chico - si am plecat sa dam o raita în Targul de Advent, înainte sa-si închida portile. Helmut a ales sa ramana acasa, sa revada la TV filmul cu Fernandel - clasicul Don Camillo.

Nici dupa ora amiezii vremea nu s-a schimbat. Anul acesta din pacate, Ajunul de Craciu a ramas verde-verde! ☺ Am pus la mp3 colinde si am început sa pregatim bradul. Helmut l-a taiat si fixat în stativ iar noi fetele (Adela anul acesta petrece concediul în Amsterdam, va reveni acasa abia anul viitor) si cei doi patrupezi, l-am împodobit cu globuri si luminite. Am ales sa fie rosu ☺

Pentru Chico, care nu are decat 7 luni, acesta este primul brad împodobit pe care-l vede. Leo - care serbeaza al doilea Craciun, i-a explicat tot ce trebuie sa stie un catel cuminte.
Am aranjat si presepio, am mai tras o data cu aspiratorul dupa ce am dus ambalajele de globuri în magazie si ne-am pregatit pentru masa de Ajun.

Traditional, în seara de Ajun servim peste. Anul acesta o supa-crema de telina cu somon afumat, felul doi filet de somon în mantie de susan cu piure de mazare iar la desert, o delicatesa la pahar.
Leo si Chico nu cunosc tentatiile produse de aromele de mancaruri, asa ca s-au tolanit pe covor sub masa, la picioarele noastre si au tras un pui de somn.

L-am felicitat de "bucatarul sef" Helmut si vinul de desert l-am savurat în salon, lânga bradul împodobit.
Ascultând si murmurand colinde, ne-am despachetat curiosi darurile de la Mos Craciun. Nici macar Chico si Leo nu au fost uitati de mos! ☺

Am stat la brad pâna târziu, în miez de noapte, ascultând colinde si depanând amintiri. Ne-am gândit la toti cei dragi si am raspuns mesajelor electronice, pe telefoanele mobile.
Sper ca toti prietenii virtuali au petrecut placut Seara de Ajun si ca Mos Craciun a avut grija de fiecare. Va doresc sa petreceti un Craciun de poveste, cu bucurie in sufet si luminite în ochi, alaturi de cei dragi. Sanatate si La multi ani!

Jurnal de Vacanta de vara - La gura de vărsare a Dunării (2)

(continuare la "JVv - La gura de varsare a Dunarii")
Când îti abandonezi masina într-o parcare si pornesti cu vaporasul spre un sat înconjurat de ape, ai ciudatul sentiment ca te îndrepti spre "capatul Pamântului"... Localitatea Sfântu Gheorghe se situeaza pe partea stânga a celui mai vechi brat al Dunarii – Bratul Sfântu Gheorghe, în apropierea gurii de varsare a Dunarii în Marea Neagra. Comuna ocupa o suprafata de 605 km² si este alcatuita din aproximativ 350 gospodarii în care traiesc circa 800 oameni, dupa legi si traditii adaptate locului. Pe timpul verii, am impresia ca în sat sunt mai multi turisti decât localnici!

Casele sunt în general joase, rar vezi cladiri cu etaj. Este un mișmaș arhitectural - nici macar acoperisurile nu mai sunt toate din stuf. Traditionalul se îmbina cu modernul si nu întotdeauna este de bun gust. Exista ca peste tot case vechi, case noi si case care stau sa se darâme. Impresionant aici la Sfântu Gheorghe este ca majoritatea curtilor sunt pline de flori! Desi verile sunt foarte calduroase si secetoase si în ciuda faptului ca terenul este nisipos, din poarta fiecarei case îti zâmbesc florile. Femeile satului sunt majoritatea casnice si cele mai harnice, îngrijesc pe lânga flori si câteva fire de rosii, ardei, castraveti, vinete, fasole -  atât cât sa asigure legume proaspete familiei si turistilor ce le bat la poarta. Ocupatia principala a barbatilor din sat este pescuitul si vânatul, pentru hrana familiilor si ca principala sursa de venit. Pe perioada verii turismul rural - care s-a dezvoltat mult în ultimii ani, aduce satenilor surse suplimentare de venit.

