O poveste de ianuarie cu brad, Stelari și ninsoare

Astăzi m-am gândit că ar fi timpul să strâng bradul. De obicei îl despodobesc după ce trec Stelarii — moment care pentru mine marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă. Dar anul acesta nu au mai ajuns până la mine.
Îi aștept în fiecare an cu aceeași bucurie. Vin patru copii de la școala primară din cartier, cu obrajii roșii de frig și cu acea emoție serioasă în priviri, pregătiți să-și joace rolurile. Repetă sceneta cu entuziasm și poartă cu mândrie costumele. Trei sunt regii – Caspar, Melchior și Balthasar – iar al patrulea este Sternträger, cel care duce Steaua. Patru mogâldete adorabile, însoțite de un adult din parohie.
În fiecare an strâng donații pentru o cauză frumoasă, iar tema de acum a fost «Școală, nu fabrică!», un apel nobil de a aduna fonduri pentru a le oferi copiilor din alte colțuri ale lumii șansa la educație și la o copilărie adevărată.

Dar gerul din ultimele zile a fost prea aspru. Au reușit să ajungă doar la câteva case, apoi au trebuit să renunțe. Și e firesc; sănătatea este în prim‑plan. Așa că azi, fiind deja 8 ianuarie și anunțați că Stelarii nu mai vin, m‑am gândit că e vremea să strâng bradul.
Înainte să mă apuc de treabă, am făcut câteva poze pentru rubrica de joi „Reflexii în oglindă”. Bradul strălucea atât de frumos, iar luminițele se oglindeau în globuri ca niște mici universuri. Mă învârteam în jurul lui, lângă ușa glisantă spre terasă, căutând unghiul perfect pentru poze, când am observat că începe să ningă. Întâi timid, apoi tot mai des, tot mai hotărât. Și mi-am zis «ei bine, de ce să strâng bradul acum? E încă proaspăt, verde, cu crengile semețe, arată minunat!».

Era pauza mea de amiază – lucrez remote astăzi – iar ninsoarea părea o invitație. M-am îmbrăcat în roșu, Leo la fel, să contrastăm cu albul imaculat, apoi am ieșit în parc (voi reveni într-o altă postare).
În funcție de cum evoluează vremea, poate îl voi strânge duminică… sau poate îl mai păstrez până weekendul viitor 😊 Ninsoarea asta aduce înapoi un strop din magia Crăciunului. Și muuuuultă nostalgie.

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Tihnă - Miercurea fara cuvinte 51-2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
 

Simplitate - Reflexii in oglinda 40/2025

 

Astazi prezint jocul de lumini surprins într-un pahar cu cocktail, o invitație la contemplare — o amintire că frumusețea se ascunde adesea în detalii simple, în reflexii trecătoare care ne înconjoară și ne inspiră... 

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Nopți în Hamburg - Arhitectură și emoție în imagini spectaculoase /RiO 39-2025

Astăzi, la rubrica "Reflexii în oglindă" am bucuria să prezint din nou câteva fotografii realizate de fratele lui Helmut — cumnatul meu care locuiește în Hamburg, pasionat de fotografie. Privirea lui sensibilă și atentă surprinde orașul nu doar în detalii, ci în stări — în vibrații, în tăceri, în lumină... Fiecare imagine este o invitație la contemplare, o fereastră deschisă spre frumusețea discretă a nopții urbane.
În portul Hamburg, noaptea îmbracă orașul într-o eleganță care taie respirația. Filarmonia*, cu formele ei sculpturale, pare o arhitectură compusă în acorduri vizuale. Clădirea respiră muzică, chiar și în tăcere, iar silueta ei se reflectă în culorile de cerneală ale apei — adânci, misterioase, aproape visate. În jur, alte clădiri superbe completează tabloul — o simfonie arhitecturală în sticlă și lumină, unde fiecare reflexie pare o emoție prinsă în oglinda timpului.
Printre aceste splendori urbane, se ridică poduri având mecanisme mobile pentru a permite trecerea navelor. Aceste poduri sunt spectaculoase noaptea, când luminile orașului și reflexiile din apă transformă structura lor tehnică într-un spectacol vizual. Ridicarea lor lentă, ca niște aripi de metal, adaugă o teatralitate aparte pe fundalul cerului întunecat.
Este un loc unde ingineria întâlnește poezia, iar orașul devine scenă pentru o artă tăcută, dar profundă.

---

*) clădirea se numește "Elbphilharmonie", adesea prescurtată Elphi ("ph" se citeste "f"). Este una dintre cele mai emblematice construcții din Hamburg și una dintre cele mai spectaculoase săli de concert din lume. Numele vine de la râul Elba (Elbe) și de la cuvântul „filarmonie” — deci, în traducere liberă, „Filarmonica de pe Elba”.
Este cunoscută pentru arhitectura sa îndrăzneață — o structură de sticlă ondulată, așezată pe o fostă clădire de depozit din port. Arată ca o corabie, un val sau chiar o stâncă de gheață — depinde cine o privește 😍😇 Noaptea, luminată, pare desprinsă dintr-un vis.

---

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Oglindiri si straluciri, ziua prin târg - RIO 50/24

Astazi am ajuns întâmplător in centrul orasului si mi-am zis, daca tot sunt aproape de Targul de Advent "Christkindlesmarkt", atunci hai sa fac o tura scurta, sa vad cat de aglomerat este la orele amiezii! Era putina lume, mai mult turisti in grupuri mari, insoriti de ghizi cu stegulețe. Deasemenea am intalnit si trei grupe de preșcolari, imbracati cu vestute neon, probabil in drum spre caruselul bebelușilor🎠👑🎪🎄

Am urcat la etajul întâi al unei cofetarii in Piața Primăriei si am facut o fotografie peste târg si de acolo... dar parca tot nespectaculos este, fara luminite! Luminitele erau aprinse, mai peste tot, insa fara contrast, abia se observau! 

In schimb, am prins cateva oglindiri in globurile puse la vanzare pe la tarabe.

De peste tot mirosea imbietor a varza calita cu paste prajite, a carnaciori, a vin fiert, a castane coapte si a migdale caramelizate... Fara companie, parca nu are nimic farmec. Nu mi-am cumparat nimic. Mi-am vazut din nou de drumul meu, mi-am rezolvat treburile si m-am intors acasa 🤗

Daca aveti si voi fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Reflexii prin Sibiu - RiO 47/24