Într-o lume în care albul e sinonim cu puritatea, apare ea — lebăda neagră — ca o notă de jazz într-o simfonie clasică.
Plutește și deseneaza cercuri misterioase peste tăcerea verde a lacului. Traversează luciul apei ca o umbră care dansează cu lumina, ca o metaforă vie a contrastului dintre ceea ce este văzut și ceea ce este simțit...
Oglinda apei reflectă nu doar silueta ei grațioasă, ci și liniștea care o înconjoară.
Între cer și apă, între lumină și umbră, se naște o clipă suspendată — pură, simplă, profundă.
Între cer și apă, între lumină și umbră, se naște o clipă suspendată — pură, simplă, profundă.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Waw! Unica!Multumesc!😘🤗
RăspundețiȘtergereLanga Sibiu, in gradina restaurantului "Montana Garden" din Rășinari
ȘtergereGânduri bune si imbratisari 😘🤗
Grațioasă, maiestuoasă alunecă pe oglinda apei strecurându-se pe sub bolta sălciilor...admirăm clipe infinite această ipostază...
RăspundețiȘtergereAm văzut și eu la Mănăstirea Caraiman câteva exemplare de lebede negre🤗🦢❤️
Seară cu liniște sufletească! Te îmbrățișez!😘