La cumpăna dintre ani

La final de an, fiecare își găsește propriul fel de a trece pragul. Unii rămân acasă și aprind lumânări, lăsând liniștea să le adune gândurile. Alții ies pe străzi, intră în mulțimea de oameni necunoscuți, cântă, dansează și se lasă duși de ritmul orașului. Sunt și cei care aleg simplitatea și trăiesc ziua fără fast, convinși că nu e nevoie de artificii pentru a marca un sfârșit. Noi am ales muzica, arta la nivel înalt. Am ales Concertul de Revelion al Filarmonicii din Berlin, transmis în direct în Kino.
Am fost întâmpinați cu prosecco și cu atmosfera aceea caldă, discretă, care anunța o seară specială. Am salutat câțiva oameni cunoscuți, apoi am intrat în sală, cu sentimentul acela bun că ne aștepta o seară aparte.
Programul concertului a urmărit tema iubirii, iar seara l-a avut în prim-plan pe tenorul francez Benjamin Bernheim. Sub bagheta maestrului Kirill Petrenko, muzicienii au creat o seară în care fiecare sunet a devenit emoție purtată pe scenă cu grație și intensitate. Muzica a trecut prin lumi contrastante, de la dorul topit în arii fragile la exuberanța care pulsează în ritmuri iberice, de la visul romantic care se ridică în lumină la pasiunea care arde în nuanțe mediteraneene. Fiecare pagină a fost o poveste, fiecare poveste o vibrație, iar între ele s-a țesut o călătorie interioară, ca un poem orchestral despre iubire, dor și lumină.
Pe măsură ce muzica a crescut, sala s-a transformat într-o singură respirație. Am simțit cum energia dintre artiști și public s-a unit într-un pre‑revelion trăit împreună. Armoniile au creat valuri care au dus sufletul într-un spațiu interior de o intensitate rară, unde fiecare acord deschidea o fereastră spre ceva mai larg decât noi. Sunetele au devenit culori, iar culorile au desenat peisaje lăuntrice. A fost o călătorie fără timp și fără granițe, o trecere spre locul în care gândul se luminează, memoria se deschide și ființa capătă libertate.
La ieșirea din sală, după concert, frumusețea decorurilor hibernale din centru ne-a făcut să ne dorim o plimbare, însă micuțul nostru era singur acasă. Am luat deci cel mai scurt drum. Ajunși acasă, l-am găsit pe Leo agitat de pocniturile tot mai dese și mai puternice. L-am liniștit, apoi am deschis televizorul, iar pe Arte rula exact concertul la care tocmai asist­asem, Sincronizarea ne-a amuzat și ne-a plăcut să reascultăm muzica. Am pus sarmalele la încălzit, apoi am urmărit programul de Revelion și ne-am jucat cu Leo, să‑și uite frica.
La miezul nopții am pocnit dopul ultimei sticle de Crémant din stocul nostru din pivniță. La mulți ani, 2026! Am ciocnit paharele si am ieșit în curte să admirăm focurile de artificii. Superb.! Apoi am împărțit șampania între noi și am mâncat pâine prăjită cu caviar, urmărind la TV o retrospectivă a anului, cu Leo adormit între noi pe canapea.

La mulți ani tuturor!
În noul an 2026 să ne fie binele aproape, alegerile curate, trăirea vie și prezentă, cu bucuria fiecărui moment care trece prin noi ca o lumină!
Să fie un an în care fiecare om are curajul să trăiască ceea ce simte, fără să se gândească nicio clipa „ce zice lumea”, fără să își micșoreze dorințele, fără să își cenzureze bucuria!
Să fie pace, armonie și iubire pe pământ — iubire în felul în care oamenii se privesc, se ascultă, se înțeleg și se poartă unii cu alții!
Să fie un an în care fiecare se regăsește pe sine și, regăsindu-se, face lumea mai blândă, mai bună, mai frumoasă!

