Galbenă gutuie

În diminețile răcoroase de decembrie, atunci când totul în jur pare încremenit într-o liniște albă și feerică, nimic nu se compară cu senzația de a savura o felie de pâine prăjită, fin unsă cu unt și apoi acoperită cu un strat generos de jeleu de gutui. Cum să nu îți începi sâmbăta/duminica așa, cu un mic dejun ce îți încântă simțurile?

Gustul jeleului de gutui este o adevărată chintesență a aromelor de toamnă. Este o combinație minunată de dulce și amărui, de parfum și rafinament, care îți trezește simțurile și îți umple sufletul de căldura amintirilor din copilărie. Imediat ce jeleul atinge pâinea prăjită și untul începe să se topească, simți cum aromele încep să danseze. Parfumul delicat al gutuilor coapte, cu note fine de scorțișoară și vanilie, se împletesc armonios într-un dans de toamnă, aducându-ți aminte de grădinile pline de rod. Hmmm... un gust minunat, ce transformă fiecare mușcătură într-o experiență multisenzorială, un adevărat festin pentru suflet. 

PS: În noiembrie, din criza de timp, am tot amânat să scriu despre ziua în care am făcut jeleu de gutui. 

La mijlocul lui octombrie, am primit de la o bună prietenă si colegă de serviciu o plasă de gutui din grădina ei. Iubesc acest fruct care mă duce mereu pe aripile amintirilor, în curtea bunicilor din Sibiu. 

Când fetele erau mici, făceam în fiecare toamnă marmeladă și jeleu de gutui, cam 20 de borcane care se terminau până la sfârșitul primăverii. Făceam și alte marmelade și dulcețuri din căpșuni, caise, măceșe și afine. 

De mulți ani nu am mai făcut marmelade, deoarece pe măsură ce am înaintat în vârstă, eu și Helmut am redus consumul de zahăr. Cuprinsă de amintiri, am decis să fac jeleu din ultimele patru gutui. 

Le-am răzuit, am tăiat mărunt cotoarele și le-am pus la fiert cu scorțișoară, cuișoare, anason și vanilie. După ce lichidul s-a redus la jumătate, l-am strecurat și la final am măsurat un litru de lichid. Am adăugat 600 g de zahăr și zeama de la două lămâi, apoi am fiert până s-a format jeleul. Au ieșit cinci borcănele. Două le-am dăruit de Moș Nicolae (unei vecine si unui coleg de serviciu), unul l-am păstrat în bucatarie pentru micul dejun, iar celelalte doua le-am dus în pivniță, pentru cândva...

PS2: Când am gutui mari, galben-aurii, îmi place să le mănânc feliate subțire; le manânc așa - ca pe chipsuri, seara, în fața televizorului.  Si nu arunc nimic! Din cotoare și cojile rămase, fac o băutură delicioasă adăugând apă fierbinte, anason, scorțișoară, cuișoare și o linguriță cu miere.

PS3: E vremea colindelor si nimic nu mi se pare mai potrivit aici, decât: Adrian Păunescu si Nica Zaharia,"Colindul gutuii din geam/Galbena gutuie"(Compozitia originala.Interpretarea originala)