O duminică luminoasă, cu pâine coaptă pe vatră și multă liniște

Duminica trecută, eram epuizați. Aveam neapărată nevoie de liniște, de aer curat, de un loc unde să ne putem aduna gândurile și să ne recăpătăm energia. Eram deja pe rezerva de urgență! Pe ultima fărâmă de vlagă... pâlpâia ultima linie, gata să mi se stingă bateria! Așa că am decis să evadăm din agitația cotidiană și să ne oferim o zi tihnită, în mijlocul naturii. Destinația noastră – mănăstirea Oberschönenfeld, un loc cu totul special, ascuns între pădurile bătrâne ale Parcului Natural Augsburg – Western Woods.
Aflată la doar 28 de kilometri de casă, am ajuns acolo în mai puțin de o jumătate de oră. Am parcat mașina și am pornit la pas – eu, soțul meu și Leo – nerăbdători să explorăm acest colț de liniște, tradiție și frumusețe naturală.

Soarele de septembrie ardea pe cer ca un rege încăpățânat, refuzând să predea tronul toamnei. Aerul era limpede, iar cerul – o întindere albastră, pură, fără nicio umbră de nor.
Mănăstirea Oberschönenfeld, fondată în 1211 – cea mai veche abație cisterciană de călugărițe cu activitate neîntreruptă din Germania – ni s-a arătat în lumina blândă a dimineții, cu zidurile ei albe și grădinile îngrijite.
Am pășit în biserica mănăstirii, unde răcoarea și tăcerea ne-au cuprins ca o îmbrățișare. Lumina filtrată prin vitralii părea că adună în ea rugăciunile și speranțele atâtor generații... Aici, fiecare colț respiră simplitate și reculegere. Am privit vitraliile, am ascultat liniștea și am lăsat gândurile să se așeze. Am aprins lumânări și, pentru câteva clipe, am fost doar acolo – în tăcere, în pace, în prezența a ceva mai mare decât noi.

În magazinul mănăstirii ne-au întâmpinat miresme blânde de plante uscate și lemn vechi. Pe rafturi, am descoperit produse create chiar de măicuțe – balsamuri cu miere, ceaiuri și săpunuri din plante aromatice cultivate în grădinile lor.
Puține la număr, dar cu suflet mare, călugărițele păstrează aici o lume care nu se grăbește – în care fiecare gest are rostul lui. Fiecare produs poartă amprenta răbdării, a credinței și a liniștii care domnește între aceste ziduri. Se ocupă cu apicultura, grădinăritul și prelucrarea plantelor medicinale, ducând mai departe meșteșuguri și tradiții vechi ale ordinului lor monastic. Am ales un balsam de lavandă, unul de muguri de brad și două borcane cu miere aurie.
Am trecut pe lângă brutăria mănăstirii, unde mirosul de pâine coaptă pe vatră ne-a ademenit ca o vrajă veche. Am cumpărat o pâine cu coaja groasă și rumenă și am rupt din ea nu de foame, ci dintr-o poftă simplă, aproape copilărească.
Am vizitat și muzeul mănăstirii, amenajat în fostele anexe agricole. Printre obiecte vechi, fotografii și povești scrise pe pereți, am simțit cum timpul se dilată, cum trecutul și prezentul se țin de mână în tăcere, fără grabă, fără zgomot.
Am rătăcit printre grădinile mănăstirii, unde ierburile aromatice și florile de toamnă se amestecau cu mirosul de miere și de pământ reavăn. Fiecare pas a fost însoțit de parfumuri discrete, de culori calde și de o liniște care părea să curgă odată cu lumina.
Căldura nu ne-a lăsat să zăbovim prea mult la soare, așa că ne-am retras din nou în pădure.