Ajun de Crăciun cu zăpadă, brad în roșu și libertate culinară

Seara de 23 decembrie am luat în serios prognoza meteo care spunea că este posibil ca la noapte să ningă. Așa că, precauți, am băgat bradul în casă și dacă tot l-am fixat în stativ, i-am pus și ghirlanda luminoasă. Dimineața de Ajun ne-a întâmpinat cu o bucurie uriașă… într-adevăr, afară era totul alb. Meteorologii au avut dreptate și curtea arăta ca o felicitare de Crăciun. După muuulți, mulți ani, în sfârșit avem parte de Crăciun alb. Ce sentiment minunat!
Cu energia dată de ninsoarea proaspătă, ne-am apucat să împodobim bradul. Anul acesta am ales globurile roșii, rafinate, în toate formele și mărimile. Mi-a luat ceva timp până am găsit echilibrul perfect al pomului, dar în cele din urmă a ieșit exact cum mi-am dorit.
Apoi am agățat cu o fundiță roșie coroana de vâsc deasupra intrării în sufragerie, am făcut ultima tură cu aspiratorul și casa a avut exact prospețimea pe care pe care mi-o doream.
La bucătărie, responsabilitățile au fost împărțite clar. Eu doar desertul, iar Helmut s-a ocupat de cuptor și de plită, amesteca zâmbind în oale și dădea senzația că totul este sub control.
De mulți, mulți ani nu am mai fost singuri în seara de Ajun. Tocmai de aceea am decis să gătim exact ce ne era dor, fără să ținem cont de preferințele sau alergiile vreunui musafir. Libertate culinară totală.
Am început cu un cocktail de creveți regali — un fel de salată cu crème fraîche, creveți sotați în ulei de măsline, bucățele de sparanghel fiert în apă cu sare și ceapă, mandarine din compot, mărar și piper. O delicatețe!
Am ciocnit un pahar de crémant de Alsacia și... tot din Alsacia, am continuat cu escargot în unt aromatizat cu ierburi fine. Delicios!
Felul principal a fost doradă la cuptor, cu cartofi gratinați, un pește care ne place mult și care aduce și un strop din tradiția serii de Ajun.
La desert am avut creația mea cu mascarpone, dulceață de trandafiri și biscuiți speculaas, aromele acelea de iarnă care te duc direct în copilărie.
După un espresso bine-meritat am căzut frânți de oboseală. Ne-am întins puțin și am și ațipit vreo oră și ceva.
Seara s-a așezat peste noi cu o liniște plăcută. Ne-am cuibărit pe canapea, cu un film de Crăciun în fundal și cu sentimentul acela rar că totul este exact cum trebuie. Vacanța își trăiește în sfârșit ritmul ei frumos.

 

🍀🎄 Craciun fericit! 🎄🍀

Guebwiller - fascinanta regiune alsaciana

În inima Alsaciei, între valea Rinui si Muntii Vosgi, regiunea Guebwiler ofera turistilor îmbinatia perfecta între natura, sport, gastronomie si cultura. La poalele podgoriilor din cel mai sudic punct al Rutei Vinului Alsacian si baza muntilor Markstein, aici prin Guebwiller trece si traseul de pelerinaj "Calea Sfântului Iacob". Este o regiune fermecatoare, încarcata de istorie si arta. 

Cea mai veche mențiune scrisa despre Guebwiller (în latină Gebvilla sau Gebunvillare) - datează din 774 și se află într-un act de donație în care este trecutaă Abația Murbach. Pe vremea aceea Guebwiller era doar o fermă. Până la Revoluția Franceză, Guebweiler a fost orașul principal al regiunii cu același nume al abației prințului Murbach din Sfântul Imperiu Roman. 

Guebweiler s-a dezvoltat în oraș în secolul al XII-lea, în jurul bisericii Saint-Léger și a unui complex de castel - reședința starețului mănăstirii Murbach. Zidul de aparare al orașului a fost construit între 1270 și 1287. În 1394 trăiau 1350 de locuitori, astazi cca 12.ooo. 

În timpul Războiului de 30 de ani, orașul a fost jefuit de suedezi în 1634, iar în 1635 o garnizoana franceză staționată la Colmar l-a prădat complet. În 1657 nu mai locuiau în oras decât 176 de locuitori. În 1680, orașul german a fost anexat la Regatul Franței. Dupa Revolutia franceza, au fost abolite drepturile feudale si au fost recunoscute libertatea religioasă, egalitatea tuturor în fața legii. În 1798, Guebwiller a aderat la Republica Franceză. A urmat razboiul prusaco-francez si conform Pacii de la Paris din 1815 au fost stabilite granițele externe franceze care sunt valabile și astăzi cu exceptia Landau și alte zone mai mici din nordul Alsaciei care au redevenit parte a Bavariei. Între 1871 si 1918, Alsacia a facut parte din Reichsland Alsacia-Lorena. Dupa primul razboi mondial, Alsacia a fost retrocedata Frantei. 