Cresterea animalelor se face peste tot la fel în Delta Dunarii - animalele sunt lasate libere pe grinduri unde îsi cauta singure hrana. Lipsa terenurilor agricole îi determina pe localnici sa pastreze în saivane doar animalele de tractiune si mai rar cornute. Gâstele, ratele si gainile din Sfântu Gheorghe sunt suta la suta bio.
Fiecare gospodarie are câteva pisici si cel putin un catel... Daca pe stazile satului întâlnesti catei de talie mare, aceia apartin cu siguranta turistilor, pentru ca sfântu-gheorghenii au doar catei de talie mica! De ce îi prefera pe cei mici, habar nu am... Câinii sunt pasnici, traiesc în bătătură liberi precum câinii vagabonzi, dar fiecare îsi cunoaste numele si îsi recunoaste stapânul care-i da de mâncare.
Strazile sunt largi, nepavate si pamântul este acoperit cu un strat foarte gros de nisip fin, prăfos, care-ti intra printre degetele picioarelor indiferent ce tip de încaltaminte porti ☺

Autoturismele se pot numara pe degete si am impresia ca nu sunt înregistrate, pentru ca înca circula cu numarul de înmatriculare al ultimului proprietar (*). Parerea mea este ca aceste masini ori au fost achizitionate "pe nimic" în urma falimentului vreunei firme din tara, ori au fost casate; în orice caz, aici în sat stârnesc mult praf, dar se pare ca-si fac treaba ☺ În sezonul estival sunt folosite mult pentru a transporta turistii din sat la plaja, la tarmul Marii Negre. În functie de numarul de turisti, autoturismelor le sunt sau nu, atasate remorci si aceste originale vehicule se numesc Trocarici ☺
Virgil - sotul Silviei, îsi aminteste când în urma cu câtiva ani, dupa ce în localitate au aparut masinile si remmorcile, a discutat cu elevii scolii din sat, cerându-le sa gaseasca o denumire simpatica pentru aceste mijloace de transport. Copiii s-au gândit la "trocarișcă" sau "cașcarabeta" termeni care în limbajul regional înseamna "căruț hodorogit" si Domn' Profesor a ales aceasta denumire nostima, adoptata imediat de întregul sat... Cu alte cuvinte, Virgil este "tatal" Trocarici-ului ☺ (va urma) 

(*) - Sub mottoul "ce mica-i lumea!" am descoperit în sat un microbus ce a apatinut unui prieten de-al meu ☺

Exotic, delicios!

File de peste cu banane, chili si orez - pentru 4 persoane
~500 g file de morun sau somon (4 felii), 2 banane, 2 chili, patrunjel verde, piper, sare, o cutie sâmtâna, 400 ml fondue de peste *, 300 g orez, hârtie pergament.
Orezul se fierbe al-dente. Se scurge apa si orezul fierbinte se portioneaza în forme de portelan, presând usor pentru ca orezul sa capete forma atunci când va fi rasturnat pe farfurie. Se pastreaza portiile calde.
Într-o cratita se pune smântâna si fondue de peste la fiert, se amesteca permanent cu telul, pâna când sosul devine cremos. Se potriveste de sare si piper.
Fileul de peste spalat se aseaza pe hârtie de bucatarie. Se taie chili fideluta, bananele se feliaza, patrunjelul verde se toaca marunt.
Se taie bucati patrate de hârtie pergament - potrivite pentru a putea împacheta o bucata de peste si înainte de a garnisi pestele cu chili, banane si patrunjel verde, se stopeste usor cu otet alb. Se împarte sosul fondue cu ajutorul unei linguri si se împacheteaza portiile, legând hârtia pergamnet cu sforișoară. Se pun pachetelele pe grilajul cuptorului, la mijloc si se lasa pentru 8-10 minute la 170°C, caldura de sus si jos.
Se rastoarna forma cu orez pe farfurie si alaturi se împinge cu grija continutul fiecarui pachetel. Atentie, aburul din pachet este foarte fierbinte! Farfuria se poate orna cu rosii cherry.

