Întâlniri ratate cu astrul nopții

Am ratat cele două dimineți în care Luna plină s-a ridicat uriașă peste orizont. Pe 28 august dimineața cerul a fost acoperit, iar seara au venit averse puternice, ca și cum tot cerul se închidea exact când aveam nevoie de el.
Pe 29 august, la ora 5, aș fi putut vedea Luna plină și eclipsa. Dar… nu m-am trezit, pentru că la ora 10 plecam spre Ulm, la nuntă, și mi-a fost pur și simplu lene să mă ridic din pat atât de devreme. Așa am ratat momentul, iar Luna aceea enormă a rămas doar o imagine pe care am purtat-o în vis…
După 29, totul s-a schimbat. Luna nu a mai apărut ca un glob uriaș, nu a mai avut lumina aceea care te oprește în loc. Chiar dacă răsare și apune în fiecare zi, nu mai vine cu aceeași forță. Se îndepărtează, își schimbă unghiul, iar mirajul dispare.
La sfârșitul lui august, orbita ei se așază ciudat față de orizont. În est, seara, stă într-un unghi foarte plat, aproape lipită de linia orizontului, și de aceea răsare aproape la aceeași oră. Dimineața, în vest, unghiul este abrupt, Luna cade repede și apusul se împinge mult spre mai târziu. Mișcarea ei rămâne constantă, dar felul în care o vedem de pe Pământ se schimbă de la o zi la alta.
Iar diminețile acelea, cu Luna uriașă, au fost doar pe 28 și 29 august. Două momente scurte, care au trecut pe lângă mine... Are cineva fotografii sau un video din diminețile alea? M-aș bucura să le postați...
Eu… anul acesta am rămas cu fotografiile din noaptea de 29 spre 30 august, exact când clopotele de la Domul din Ulm* băteau ora 12. Mi-a trecut prin minte Cinderella - în timp ce ea pierdea pantoful, eu îmi dădeam întâlnire cu luna pentru un mic fotoshooting. Nu sunt imagini spectaculoase, dar sunt singurele care au prins ceva din lumina ei, cât a mai rămas.

*) Până nu de mult, biserica din Ulm (Ulmer Münster)a avut cel mai înalt turn din lume; din februarie 2026, Sagrada Familia din Barcelona deține acest record, odată cu finalizarea construcției după un secol și jumătate.

Cea mai "nebună" nuntă ever

A fost genul de petrecere care nu se întâmplă în orice zi, o nuntă cu o mulțime impresionantă de oameni, unde energia colectivă a creat o atmosferă rară și perfect memorabilă. O nuntă cu 380 de invitați-prezenți, într-un club select din inima orașului, unde totul a vibrat ca un singur organism gigantic, cu un vibe elastic și contagios. Rude, prieteni, prieteni ai prietenilor, toți într-un mood de festival urban, cu râsete care s-au propagat ca niște unde sonore sferice și cu un dans fără început și fără sfârșit, ca un loop perfect.
Tunurile de confeti au explodat în aer ca avalanșe de petale strălucitoare plutind în derivă, iar peste ringul de dans au fost permanent ghirlande curgătoare de baloane, mișcându-se în slow-motion sub luminile difuze și creând o atmosferă surprinzător de zen în mijlocul energiei dezlănțuite. Cold Spark Machines au aruncat scântei ca niște mini-vulcani domestici, iar tot acest spectacol s-a așezat ca într-un haos organizat, glossy și perfect instagramabil.
Cocktailurile au circulat ca niște comete colorate, paharele de șampanie s-au ciocnit în ritmuri proprii, iar DJ-ii au ținut pulsul petrecerii ca o echipă de cardiologi ai bunei dispoziții. Muzica live a venit în valuri, fiecare artist cu altă textură sonoră, altă energie, altă aromă. Iar în mai multe puncte ale clubului, opt tatuatori premium, în full action mode, cu acele lor care nu au avut pauză nici măcar o secundă. Pentru că daaa… cadoul mirilor pentru invitați a fost un tatuaj la liber — un mic statement pe piele, un suvenir permanent dintr-o noapte care oricum nu se va șterge niciodată din memorie. Eu… am ratat și această ocazie. Nu pentru că aș avea ceva împotriva tatuajelor, dimpotrivă, îi admir sincer pe cei care își poartă arta pe piele ca pe un accesoriu permanent. Eu însă sunt old‑school, dar în varianta glossy, nu rigidă. Am niște principii mai vechi, din acelea numite "eleganță cuminte" – care mă fac să mă opresc mereu fix la un pas de ac. Probabil nu voi avea niciodată un tatuaj, dar asta nu m-a împiedicat să privesc fascinată fluxul continuu de oameni care ieșeau de pe scaunele tatuatorilor zâmbind, cu pielea ușor iritată și cu aerul acela de „gata, am trofeul serii”. A fost cea mai nebună nuntă ever!
Curtea interioară a servit ca un lounge sub cerul senin, cu aer curat și lumină bună, plină de oameni care au socializat într-un flux continuu, ca într-un mic ecosistem urban în care totul a vibrat. O seară înainte plouase, dar sâmbătă a fost vreme de revistă, perfectă pentru o petrecere care a început la 17 și s-a încheiat pe la 8 dimineața — moment în care nimeni nu mai știa dacă e after, pre-after sau doar o continuare firească a unei nopți care părea că nu vrea să se termine.
Totul a fost efervescent, colorat, haotic în cel mai bun sens, cu invitați purtând ținute de toate felurile, de la glam la streetwear, cu parfumuri care s-au amestecat în aer și cu oameni care s-au simțit bine fără să facă niciun efort. O nuntă care nu a semănat cu nimic din ce știam, un fel de ediție limitată de fericire colectivă, cu vibe de festival, cu energie de club, cu emoție de familie și cu un soundtrack care încă îți rămâne în minte.

