Se afișează postările cu eticheta inspiratie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta inspiratie. Afișați toate postările

miercuri, 29 octombrie 2025

Piața cu zâmbete smălțuite și legume proaspete - Miercurea fara cuvinte 44/2025


LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfCHappy Wordless Wednesday! ☺☺

duminică, 19 octombrie 2025

Frunze, pași și un strop de imaginație

🍂În plimbările mele prin parc, îmi place să adun frunze — galbene, roșiatice, aurii, maronii… toate nuanțele pe care toamna le pictează cu suflet. Le aleg cu grijă, le presez cu răbdare, iar acasă le așez pe pervaz, ca mici tablouri vii ce-mi țin companie și îmi aduc liniștea sezonului.
Zilele trecute mi-a venit ideea de a face un colaj din frunze, un mic tablou cu mine și Leo, în plimbare pe aleile unde „ninge” cu frunze arămii.
În mintea mea era magic! Dar în realitate… frunzele sunt mari, iar dacă vrei să le pui în valoare nuanțele, zimții sau nervurile delicate — ai nevoie de spațiu! Muuult spațiu! Probabil ar trebui un format A0, nu A4, fila uzuală pe care mi-am încercat eu talentul... Am realizat rapid că nu fac ceea ce ar trebui, dar nu am renunțat! Colajul a ieșit departe de ceea ce am dorit… dar îl prezint totuși aici ☺ Ca o avanpremieră la ce urmează mâine... Un colaj realizat de fiică-mea cu IA ☺ Surprizăăă! 🌟 (am primit desenele - aici)

joi, 2 octombrie 2025

Simplitate - Reflexii in oglinda 40/2025

 
Astazi prezint jocul de lumini surprins într-un pahar cu cocktail, o invitație la contemplare — o amintire că frumusețea se ascunde adesea în detalii simple, în reflexii trecătoare care ne înconjoară și ne inspiră... 
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

joi, 23 ianuarie 2020

Sos de gutui

Bunica mea a fost directoare de scoala, dar si o gospodina deosebita. A locuit multi ani în judetul Buzau, la doi-pasi de Vulcanii Noroiosi. Multe vacante mi-am petrecut aici si doar când am devenit adult, am fost constienta cât de norocoasa am fost si ce copilarie minunata am avut...
Bunica gatea cu tot ce avea în gradina, nu cumpara mai nimic de pe piata - avea toate legumele si fructele care-i erau necesare. Îmi mai amintesc ca în camara, borsul din borcanul urias nu se termina niciodata. Cam toate ciorbele ei erau pe baza de bors si de loboda.
Nu avea animale, de aceea cumpara saptamânal oua, lapte si smantâna de la niste gospodari din vecinatate. Tot de la ei cumpara din când în când câte un pui sau o gainuta, când veneam eu si fratele meu în vacante. Bunica consuma rar carne si a trait pâna aproape de 90 de ani, Dumnezeu sa o odihneasca în pace!
Zilele trecute am cumparat doua gutui, pentru parfum... Dintr-o data, mi-am amintit de unul din sosurile speciale ale bunicii si tare dor mi s-a facut!... Nu am ajutat-o niciodata la bucatarie, dar fara sa fiu atenta în mod special, am învatat multe de la bunica. Parca o vedeam chiar acum, lânga mine... Spala bine puful de pe coaja si taia în cubulete gutuile, scobind cu grija miezul cu sâmburi. Apoi, punea într-o tigaie la incins, o bucatica de unt cât o nuca si rumenea bine gutuile.

Separat, facea zahar-caramel într-o craticioara, îl stingea cu o cana cu apa calda si îl amesteca pâna când se dezlipea de pe lingura de lemn. Dupa care turna siropul peste gutui, mai adauga o ceasca de lapte si lasa totul sa fiarba la foc mic, pâna când scadea suficient.

Spre final, freca o lingurita-doua de amidon-de-cartofi cu apa rece si turna peste sos, sa îl îngroase. Mmmm ce aroma! Gata era sosul pe care îl serveam lânga fripturica sau doar lânga piureul de cartofi.

Sosul de gutui este deosebit de fin si gustos si se poate servi cald sau rece.
Acest sos dulce-acrisor se potriveste perfect cu carnea de vanat dar si cu friptura de gasca, vitel sau purcel. Ca o variatiune, în loc de lapte, se pot pune vin alb, un pic de sare si spre final frunze de patrunjel tocat fin. Lasati-va inspirate de arome si combinati-le asa cum simtiti mai bine! Pofta buna!