Iazul, Leo si pestii - Reflexii în oglinda 13/2025

Astăzi nu e soare... Mini-iazul din curtea mea - ochiul deschis al grădinii, are astazi pleoapa cenușie. Norii gri de pe cer se reflectă în apa liniștită, creând o atmosferă melancolică. 

Deși nu este frig, simt că vremea se pregătește de ploaie. 

Peștii goldfische, care au hibernat pe fundul iazului până acum, dau semn de avtivitate. Astazi au primit pentru prima dată hrană, în anul acesta.

Plantele din jurul iazului lipsesc cu desavârsire... Iazul gols, are aspectul unui tablou neterminat. Totuși, peștii sunt pata de culoare care însuflețește această zi gri...

Leo, îi privește fericit si parcă le spune: "V-am dus dorul!"

Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Experiment

Am gasit vasul potrivit si am plantat semntele de magnolie si tare mult mi-as dori sa rasara plantutele... Voi lasa vasul afara atâta vreme cât este înca vreme frumoasa, însa, pe timpul iernii voi pastra vasul în casa, pâna la primavara.

 

Am pus un strat de pietricele, apoi un strat de nisip, dupa care am pus pâna aproape sus pamânt pentru flori. Am asezat semintele si le-am acoperit cu un strat de 5 cm. de pamânt. 

Cu putin noroc, la primavara vor rasari magnoliute ☺

Sa va pun la curent cu ultimele noutati

- acasa la mine, fereastra mare de la terasa a fost înlocuita si asa, au disparut si ultimele semne ale prapadului facut de furtuna cu grindina, din 26 august (cheltuielile pentru înlocuire vor fi preluate de asigurare). ✌️👍

- în curte toate plantele au din nou frunze (dupa furtuna, ramasesera doar tulpinele, fara flori si fara frunze) iar pomisorii care normal înfloresc primavara, au înflorit pentru a doua oara: liliacul, forsiția si chiar si prunul batrân are câteva flori! 🤔🥳

- în parcul firmei la care lucrez, copacii strâmbati de furtuna au fost taiati. Au fost lasate cioturi asa, cca. 20cm deasupra pamântului. Ne-am gândit ca probabil în toamna vor fi plantati altii copaci în locul acestora si abia atunci vor fi scoase radacinile celor rapusi. 🤞🫰

Vremea incredibil de calda ne-a priit... tuturor ☺ iar cioturile au început sa capete vlastari cu frunze sanatoase, mari, lucuiase... Câta putere are Natura! 🌳

- voi planta fructele e magnoliu... semintele sunt bobitele portocalii din ultima poza ☺ 🍂🍁

 

Nuferi - Reflexii în oglinda (S23/23)

Duminica am fost in Gradina Botanica. A fost o zi calda de vara, în sere a fost o caldura înabusitoare... Dar s-a meritat sa intru, iata ce plante de apa minunate am fotografiat!  Rubrica preluata de la SoriN

Dacă doresti să participi la rubrica "Reflexii în oglinda" - publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Gradina botanica si cartile de specialitate

Grădina botanică din Augsburg a serbat 87 de ani de existenta, la data de 1 Iunie 2023.

Cu ocazia jubileul de 80 de ani, Asociatia "Prietenii gradinii botanice" a cumparat o cabina telefonica londoneza vintage si a donat-o gradinii botanice, pe post de "biblioteca". O idee simpatica pentru vizitatorii parcului, cabina telefonica în rosu-ca-focul ne putând fi trecuta cu vederea!

Biblioteca are carti pe teme de gradinarit si functioneaza pe baza de încredere. Orice vizitator al gradinii poate sa ia o carte, sa o citeasca sau sa o rasfoiasac pe timpul vizitei în parc si apoi sa o puna la loc pe raft.

Am vrut sa îi arat Gretei la ce este buna aceasta cabina... însa aceasta era goala! ☺ Cu toate ca de mai bine de doua saptamâni am depasit vremea ploioasa, mica biblioteca a parcului era lipsita de carti... Nu am întrebat la administratie de ce, însa banuiesc ca este doar întâmplator asa ceva! ☺

Flori exotice - Miercurea fara cuvinte S18/23

 

Particip la "Miercurea fara cuvinte" - tabel de înscriere la Suzana

Alunul fermecat

Pe germana se numeste Zaubernuss, numele latin este Hamamelis virginiana. Eu l-as numi "Splendoare-n iarna" ♥

Abracadabraaaaaa

Ma plimbam prin magazine fara un scop anume, cautam sa observ doar ce s-a mai schimbat, ce a mai aparut nou, care este noul trend. Intrasem într-o drogherie si aceste flacoane cu uleiuri pentru corp mi-au atras atentia în mod special. Erau asezate pe un raft spre care razele soarelui creau o lumina magica :-) Am încercat sa captez acele momente de vraja...