Ca o poartă spre altă lume, pădurea din jurul mănăstirii ne-a învăluit cu răcoarea ei binecuvântată. Copacii bătrâni, cu trunchiuri groase ca niște stâlpi de catedrală, formau o adevărată biserică verde, cu arcade de ramuri care filtrau lumina într-un dans de umbre și sclipiri. Ne-am ferit de arșița soarelui sub această boltă protectoare, unde răcoarea și mirosul de pământ umed ne-au însoțit la fiecare pas.
Pe marginea potecii, tufele de sultănițe – roșii, roz, albe – păreau mici lampioane aprinse de zâne. Leo, cu nasul lui curios, descoperea fiecare colțișor ca și cum ar fi fost prima dată la plimbare. Am simțit că suntem parte dintr-un tablou viu, pictat cu pensule de lumină, culori de toamnă și parfum de pământ reavăn. Timpul părea să încetinească aici, iar fiecare clipă era o invitație la contemplare și recunoștință.
Leo a alergat printre frunze, iar noi am mers încet, fără grabă, fără planuri – doar cu bucuria simplă a unei duminici trăite pe îndelete. Am descoperit ciuperci, ghinde, castane... Ne-am bucurat ca niște copii când am ajuns la „școala din pădure” unde, în fața câtorva bănci simple din lemn, era fixată o tablă – din aceea veche, pe care se scrie cu cretă albă.
După plimbare, ne-am îndreptat spre terasa restaurantului Klosterstüble. Mesele din lemn, umbra castanilor bătrâni, clinchetul paharelor se amestecau cu râsete și cu liniștea aceea specială pe care doar locurile sfinte o au. Am gustat din bucatele simple, bavareze și am băut câte o bere – Helmut o bere brună de grâu (dunkles Weizen), iar eu un Radler cu lămâie, o băutură ușoară, răcoritoare, un amestec de bere și limonadă.
Excursia la mănăstirea Oberschönenfeld a fost o zi tihnită, plină de frumusețe și liniște. Kloster Oberschönenfeld nu este doar un loc – este o stare de suflet, o poveste vie, o filă de basm pe care o porți cu tine mult timp după ce ai ajuns acasă. Am hotărât să revenim ori de câte ori vom simți nevoia de liniște, natură și tradiție autentică.

Lavanda, altfel (hand made) - Miercurea fara cuvinte S31/23

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy WW! ☺

La derdelus

Vremea s-a încalzit si zapada aproape ca s-a topit, dar am plecat pline de optimism cu saniuta pe dealul bisericii. Chiar daca pe pârtie erau pete mari de iarba, saniuta a alunecat perfect!
Nu mai era nimeni la joaca, dar zapada era brazdata în lung si lat cu linii paralele, urmele tipice saniutelor - semn ca au fost multi copii pe derdelus. Eu m-am bucurat, pentru ca greu mi-ar fi fost sa le supraveghez pe nazdravanele Emma si Greta, într-o multime de copii. Asa însa, tot dealul a fost al nostru! În plus, Leo a putut alerga liber ☺
De câteva ori, ne-am dat pe sanie toate trei - ba chiar toti patru, ca si Leo s-a înghesuit între noi - ori de câte ori m-am urcat eu pe sanie. Cu chiote de bucurie la vale si mai gâfâind, la deal... Urcatul dealului în alergare mi-a taiat respiratia si dupa zece ture m-am dat batuta. Am facut galerie fetelor, le-am fotografiat si m-am minunat câta energie au!
Emma a fost cârmaci desavârsit iar Greta, a acceptat rolul de copilot din obisnuinta ;-) Mereu va fi "sora mai mica" ☺


Pline de voiosie ne-am întors acasa, unde ne astepta o mare surpriza. Fetele mereu ne roaga sa le lasam si pe ele o data în sauna. Însa sauna nu este pentru copii si mereu le dezamagim, refuzându-le. De data aceasta însa Helmut a fixat termostatul la 30 de grade si a lasat usa cabinei de sauna deschisa spre baie, asa încât pâna am venit noi de la sanius, întreaga încapere a avut temperatura unei zile de vara. Am facut dus toate trei si am stat în halate de baie pe sezlonguri, am intrat în cabina si am facut patru infuzii - cu lavanda, cu menta, cu portocala si cu eucalipt si am ascultat muzica de relaxare.
Incaperea de sauna este conceputa pentru doua-trei persoane, de data aceasta însa a fost înghesuiala mare! Ne-am facut loc, eu, Emma, Greta, doi cai si doi ursi de plus! ;-)
Fetele au fost extrem de încântate. Iar eu... mi-am întarit din nou convingerea ca Emma are o imaginatie deosebit de bogata si sper sa-si dezvolte mereu acest talent si cândva, sa devina scriitoare!  Când am picurat apa cu esente aromatice pe  pietrele de lava încinse de pe soba de sauna, am spus fetelor sa închida ochii si în primul rând sa identifice mireasma si apoi sa-si imagineze ceva legat de acesasta. Greta e mica, are doar trei anisori, abia vorbeste. Insa Emma, la cei sase ani, m-a cucerit cu compozitiile ei! Eu începeam propozitia si Emma o completa si tremina: "Îmi imaginez ca sunt pe un câmp plin cu flori de lavanda, e soare si cald, stau întinsa si privesc cerul albastu fara nori. Un fluturas zboara deasupra mea si mi se aseaza pe vârful nasului" ☺ "Îmi imaginez ca sunt intr-o livada de portocali, m-am catarat într-un pom, stau calare pe o creanga, întind mâna spre o portocala, o musc si rup coaja care-mi pateaza degetele cu ulei galben-oranj. Mamânc fructul zemos si-mi astâmpar setea" ☺ "Suntem în excursie pe deal, e cald si suntem obositi. Intindem patura pe iarba la umbra unui copac si ne lungim pentru a ne relaxa. Miroase puternic a menta, privesc mai atenta si observ ca iarba acolo este plina de menta. Rup o frunza si o mestec, este piscacioasa si racoritoare". Despre eucalipt nu a stiut sa spuna nimic... Emma este un copil deosebit!
Atât de mult le-a placut fetelor asa zisa noastra "sauna-party", ca au dorit sa serveasca masa de seara acolo (am avut snitel de pui cu pâine toast si iaurt si am baut mult suc de mere). Ba ar fi vrut chiar si sa doarma acolo, pe bancile de lemn, acoperite cu prosoape.
Bineînteles ca de dormit, am dormit fiecare în dormitor, in patul ei si... am dormit neîntoarse! ☺