Istoria tumultoasa a Alsaciei face ca azi, multe nume sau denumiri, traditii si obiceiuri sa semene puternic cu cele bavareze. Spre bucuria noastra, daca am întrebat ceva prin oras sau la vre-un restaurant, tinetetul ne-a vorbit pe germana. În licee se învata ca limba straina limba germana si regiunea Alsacia este unul din cele mai îndragite teluri de vacanta pentru germani. 

Din punct de vedere industrial, Guebwiller este un "oras mort"... În cursul secolului al XIX-lea, zona a fost puternic industrializata pentru ca apoi, competitivitatea sa se piarda an de an. Astazi, zona Alsacia traieste din viticultura si turism. Deci orasul are aer curat, dar locuri de munca limitate. Preturile imobiliare sunt foarte scazute, am vazut multe anunturi de vânzare pentru apartamente de 130 m² pentru 150.000€!!!! Intrn-a din pimbarile noastre, ghidul ne-a spus ca una din cele mai frumoase vile, amplasata înt-una di cele mai râvnite zone de parc, costa ceva mai mult de 1 milion de Euro (wow! asa ieftin?!?). In Bavaria, pretul actual este de 13.500€/m²... 

Initial, când pregateam vacanta, am cautat un hotel în Colmar, însa preturile erau aproape duble fata de Guebwiller - între cele doua orase fiind doar 30 km, adica 30 minute cu masina. 

Urmatoarele mele dorinte au fost ca hoelul sa fie central, sa accepte animale de companie, sa aiba WLAN si propria parcare. Mai mult zau ca nu e important, în vacanta de vara. 

Hotelul de l'Ange cu cele trei stele, mi s-a parut cea mai potrivita alegere. Chiar din prima clipa, sefa hotelului, Madamme Paola ne-a parut deosebit de simpatica si spre norocul nostru, simpatia a fost reciproca ☺ 

Madamme Paola a venit pesonal în fiecare dimineta la masa noastra si ne-a servit gratis cu câte un pahar de Crémant d'Alsace * ♥  Noi, ignorantii ( nici eu si nici Helmut nu am mai fost în Alsacia), nici macar nu am stiut ce înseama Crémant când am fost întrebati daca dorim sa probam ☺ Ne-a placut ☺ si... a devenit obiceiul micului-dejun! ☺☺☺ 

Am avut o camera cu confort sporit, cu pat Kingsize/Queensize, cu baie cu cada, cu balcon si alte pipapo. Am rezervat camera si doar mic-dejun gen bufet, plus o seara speciala cu meniu gourmet - cinci feluri în stil alsacian. Ceilalti colocatari, am observat ca aveau demi-pensiune, mâncau în fiecare seara la restaurantul hotelului. Noua ne place sa exploram, nu stim niciodata exact când ne întoarcem la hotel asa ca, mâncam acolo unde ne aflam când ne este foame sau pofta de ceva.

Hotelul este foarte central, la 2 minute de Château de la Neuenbourg sau de Musée Théodore Deck

Zona Guebwiller este una dintre cele mai importante zone viticole din Alsacia. Denumirea Alsace Grand Cru **, creată în 1975, definește locați individuale proeminente în regiunea viticolă Alsacia si Guebwiller este singura municipalitate care are patru dintre aceste site-uri Grand Cru. Bineînteles ca într-una din zile am facut o degustare de vinuri, la crama "Haegelin Materne et filles" din Orschwihr (o localitate la 5 km de hotelul nostru).

*) Crémant d'Alsace este un vin spumant alcoolic din regiunea viticolă Alsacia cu aproximativ douăsprezece procente din volum. Vinurile spumante din această regiune se caracterizează prin caracterul lor fructat și sunt amestecate în principal din soiurile de struguri Pinot Blanc și Auxerrois, dar și parțial din soiurile Pinot gris, Pinot Noir, Riesling sau Chardonnay. Mai rar Crémant d'Alsace rosé este făcut din Pinot Noir. Prin lege, strugurii prelucrați pot proveni numai din Alsacia. 

**) Termenul „Grand Cru” (GC) defineste un vin de calitate superioară, care subliniază caracterul tipic al podgoriei și unicitatea soiurilor de struguri autohtone și tradiționale. Acest termen este folosit în special pentru a desemna un vin de prestigiu.