Jurnal de Vacanta de vara - Labirintul apelor

(continuare la "JVv - La gura de varsare a Dunarii", Diafan, Amintiri din Sf. Gheorghe")

Miniport dunarean, satul Sfântu Gheorghe este legat printr-o retea de canale, de rezervatia Sacalin-Zatoane - una din cele mai pure parti ale rezervației naturale de biosferă Delta Dunării. O succesiune de grinduri cu lacuri izolate, zone mlăștinoase, ape fluviale și salmastre, bălți nisipoase, traversate de dune paralele si stuf sunt locuri de pasaj, de popas și de clocit pentru lebede, stârcii albi, roșii și galbeni, țigănuși, lopătari, pelicani si cormorani - un adevarat paradis al naturii!

"Pe suprafata apei, îsi revarsa miresmele petalele nuferilor galbeni, catifelati ca pielea; rochita rândunicii s-a catarat cu florile-i albe în forma de pâlnie în vârful buzduganos al stufului, de pe malul povârnit atârna ghirlanda rozalie a florilor de rachitele, pe aracul umbeliferului mov al crinului de balta, brotacelul verde de culoarea ierbii face exercitii de catarat, ghioceii bogati cu clopotei cât degetarul, curpenul, cu cei trei clopotei ai petalolor albastre, dau de stire tainele soptite de florile de nu-ma-uita ale pajistilor... De-a lungul malului stau siruri întregi de pelicani si stârci, pândind pestii ce salta zvârcolindu-se pe oglinda apei. Codalbul se repede dupa câte un crap gras, ducânsu-si prada pe o salcie mare, uscata, sper a-l devora." Aceasta imagine vie, multicolora a mlastinilor arhaice din lunca Tisei, o gasim printre minunatele descrieri a naturii ale scriitorului Jókai - descriere ce cu o mini "corectura" s-ar potrivi de minune si zonei de varsare a Dunarii, aceasta fiind a patra delta în ordinea marimii în Europa si a douazeci si sasea pe plan mondial - scrie Kiss J.Botond în primele pagini ale cartii intitulate simplu "Cartea Deltei"

În împaratia stufarisului si a oglinzilor stralucitoare ale apelor marginita doar de albastrul cerului, adie vântul cu miresme de alge de mare, acompaniat ici si colo de chiuitul gutural al pescarusilor.
Plimbările cu barca pe drumurile de apa serpuite si cunoscute doar de localnici, ofera ochiului atâta frumusete încât starea de bine te invadeaza complet si sentimentul de libertate capata o intensitate puternica. Simti ca întineresti, te vindeci de orice betesug, esti fericit si accepti fiecare noua clipa ca pe un cadou al naturii. Fiecare zi este o fila de basm.

Vitamine

Dupa o iarna în care mai mult am sezut decât am umblat si dupa seria de sarbatori cu care a demarat primavara, am acumulat cu multa usurinta câteva kilograme în plus... Nu la fel de usor scap acum de ele!
☺ Ca sa nu fie prea târziu, încerc sa ma plimb zilnic cât îmi permite timpul de mult si în plan nutritional pentru acest sfârsit de primavara, am introdus o zi pe saptamâna exclusiv fructe. Din acest motiv, saptamâna aceasta am privit mult mai atenta standurile fructe. Prin magazine, rafturile sunt încarcate cu fructe de import, cele autohtone sunt deocamdata reprezentate doar prin mere. Paleta este însa atât de larga încât sa mergi la cumparaturi este o adevarata placere!

Ieri am probat un fruct nou - moșmon japonez. Initial am crezut ca este vorba despre caise, pentru ca fructele au aspectul unor caise. Miezul este suculent, dulce-acrișor foarte aromat si gustul aduce oarecum cu al gutuii. Mijlocul fructului contine sâmburi de forma castanelor. Pot fi doi sau trei-patru, maronii si luciosi, înveliti într-o pojghita subtire, bogata în pectina.
Am adunat sâmburii si voi experimenta - o parte am plantat direct în pamân si restul, i-am asezat pe vata umeda. Poate ca am noroc si iese un vlastar ☺ Îndrumarul pentru creșterea și întreținerea plantelor exotice asigura ca moșmonul "este o specie care suportă bine seceta și frigul, este ușor de cultivat, des întâlnit și ca arbore ornamental datorită frunzelor sale mari care dau o notă exotică grădinii și oferă multă umbră. Este un arbust mare, frunzele nu sunt căzătoare ci e verde pe toată durata anului. Are coroana rotundă, trunchiul scurt și scoarța cenușie și rugoasă".
Asa ca daca va creste vreo plantuta din sâmburii adunati, o voi planta în gradina. Ohoo... ma visez deja adunând moșmon ☺☺☺