*) Fondue de peste se gaseste gata preparat, în magazine - un borcan contine cca. 400 ml. (ex. Kaufland). Bineinteles ca se poate prepara în casa, doar ca dureaza cam o ora! Nu este complicat. Avem nevoie de un kg peste (nu conteaza prea mult soiul si calitatea pestelui, doar sa fie foarte proaspat!), 60 g unt, 3 shalote, un praz, 80 g telina (radacina), doi patrunjei (radacina), o jumatate de litru de vin alb, doua foi de dafin, doua ramurele de cimbru, 10 bobite de piper alb si doi litri de apa rece.
Se taie pestele bucati si se spala pâna când apa este clara. Dupa ce s-a scurs foarte bine de apa, pestele se pune la calit pentru câteva minete, în untul încins.
Se curata zarzavatul, se taie cuburi si se adauga în cratita. Se toarna vinul - este preferat unul sec, tânar si usor. Nu se acopera cratita cu capac. Când totul fierbe, se adauga apa rece. Abia atunci când zeama începe din nou sa fiarba, se adauga dafinul, piperul si cimbrul. Se curata spuma în repetate rânduri si se lasa sa fiarba la foc mic, pentru cca 30 minute.
Se pasereaza zarzavatul, se trece zeama-cremoasa print-o sita fina. Se obtine un fondue alb-unt ce se poate pastra timp de câteva zile în borcan acoperit, la frigider.

Pe lânga acest fel principal, la masa se pot servi ca gustare, antreu si desert: platou cu Carpaccio (de vita), melci de Burgundia si respectiv crème brûlée ☺ Un meniu deosebit de gustos!

Povestea unor pastravi fericiti

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odata o pastravarie, la Topleț pe Valea Cernei, care mult peste în bazine avea. Pastravii sareau si înotau ziulica-ntreaga în apa limpede si rece (alimentata direct din Munții Almajului și Munții Mehedințului), asteptând sa vina ziua cea mare, în care fiecare dintre ei va avea ocazia sa-si îndeplineasca menirea - adica sa sature gurile flamânde ale unor mușterii. Toti pastravii îsi doreau sa ajunga sa fie pregatiti cu multa dragoste si mâncati cu deosebita placere. Din pacate însa nu toti târgoveții aveau gusturi rafinate! Circulau zvonuri cum ca unii pastravi ajung în tepusa, altii într-o tigaie încinsa si mult ulei, ca unii ar fi tavaliti în faina de malai sau ca altii sunt unsi cu mujdei de usturoi...
Pe la mijlocu' lui Gustar, se face ca la pastravarie poposeste un grup de prieteni, toti chipesi si mândri - un galatean si zarandana lui, însotiti de copilul Mariuța si un bavarez cu ardeleanca lui.
În bazinele cu pastravi se facu liniste, doar clipotul apei se mai deslusea. Toti pestii doreau sa auda ce poftesc strainii cei ferchezuiți. Când galateanul a spus "5"- în bazine a început balul! Toti pastravii au început sa sara ca sa-si demonstreze elasticitatea cozii, stralucirea solzilor si putera aripioarelor. Nu erau decât 5 locuri în plasa îngrijitorului de la pastravarie dar toti pastravii vroiau sa plece în calatoria cea mare!
Unu, doi, trei... înca doi si gata! Cinci pastravi norocosi au nimerit în lighean si au fost adusi la tejghea.

De aici, acestia au calatorit peste dealuri si vai într-o masinarie cu roti, alaturi de cei cinci boieri. Pestii nu-si mai încapeau în solzi de fericire!
La un moment dat, motorul masinii s-a oprit. Pastravul cel mare si întelept a soptit:
- Pare-mi-se ca binefacatorii nostri au ajuns la hanul care-i gazduieste în vacanta. Cinstiți ortaci, savurati clipele ce vor urma!
Nici în visele cele mai frumoase ale pestilor, cei cinci pastravi norocosi nu si-au imaginat delicatetea cu care au urmat sa fie tratati! Bavarezul stia o reteta grozava! Mai întâi pastravii au fost spalati în chiuveta de inox, apoi masati cu sare de mare si tamponati cu hârtie fina de bucatarie. Au fost pudrati cu piper neîntinat, înfasurati cu frunze de salvie, marar, cimbrisor si busuioc, picurati cu ulei virgin de masline si înfasati în cearceafuri din argint. Cu multa grija, au fost asezati pe gratar în curtea hanului, exact atunci când jarul scânteia mai frumos. Dupa ce si-au facut somnul de frumusete, pastravii fragezi si aromati au fost asezati pe farfurii de portelan, alaturi de câte o paturica din cartofi copti cu rozmarin.
Hangita a simtit miresmele pâna în camaruta ei si acu' jinduia sa guste nițel! În mare graba, a dat pe razatoare câteva rosii proaspat culese din gradina, a adaugat usturoi taiat fin, sare si câteva picaturi de untdelemn si s-a prezentat cu ulcica la masa boierilor, doar-doar acestia s-or îndura sa o pofteasca si pe dânsa la ospat.

