Lădița care nu mai vrea să stea în umbră

În living avem o lădiță din placaj care adăpostește cele necesare pentru aprinderea focului în șemineu - chibrituri, o mănușă termică, o perie, un făraș... obiecte utile, dar nu tocmai estetice. O ascundeam în spatele fotoliului, ca să nu strice armonia camerei ☺
După ce am zugrăvit și am lustruit totul, am simțit că e momentul să-i dau și lădiței o nouă viață.  

M-am gândit la metoda transferului de șervețele – simplă, dar cu potențial decorativ uriaș. Nu aveam o imagine clară în minte, dar știam sigur că vreau ceva special, așa că am pornit prin oraș în căutarea unor șervețele cu reproduceri de artă. Am colindat zeci de magazine, plină de speranță... și, conform legii lui Murphy, când cauți artă, găsești doar căței, pisici și floricele! Nici online nu am avut mai mult noroc.

În cele din urmă, singura opțiune disponibilă a fost Van Gogh – Ramura de migdal. Deși visam la ceva în tonuri de maro, mai potrivit pentru lădiță, nu am putut rezista farmecului delicat al acestei lucrări. Van Gogh este unul dintre artiștii mei preferați, iar imaginea aleasă, cu ramurile sale fragile și cerul senin, mi-a adus o liniște neașteptată. Am acceptat provocarea cu bucurie. Am completat cu un set de șervețele în nuanțe de smarald și romburi aurii. Fără plan, doar cu dorința de a crea, am început lucrul.

Am curățat și dat cu spray auriu ca bază, apoi am lipit cu grijă fiecare bucățică de șervețel folosind adezivul special din setul Potch pentru transfer de imagini si am aplicat ceară aurie peste îmbinări, ca să uniformizez aspectul. Fiecare mică imperfecțiune a căpătat astfel, un farmec aparte – textura finală nu mai trădează nici placajul, nici hârtia - pare când piele, când porțelan, cu accente care prind lumina într-un mod neașteptat. 

La final, am sigilat totul cu lac din aceeași gamă, pentru durabilitate și un finisaj plăcut. Procesul a durat mai bine de o săptămână. Pentru funcționalitate, am comandat cele mai mici rotițe de pe Amazon și le-am lipit cu grijă. Am adăugat și două mânere - rămase de la proiectul „tăvița”.

Rezultatul? O bijuterie! Ma laud, știu că nu-i frumos, însă nu mă pot abține ☺ Lădița nu mai e un simplu recipient, ci un obiect decorativ care aduce un strop de artă în living. Aproape că mi-e milă să pun chibriturile și măturica în ea! 🥰

Sunt foarte mulțumită de cum a ieșit — e genul de proiect care îmi aduce bucurie de fiecare dată când îl privesc și mă face să spun zâmbind: Hei, am avut mână bună!