Planeta Albastra

Pasărea colibri (Zimtelfe = Spiridușul din scorțișoară), Pestele Balon,  Cameleonul Yemen, Maimuta Macaca fuscata, Gândacul de bălegar si Meduza Aurelia aurita, sunt câteva "bijuterii" rare, pe care înca "le mai poarta" Pamântul. Pentru ca astazi este "Ziua Pământului", Google - corporația americană multinațională care administrează cel mai accesat motorul de căutare pe Internet, a conceput un Doodle miscator ce cuprinde aceste simboluri, astfel încât sa atraga atentia cât mai multor locuitori ai Planetei Albastre asupra schimbarilor pe care omenirea le provoaca naturii - cu sau fara voie.
De 44 d ani se celebreaza "Ziua Pământului" - la fiecare 22 aprilie si tot mai multe tari simpatizeaza cu actiunea initiata în SUA de generatia de studenti a anului 1969. În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.
Planeta noastră este la un punct de cotitură. Migrația globală masiva din mediul rural în mediul urban se face cu investiții uriașe în energie, apă, materiale, deșeuri, distribuție a produselor alimentare, precum și de transport. Efectul acestor transformari demografice influenteaza mediul înconjurator si determina schimbări climatice dramatice. "Ziua Pământului" este o zi de sărbătoare închinata frumuseților naturii.
Pastrati Pamântul curat, nu este greu! Reciclati gunoiul, separând plasticul de hârtie, sticla de deseurile biologice sau dozele de tabla. Reciclarea gunoiului contribuie activ la protectia mediului, evitarea poluarii aerului si a apelor, reducerea cantitatii de energie necesare fabricarii unor noi materiale, reducerea riscurilor asupra sanatatii populatiei si salvarea padurilor.
Plantati câte un pom, îngrijiti câteva flori - chiar daca locuiti la bloc si poate ca nu aveti spatiu decât pentru o jardiniera pe pervazul ferestrei! Micile actiuni vor avea efect mare atunci când sunt sustinute în masa. Educati-va copiii de mici sa faca economie la apa si curent electic, dar mai ales, aratati-le ca iubiti natura. Viitorul e al lor! Faceti din fiecare zi, o Zi a Pamântului!

Pentru rubrica "Meloman pentru o zi" propun sa ascultam melodia "Oda bucuriei" în varianta rock si interpretata de copii. La multi ani planetei PAMÂNT!

De sezon

Pentru ca luna aceasta leurda este cruda si numai buna pentru cules, va prezint o reteta pentru o pasta ce poate fi folosita peste spaghetti sau carnea prajita la gratar sau pentru a îmbunatati gustul unor sosuri.

Leurda creste în paduri sau pe malul râurilor, în locuri umbroase si are frunze lunguiete si lucioase, asemanatoare celor de lacramioare. Ceea ce le face deosebite, este mirosul puternic, asemanator cu cel al usturoiului. De fapt, leurda este un soi de usturoi salbatic. Frunzele culese înainte ca planta sa înfloreasca (pâna la mijlocul lunii mai ) sunt crude si numai bune pentru pasta miraculoasa :)

Eu am preparat-o astazi, din aproximativ 200 g. frunze leurda. Dupa ce le-am spalat, am tocat frunzele fara codite, cât am putut de marunt. Se poate folosi bineînteles mixerul, eu însa pregatesc totul manual, de aceea în final, pisez frunzele în mojar, pentru o mărunțire cât mai fină. Am turnat 100 ml. ulei virgin de masline si am adaugat 50 g. parmezan ras fin, 50 g. seminte de pin (cumparate gata prajite si sarate) taiate marunt cu cutitul, sare si piper dupa gust. Compozitia a umplut un borcan de 320 ml. Borcanul închis cu capac metalic, se pastreaza la frigider, pasta putând fi folosita timp de pâna la un an.