Inimosi, boierii i-au oferit loc la masa si au cinstit-o, oferindu-i câte putin din fiecare bucata. I-au turnat si ei o cupa din Cricova - spumant clasic brut si au mâncat si s-au veselit, pâna când pe cer s-au ivit stelele. Pastravii au fost atât de deliciosi, ca mesenii si-au lins pâna si degetele! Si au chefuit pân-aproape-n zori de zi si cu siguranta vor mai chefui ori de câte ori se vor mai intâlni! Ş-apoi încălecai pe-o coasă şi vă spusei o poveste frumoasă şi încălecai p-un mărăcine, să m-asculte orişicine! Şi m-am suit pe o roată şi v-am spus povestea toată!
V-aş mai spune si povestea unor mititei fericiti, dar mi-e teama ca se corcesc aromele, asa ca mai bine va las sa o deduceti singuri privind imaginile de mai jos ☺

Sarbatori si meniuri (3) - A doua Zi de Pasti

Pentru ca înca din prima zi de Paste ne-am cam ghiftuit, a doua zi ne-am dorit un meniu mai lejer. Nu prea ne-a reusit figura... am taiat de pe lista de meniu doar supa! ☺
La aperitiv am avut salata de vinete si am ciocnit oua. Urmatorul fel de mâncare a fost rata la cuptor, cu galuste de cartofi si varza rosie calita (a fost dorinta fiicei mele, Raluca), iar la desert am avut pere Williams în vin rosu (dorinta lui "ginerica" ☺).
Pentru ca vinete stie orice român sa pregateasca, nu am sa scriu cum le-am preparat. Deasemenea despre pregatirea ratei si a galustelor de cartofi nu voi mai scrie, deoarece am mai facut-o aici pe blog, la fel ca si despre perele în sos de vin. Voi scrie însa câteva cuvinte despre bauturile servite.

În deschiderea mesei am servit câte un pahar de sampanie. Pentru ca în general persoanele de sex feminin prefera aperitivele dulci, am servit în paharul de sampanie câte o floare de hibiscus. Este un produs alimentar fin și delicios, importat din Australia. Borcanelul contine sirop natural de hibiscus salbatic si 10-12 inflorescente de culoare purpurie. Florile sunt carnoase, zemoase si delicioase!
Dupa deschidere, borcanul poate fi pastrat în frigider câteva luni. Siropul îl folosesc pentru îndulcirea iaurtului natural, adaugând câteva lingurite, iar florile... oh, sunt o desfatare pentru papilele gustative!
O alta delicatesa din meniul nostru a fost închiderea mesei cu macarons (cumparate de la patiserie) si Beerenauslese.
Beerenauslese este o specialitate germana, un vin rar si foarte dulce. În Germania, acest soi de vita-de-vie (tip Riesling si Scheurebe) se cultiva doar în Baden, în Austria în regiunea lacului Neusiedler, iar în Franta doar în zona viticola Elsass. Acesti struguri cresc în anumite conditii (aciditatea speciala a pamântului, numarul maxim de ore-de-soare pe timpul zilei, etc.) si confera o aroma deosebita boabelor. Ciorchinii sunt lasati în vie pâna toamna târziu când conditiile climaterice se schimba puternic, soarele, umezeala din aer si ceata zbârcesc coaja boabelor si concenteaza delicatetea si dulceata fructelor. Abia dupa ce câteva nopti s-a instalat înghetul, se da startul la cules. Punctul trebuie ales exact - nici mai devreme, nici mai târziu si culesul are loc pe timp de noapte. Nu doar faptul ca pierderile sunt mari si recolta este mica ci si faptul ca întreaga munca pentru obtinerea acestui vin este lucru manual, face ca pretul unei sticle sa fie destul de ridicat, însa vinul este o adevarata savoare! Se serveste în cantitati mici la desert.
Macarons sunt prajiturele traditionale frantuzesti, un fel de bezele cu faina de migdale. Practic sunt doi "biscuitei" în culori vii (roz, galben, oranj, verde) sau în culori întunecate (bordo, albastru, violet, ciocolatiu), lipiti cu crema ganache, crema de unt sau gem de fructe. Aluatul este fin, aerat si usor crocant, are gust de piersica, lamâine, busuioc, miere, cafea, cocos, para, poartocala - în functie de esenta folosita. Macarons au marimea a doua îmbucaturi si pur si simplu se topesc pe limba!
Combinatia Beereauslese si Macarons este delicioasa!