Weekend cu bucurii

Pornim din nordul Bavarie (din Coburg) spre mijlocul ei cu soarele în suflet și cerul albastru lipit de priviri, ca o melodie care începe exact cu nota potrivită. Drumul se deschide în față, iar norii se risipesc ca și cum cineva ar regla lumina pentru o scenă bună. Totul are ritm, totul are puls.
Pe Leo îl vom lăsa la Raluca, unde vor începe marea pijama‑party cu Chico — doi mici artiști ai haosului simpatic, pregătiți să transforme weekendul într-o comedie canină până duminică după-amiază, când îi vom luăm acasă.
Din Augsburg, noi vom merge mai departe spre Ulm, la nunta verișoarei, cu inimile ușoare și cu senzația aceea frumoasă că unele zile chiar cântă pentru tine. Pentru că, la finalul drumului ne așteaptă o party uriașă — 350 de oameni într-un club de lux, muzică bună, lumini care dansează, mâncare fină și energia aceea care explodează când toți vin să celebreze iubirea.

Suntem deja în filmul serii care ne așteaptă 🎉🍀, iar vouă vă las un gând bun – să aveți un weekend cu lumină, energie și vibe plăcut ✨, cu aer bun și lejer.

Toastul

pentru rubrica "Meloman pentru o zi"

Cele doua melodii fac parte din coloana sonora a filmului: The Wedding Ringer (2015) - "Nuntasi de închiriat". Este o comedie colosala pe care va sfatuiesc sa nu o pierdeti! Subiectul filmului este atât de simpatic, replicile au sarm si umor de calitate, scenariul este savuros si actorii sunt extraordinari! (Nota 10 +) (alte filme, pareri si recomandari)
Kevin Hart, Josh Gad, Kaley Cuoco-Sweeting, Alan Ritchson, Cloris Leachman, Mimi Rogers, Ken Howard, Affion Crockett, Jenifer Lewis, Olivia Thirlby, Jorge Garcia, Nicole Whelan si câtiva american football veritabili - Joe Namath, John Riggins, Ed Jones - sunt câteva din numele celor care interpreteaza rolurile din acest film. Acest grupul de actrori îti creaza impresia ca te adopta ca prieten, te iau de mâna din prima scena si ca participi live la toata tărășenia ☺ Este vorba despre pregatirea ceremoniei de oficiere a unei căsătorii, la care viitorul mire constata ca nu are decât prieteni virtuali. Pentru a se ridica la nivelul asteptarilor viitoarei mirese si a familiei acesteia, viitorul mire îsi închiriaza un cavaler de onoare si câtiva "cei mai buni prieteni" ☺
Sirul pățaniilor care urmeaza te fac sa crezi ca ai primit sansa sa retraiesti "excursia de sfârsit de an", "balul bobocilor" "banchetul de absolvire" si "petrecerea de burlacie" în varianta "toate într-una", petrecere la care îti înfrângi toate temerile si faci tot ce ti-ar place sa fi facut atunci, fara sa tii seama de etichete sau prejudecati. Esti tras si împins cu întreaga trupa ca pe toboganul-acvatic, glisând dintr-o situatie haioasa în alta si-mai-si, amuzându-te din tot sufletul, stiind sigur ca pâna la capat totul va fi ok. Dialogurile subliniaza incompatibilitățile și absurditățile laturilor unor situații considerate firești, au mult haz dar si profunzime. Sunt tratate diverse subiecte din mai multe perspective, spre exemplu ce înseamna a fi ratat sau a avea succes profesional, unde este limita dintre adevar si fals, ce este fericirea sau tristetea, libertatea sau responsabilitatea.
Romantic si emotionant a fost scurtul discurs al cavalerului de onoare (platit), la masa petrecerii în cinstea mirilor:
< < Pentru ca sunt un romantic incurabil, eu am fost întotdeauna de parere ca daca jumatatea fiecaruia exista undeva, scopul vietii noastre este sa o gasim. Însa Andrew fiind mai rational, a considerat întotdeauna ca "jumatatea" este doar o iluzie creeata de muzicieni si de Hollywood. Pâna în luna decembrie, când Andrew m-a sunat si mi-a zis "Tii minte ca spuneam ca nu exista nicio "jumatate"?" si a adaugat "ei bine, m-am înselat! O cheama Gina si... ea înca nu stie, însa va fi sotia mea." Am stiut în acel moment ca Gina este cea mai norocoasa femeie din lume. Dar, dupa ce am avut ocazia sa te cunosc în ultimele zile si acum, ca te privesc în aceasta seara, draga Gina, în acest moment stiu ca Andrew este cel mai norocos barbat din lume. Pentru ca stiu ca amândoi v-ati gasit jumatatea... Am spus ca nu voi face asta, însa vreau sa propun un toast. În cinstea mirelui - cel mai bun prieten al meu si a frumoasei mirese, sa fiti fericiti si sa va iubiti mereu! > >
Sper ca am reusit sa va stârnesc interesul pentru acest film - parerea mea este ca merita sa îl vedeti! Bineînteles, dupa ce veti viziona filmul, m-as bucura sa reveniti aici pe aceasta pagina, sa va spuneti parerea. Sunt nerabdatoare! ☺