 Frunzele de leurda se consuma de preferinta proaspete, deoarece la fel ca si usturoiul, prin încalzire leurda își pierde aroma distinctiva. 13Angi a scris acum câteva zile despre leurda, oferind reteta unei placinte!
Ca si usturoiul, leurda are proprietati antibacteriene si carminative si poate fi folosita pentru reglarea unor tulburari gastro-intestinale. Are efect pozitiv asupra nivelului de colesterol si exista în compozitia unor preparate medicinale pentru stimularea metabolismului. Leurda are deasemenea efect curativ eficient în ateroscleroza, hipertensiune arterială și boli intestinale.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

pentru rubrica Happy Weekend - tabel de înscriere la Blind Love - Elly Weis

Stevia

:) Da, îmi îndulcesc afinele (si fructele în general) cu Stevia - nu în amestec, ci granulat pur!
De ce Stevia? Pentru ca este mult mai sanatos ca zaharul! Este un aliment vegetal, nu are calorii, nu produce carii, regleaza nivelul zaharului în sânge (glicemia), stimuleaza energia mentala si fizica, nu creaza dependenţă si nu produce reacţii adverse. Altfel spus, Stevia este un îndulcitor minune - testat de peste 60 de ani. Este opusul substituentilor chimici ai zaharului: Aspartamul, Zaharina și Sucraloza!
O lingurita de granulat Stevia echivaleaza cu 5 lingurite de zahar, dar Rebaudiosidul A- pur poate avea o putere de îndulcire de pâna la 450 ori mai mare ca a zaharului!
Stevia rebaudiana este un arbust originar din regiunea de granita Paraguay - Brazilia unde efectul de îndulcitor îi este cunoscut de peste 500 de ani. Frunzele de Stevia au fost folosite de bastinasi în prepararea produselor alimentare și a băuturilor, precum și ca plantă medicinală (solutia de Stevie are efect antibacterian şi previne astfel infectarea leziunilor la nivelul pielii). Indienii Guarani o numeau ka'a he'e - planta dulce. Înca din secolul al 16-lea, conchistadorii au raportat că popoarele indigene din America de Sud folosesc frunzele unei plante pentru a îndulci ceaiul sau cafeaua.
În anul 1887 botanistul elvetian Giacomo Moisés Bertoni a inclus aceasta planta între descoperirile sale, iar în 1905 a primit ofical denumirea de Stevia rebaudiana Bertoni.
Din 1920, Stevia a început sa fie cultivata pe plantatii mari în Paraguay si Brazilia, cu scop de export. Sub patronajul "Royal Botanical Gardens (Kew), planta a fost supusa testelor si cercetarilor, urmând ca abia în anul 1952 studiul sa fie comunicat oficial sub semnatura "National Institute of Arthritis and Metabolic Diseases" din Statele Unite.
China cunoaste aceasta planta abia în 1970 însa Japonia aproba deja din 1954 cultivarea Steviei în sere si în anul 1971 extractul de Stevia este legalizat ca substitent al zahărului. Conform statisticilor vremii, consumul de Stevia în Japonia în anul 1981 a fost de 2000 de tone.
Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a aprobat consumarea produsului în aprilie 2010, însa interzice si astazi comercializarea plantei sau a frunzelor în cadrul UE.
Extractul din aceste frunze este utilizat sub forma de praf, granulat, tablete, capsule, soluții apoase sau alcoolice. În prezent se încearca plantarea Steviei în mai multe regiuni din America de Sud si Centrală, în Israel, Thailanda și China.
Planta cunoscuta în România sub numele de Stevia Rumex si folosita de secole în bucătăria tradițională alaturi de spanac sau urzici, nu se înrudeste în nici un fel cu planta numita Stevia rebaudiana!

Limacși

Pentru rubrica Life n pictures - Costin Comba

Nu doar că provoacă mari pagube pantelor cultivate în grădinile de legume sau în livezi, mai sunt și urâți rău de tot!
Ca terapie împotriva fricii și scârbei ce mi-o produc aceste moluște, le fotografiez ;)

Ce se mai întâmpla în curtea mea

Eu nu am destula forta, pe Helmut îl tine o durere groaznica în umar, dar împreuna facem cât un bun meserias! ;)) Cu chiu, cu vai, am reusit sa sapam groapa pentru bazinul de plastic, apoi ...

am turnat doi saci cu nisip fin, pentru a acoperi orice pietricica sau radacina de planta si...

a urmat sa umplem cavitatile dintre bazin si groapa, cu pamânt cernut. Este o munca migaloasa si umplerea golurilor se face în etape, completând cu pamânt dupa fiecare data când se lasa apa sa curga peste portiunea umpluta - pentru ca pamântul sa se taseze si sa îmbrace perfect bazinul (care sustine ~400 litri apa!).

Ca într-un joc de puzzle, am încearcat sa asezam placile de calcar de jur-împrejurul bazinului, folosind un substrat de nisip pentru echilibrare.
Nu va mai dura muuuuuuuuuuuult si în curând mini-iazul nostru va arata din nou, asa:

(Ultima fotografie este facuta vara trecuta, în fosta noastra curte)