Sarbatori si meniuri (2) - Duminica Pastelui

Am început masa prin servirea unui pahar cu sampanie (paharele pot fi ornate cu fructe proaspete: capsuni, physalis sau felii de carambole).
♦ Aperitiv - Coctail de langustine si pâine toast prajita.
Langustinele curatate (eu cumpar langustine-royal, gata curatate), se prajesc usor într-o tigaie cu o lingura buna de unt si câteva fire de ceapa verde, taiata rondele mici. Spaghelul curatat, se fierbe în apa cu sare, apoi se taie rondele. Mandarinele feliate se calesc usor în suc propriu, se scurge zeama si se taie în doua. Langustinele, sparghelul si mandarinele se amesteca într-un castron cu o cutie de crème fraîche, frunze de marar taiate marunt, sare si piper. Coctailul de langustine se pune o jumatate de ora la rece, se serveste în pahare cu picior si se orneaza cu frunze de partunjel.

♦ Felul I - Supa-crema de rosii.
Se calesc câteva șalote în ulei de masline si se adauga rosiile descojite. Pentru ca înca nu este sezonul lor, rosiile folosite la acesta supa sunt cele din borcan, culese si ambalate în Sicilia. Se lasa la foc mic pâna când zeama rosiilor s-a înjumatatit, apoi se adauga sare, piper si nucusoara rasa. Se paseaza cu mixerul vertical si se subțieaza dupa dorinta, cu bulion de rosii si frișca lichidă, apoi se mai lasa putin la foc mic.
Pentru crutoane, se taie în cuburi mici câteva felii de pânie toast. Într-o tigaie se încinge ulei de masline si se adauga câtiva catei de usturoi taiati pe jumatate. Se prajesc crocant cuburile de pâine si se ofera la masa într-un castronel, pentru ca fiecare sa serveasca dupa dorinta (puse de la început în supa, crutoanele se înmoaie si masa de pâine devine ca o păpălașcă).
Supa se serveste în farfurii preîncalzite si se orneaza cu o lingurita de crème fraîche si câteva frunze prospete de busuioc.