Nuntasii

Verisoara mea s-a cununat religios sâmbata, la mai bine de o jumatate de an de la casatoria civila si asta doar pentru a obtine locatia de vis! Mânastirea Wiblingen este pentru Ulm si împrejurimi, biserica cea mai dorita pentru casatorii sau botezuri si lista programarilor este foarte lunga!

Sofisticata si solemna, impunatoare si totusi calda, biserica este o capodopera arhitecturala în stil baroc târziu (sursa-foto). Am fost placut impresionata înca de când am pasit în curte, dar interiorul bisericii este cu mult mai maret, este coplesitor si înaltator în acelasi timp!


Ceremonia de casatorie în rit catolic este destul de diferita fata de obiceiul ortodox, eu personal ramân surprinsa de fiecare data când sunt invitata la astfel de cununii. La romano-catolici, atât alaiul care-i însoteste pe miri cât si mirii, iau loc pe scaune si banci. Dupa ce lumea si-a ales locul, intra preotul în biserica, urmat de mirele însotit de mama sa. Urmeaza domnisoarele si cavalerii de onoare si în acorduri muzicale, în biserica intra ultima, mireasa, la bratul tatalui ei.


Apoi începe slujba, care practic este un dialog cald si degajat între preot si cei prezenti în biserica. Numărul pasajelor ce vor fi citite din Vechiul Testamen precum si psalmii ce vor fi cântati, este stabilit de catre miri si preot, la întâlnirile pregatitoare nuntii. Domnisoarele si cavalerii de onoare, dar si copiii au voie sa-si exprime gânduri personale în fata altarului si alaiului. Spre finalul ceremoniei, mirii rostesc legamintele de casatorie, dupa care urmeaza schimbul de inele sfintite în prealabil, binecuvantarea preotului si bineînteles, sarutul mirilor. Ceremonia se încheie cu rostirea la unison a rugaciunii "Tatal nostru" apoi, în acorduri muzicale - de obicei orga si solisti vocali, alaiul urmeaza mirii ce ies din biserica.




Originalitatea aceastei ceremonii a fost data de surpriza pe care a pregatit-o mireasa atât mirelui cât si celor prezenti, înainte ca ceremonia sa se încheie. Cu o siguranta de mare artista si o voce de înger, mireasa a interpretat melodia "Oh, Happy day!", acompaniata de organistul bisericii. A fost un moment exceptional, care ne-a uimit si emotionat pe toti cei prezenti!
S-a iesit din biserica în pasi de dans, sub podul de flori, ridicat ad hoc.

Pentru ca mireasa este nascuta în România si pentru ca o buna parte din nuntasi au fost români, nu au lipsit câteva din datinile de nunta românesti: rasturnatul galetii cu apa de catre miri si rostirea zicalei "Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune!", servirea de catre miri a unei portii de lapte (pentru a capata copilasi cu tenul alb si placut ca laptele) dintr-o singura strachina si cu o singura lingura de lemn, ca simbol ca totul va fi împartit între ei de acum înainte. Nu a lipsit nici obiceiul cu colacul, împartit de mireasa nuntasilor, pentru bunastare si sanatate.



Admiratie deosebita si multumiri lui Lu din Ulm, atât pentru pregatirile facute si aducerea în prim-plan la aceasta nunta a traditiilor românesti, dar mai ales pentru gazduire si pentru ospatul de a doua zi, cu zacusca, slanina si ceapa, ciorba de potroace, sarmale, mamaliga si cozonaci!
Casa de piatra mirilor, sanatate si bucurii atât lor cât si nuntasilor! ;)
PS: Bineînteles ca au urmat petrecerea, masa si dansul... despre care deasemenea  voi scrie ;)