Lavanda si cafea

inspratie "Ella"

Prima zi de noiembrie

Astazi este Allerheiligen - Ziua tuturor Sfintilor si în Bavaria este zi libera (ieri am avut deasemenea zi libera, s-au serbat 500 de ani de la Reforma Protestantă initiata de Martin Luther).
La amiaza a fost soare (16/18°C) însa meteorologii au anuntat ca în urmatoarele nopti, temperaturile vor scadea sub zero grade. Ultima sansa pentru noi sa punem la adapost plantele uriase de ghiveci. Este o activitate pe care nu o facem cu placere si mai întotdeauna, urmatoarea saptamana suferim de dureri de spate. Dar asta este situatia - vara ne plac în curte lamâiul, leandrul, smochinul, dafinul si Trompeta îngerului! Sunt arbusti pe care îi îngrijim de aproape zece ani si cum sunt plante ornamentale mediteraneene, nu suporta înghetul de pe la noi. Pentru ele am rezervat o încapere cu ferestre mari, la demisol, camera în care închidem caloriferul pe timpul iernii, deoarece acestor plante nu le place nici caldura artificiala (se umplu imediat de paduchi)!
Apoi am greblat întreaga curte, am tuns florile perene - am lasat doar câteva dalii si crizanteme. Nici trandafirii nu i-am tuns pentru ca sunt înca plini de boboci.
Am muncit cu spor si ne-am bucurat ca am reusit tot ce ne-am propus. Gradina este acum gata pentru întâmpinarea iernii. De la întâi noiembrie ne putem oricând astepta sa înceapa sa ninga.

Când intri în casa dupa astfel de munca, esti transpirat si ai pamânt sau frunzulite uscate lipite peste tot! Ca sa nu cari mizerie în toata casa, cel mai practic este sa te dezbraci direct lânga masina de spalat si sa sari sub dus! ☺ Exact asa am si facut. Ba chiar ne-am aprobat si o serie de saună, pentru ca am avut timp berechet.
Iubesc atmosfera saunei ♥ Am fixat temperatura la 80/85 grade, am pus un CD cu muzica relaxanta, am deschis lampile colorate si am pregatit infuzii de lavanda si infuzii de eucalipt. Am facut peeling corporal cu sare de iarba de lamaie si între doua saune m-am uns cu ulei cu vitamine (din seria Hipp-Baby, pentru ca este cel mai sigur produs lipsit de parabeni si aditivi si în plus este si ieftin). Mi-am tratat si parul cu o masca si Moroccanoil. Rasfat pur!
Ne-a prins seara pe șezlong, înfasurati în halatele pufoase de baie, ascultând muzica si savurând un pahar de suc de portocale.

Miercurea fara cuvinte (32) - Bondărei

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografiicare "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)

;) Luata în colimator?!

:)) În general, blogul meu este vizitat de 600-800 persoane pe zi - conform statisticii oferite de platforma blogger.com Astazi însa... diagrama îmi indica 1170 si ziua înca nu s-a încheiat!
Dupa cum se vede pe harta, majoritatea celor care au intrat pe blogul meu sunt din SUA... Hahaha! :))) Asta ma duce cu gândul la noua afacerea de spionaj pe care nemtii o invoca americanilor... Apropo, ieri mai-marele Serviciului de Spionaj SUA, acreditat la ambasada americana din Berlin, a părăsit Germania din ordinul Guvernului federal.