♦ Felul II - Pulpa de miel la cuptor, cartofi gratinati si fasole verde în mantie de sunca afumata.
Pulpa de miel se lasa câteva ore într-un vas cu vin rosu. Se scoate din vin, se împaneaza cu catei de usturoi, se sareaza, se stropeste cu ulei de masline si se aseaza într-un vas special pentru cuptor împreuna cu zarzavat taiat ca pentru supa (morcovi, telina, ardei, patrunjel, ceapa) si o ceasca de vin.
Se pun câteva crengute de rozmarin si doua frunze de dafin, se acopera cu capacul, se pune vasul în cuptorul preincalzit si se lasa o ora si jumatate la 180° C. Dupa prima jumatate de ora se întoarce pulpa pe cealalata parte si vasul se mai lasa acoperit înca o jumatate de ora, dupa care se scot zarzavatul si mirodeniile si se lasa doar carnea în vasul descoperit. Pentru ultima jumatate de ora, temperatura cuptorului va fi 200°C - 210°C si carnea va fi stropita mereu cu vin.
Pentru cartofii gratinati se alege un soi nefainos. Se spala cartofii si se fierb scurt în coaja, în apa cu sare, apoi se scurg, se curata si se taie felii. Se unge cu unt un vas termorezistent si se aseaza în straturi cartofii si cascaval ras, se potriveste de sare si piper, se toarna deasupra smântana amestecata cu un ou batut spuma, deasupra se presara parmezan ras pe razatoarea mare si praf de nucusoara. Se da la cuptorul preîncalzit si se lasa la 200°C  aproximativ o jumatate de ora, pâna când suprafata cartofilor gratinati capata o crusta aurie.
Fasolea verde se spala si se îndeparteaza coditele, apoi se opareste în apa cu sare. Se formeaza legaturi de pâna la 10 pastai, se învelesc cu o felie de sunca afunata si se fixeaza cu câte o scobitoare. Se calesc în tigaie cu ulei de masline încins, având grija ca legatura sa fie întoarsa pe toate partile.
Farfuriile în care se va servi mâncarea vor fi preîncalzite, se aseaza o felie-doua de friptura, o portie de cartofi si o legatura-doua de fasole verde. Peste carne se toarna sos de vin rosu.
La acest fel de mâncare se serveste vin rosu sec.

♦ Desert - Tort cu mousse de ciocolata - cumparat de gata ☺ si câte o ceasca de cafea la alegere: cappuccino, espresso sau caffè lungo, aparatul nostru de cafea stie fiecare reteta ;)

Sarbatori si meniuri (1) - Vinerea Mare

Pastrav la cuptor cu garnitura de morcovi si ardei rosii.

Simplu, gustos, sanatos si usor de pregatit!
- pestele curatat si bine spalat se aseaza pe hârtie-pergament; în burta pestelui se aseaza o felie grosuta de telina, una de ceapa, rosii taiate pe jumatate (rosiile coctail sunt cele mai adecvate ca marime), o ramurica de rozmarin, câteva frunze de salvie si sare de mare (grunjoasa), cu multa generozitate; pestele se acopera cu câteva felii de lamâie.
- se pune la cuptor, la temperatura medie (160°C) de sus si jos, pentru aproximativ o ora;
- morcovii si gogosarii curatati si spalati, se taie bastonase pe lungime si se calesc într-o cratita cu ceva ulei încins; dupa ce au devenit "al dente" se sareaza si pipereaza.
- pastravul se serveste întreg - fiecare mesean taie capul si coada pestelui si îndeparteaza pielea de pe partea superioara a pestelui; carnea se separa usor de pe coloana vertebrala, se întoarce pestele si se îndeparteaza deasemenea pielea si se scoate coloana vertebrala în întregime.
Se poate servi un pahar de vin alb, sec sau demisec.

Croaziera - Cinci ore si jumatate în Marsilia (3)

Nemuritor și foarte popular "le Panier" este cel mai vechi și mai pitoresc cartier din Marsilia. Este un cartier tipic mediteranean, ridicat pe agora orasului antic grecesc Massilia. Cufundat în istorie, le Panier leagă orașul ancestral și Marsilia de azi printr-un dram de nostalgie.
Atrăgând un constant flux de imigranți, cartierul dovedeste ca rămâne atașat trecutului său, evidentiindu-se ca o insulă de pace și amestec cultural. Mult râvnitul orasel a atras multi napolitani la sfarsitul secolului al 19-lea, dupa primul razboi mondial a fost invadat de corsicani si catalani, iar acum în ultimile decenii, le Panier capata noi pete de culoare, prin imigrantii din nordul Africii, Vietnam si Insulele Comore. Mozaicul cultural al cartierului se extinde permanent, fiecare nou venit ataseaza obiceiuri noi, vechilor traditii marsilieze.

În secolul 17, cartierul a fost frecventat de burgezime si a capatat popularitate. Doua sute de ani mai târziu, în mijlocul revolutiei industriale si comerciale, le Panie a decazut ajungând treptat sa se vorbeasca despre "reputatia proasta"a acestui cartier. Mai marii orasului au stampilat zona ca "deal supraaglomerat si neîngrijit" - un obstacol în calea modernizarii Marsiliei. Cu toate acestea, cartierul si-a dezvoltat mai departe propriul stil, pescarii si micii mestesugari acceptând cu bucurie sa locuiasca aici.
Printre celebritatile contemporane ce pot fi întâlnite pe strazile le Panier se numara Gilles del Pappas (fotograf, pictor, scriitor) si Philippe Carrese (scriitor, scenograf).
Cartierul a fost în parte restaurat si cele mai multe fatade ale cladirilor stralucesc în nuante calde de ocru. Stazile înguste ascund numeroase comori arhitecturale.
Hôtel-Dieu este faimos pentru cele trei galerii arcuite (foto 2, stânga jos). În apropiere se afla Clocher de Accoules, una dintre cele mai vechi biserici din Marsilia. O alta cladire istorica este Hôtel Daviel (foto 2, dreapta jos) - fost Palat de Justitie (1743). Balconul din fier forjat este decorat cu margarete - motivul preferat al mestesugarilor din Marsilia secolului 18.

Însa cea mai frumoasa bijuterie arhitecturala a cartierului le Panier este La Vieille Charité - opera arhitectului  Pierre Puget. Construit în perioada 1671-1749 pentru a servi ca adapost de caritate pentru saracii din oras, grupul de cladiri este înconjurat de o curte superba cu arcade din piatra roz. În spatele cladirii centrale este capela acoperita cu o cupola ovoidala. Ansamblul monumental conceput în stil baroc, functioneaza actualmente ca centru cultural, adapostind numeroase muzee. De-a lungul istoriei sale, complexul a foat atât adapost pentru copii si batrâni, cât si spital pentru ranitii din razboie. Salvat de la demolare, a fost restaurat în anul 1968 si introdus pe lista patrimoniului national.

Urmatoarea surpriza pe care ne-au facut-o organizatorii excursiei a fost ca popasul urmator sa fie la o patiserie traditionala. Cel mai consumat biscuit în Marsilia este asa numitul Navette de Marseille. Pregatit initial pentru sarbatoarea de Întâmpinare a Domnului, acest biscuit în forma unei barcute, este consumat zi-de-zi însotind cafeaua sau ceaiul. În mod tradițional este aromatizat cu flori de portocal, însa navetele (sau navetii?!?) de azi sunt aromate cu fe de fel de condimente.
Ultimul obiectiv turistic pe lista noastra a fost Cathedral la la Major, catedrala catolica, ridicata între anii 1852-1893 în stil neo-bizantin, dupa planurile arhitectilor  Léon Vaudoyer si Henri-Jacques Espérandieu. Am admirat din exterior elementele decorative bogate si ni s-a atras atentia ca modul în care a fost combinata piatra de constructie - alternarea unei placi deschise la culoare cu alta închisa, o face unica în lume, la fel ca si combinația dintre arcadele rotunde cu frontoanele triunghiulare.

Ne aflam din nou în portul vechi, ploua cu galeata asa ca în cele câteva minute libere pâna la sosirea autocarului, am intrat în Galeriile Lafayette, am servit câte un espresso si am scris câteva vederi prietenilor.
În drum spre nava, am mai aruncat din autocar o ultima privire orasului si am cântat la Marseillaise împreuna cu simpatica noastra ghida. Noi nu am stiut decât cuvintele câtorva versuri din prima strofa, însa am acompaniat-o prin murmur, sapte stofe! ;-)
Ghida ne-a povstit si câte ceva despre personalitatile nascute în Marsilia, dintre care cei mai cunoscuti sunt Fernandel - îndragitul actor, fotbalistul Zidane si sculptorul Honoré Daumier.
Ne-am despartit într-o nota vesela, impresionati si multumiti de tot ce ce am vazut si am aflat!

Urcarea la bordul vasului s-a facut oferind cardul pentru verificare si trecând prin filtrul de control. Ajunsi în camera, am dezbracat hainele ude, ne-am îmbracat costumele de baie si halatele, ne-am încaltat slapii si am urcat doua etaje cu liftul, îndreptându-ne spre complexul wellness (va urma).