Am povestit saptamâna trecută, că am hotarât cu fetele mele ca dupa ce vom vizita expozitia "Grădinile lui Monet", să mergem sa servim cina într-un restaurant în capitala bavareza. 
Tot chelnerul ne-a salvat! S-a apropiat de masa noastra si cu toate ca mai mult a dedus decât înteles ce se deruleaza, a spus ca se întâmpla din când în când sa aiba clienti asa ca noi si ca nu este nicio suparare. Daca dorim sa servim mâncăruri mediteraneene, localul de la parter - care apartine aceluias complex hotelier, are o selecție largă de mâncăruri internationale bazate pe arome ale regiunii mediteraneene. Ni s-au luminat fețele! Adela a întrebat șovăielnic "Este posibil?" iar chelnerul ne-a promis ca vorbeste imediat cu colegul lui de la parter, sa ne gaseasca o masa. 
Ne-am lasat pe mâna Adelei, dintre noi trei, ea este "cea mai umblata în lumea buna" 😏
Am parcat masina direct în centrul orasului, lânga catedrala Frauenkirche si de aici, pe prima straduta am putut admira deja luminile elegantului hotel-restaurant Do&Co.
Ne-a impresionat în mod placut primirea respectuoasa a receptionerului de local, care dupa ce a verificat rezervarea, ne-a ajutat sa ne dezbracam paltoanele si imediat am fost conduse de seful de sala, pe scarile din sticla care parca pluteau, spre mezanin. Am luat loc la o masa si un tânar japonez, înalt si suplu s-a prezentat zâmbind si ne-a spus pe engleza ca el este chelnarul nostru. Ne-a înmânat cartile de meniu si ne-a explicat ca specificul acestui local cu bucatarie-asiatica este sharing. Pe principiul de "farfurii de partajare", orice vom comanda, va fi servit pe platouri de pe care fiecare din noi va putea gusta - cu alte cuvinte, vom putea împarti felurile de mâncare între noi, asa cum am avem chef. Ideea ne-a încâtat însa sushi și maki?! Neeee... ceva face STOP în creierul meu când este vorba de pește crud sau de stridii! Manânc cu placere (în general în concedii): creveti sau languste prajite, escargots cu unt si patrunjel, cuisses de grenouilles panées, scoici în sos de vin alb... însa pește crud nu pot! O fi bun, o fi sanatos, însa... nu, multumesc! Lista de bucate era plina cu denumiri exotice si componente bizare... iar preturile?! Ohooo, gustarelele cele mai mici costau de la 20€ în sus!
Bucataria era deschisa pe o latura cu tejghea înalta la care aveau acces câteva locuri exclusive. De jur împrejur, oglinzi si lumini indirecte, muzica lounge în surdina, un ambient cu totul si cu totul elegant, însa... ce sa aleg sa manânc?! 😁 Am tras cu ochiul la fetele mele... Adela arata sigura pe ea, Raluca rasfoia înca, la fel de indecisa, ca si mine! Raluca a avut curajul si a zis "Eu nu gasesc pe lista nimic care sa fiu sigura ca îmi place!" I-am întarit afirmatia iar Adela ne-a privit ca pe doua țațe iesite prima data în oras! 😅 "Cum?! - zice ea suparata, specialitățile Robatayaki sunt delicatesele cele mai râvnite!". "Îmi pare rau - a raspuns Raluca, cu toate ca mi-e foame, nu gasesc nimic care sa ma încânte... Iar preturile?! Sorry, dar nu sunt dispusa sa arunc atâtia bani pe un experiment! Daca era o petrecere gratuita, m-as fi încumetat sa gust câteva din aceste specialitati, asa însa, nu îmi vine!" Pentru ca si eu am sustinut ideea, atmosfera a escalat! Adela s-a simtit vinovata ca a facut rezervarea si ca nu e pe placul nostru, s-a ofensat si... în acest moment a venit la noi chelnerul zâmbitor care ne observa discret dintr-un colt 😂 Zice el, debordând buna-dispozitie "Ati gasit ceva, v-ati decis?" "Nuuu!" a venit raspunsul nostru taios, în cor. Bietul s-a retras din nou iar fetele mele erau pe punctul de a se certa. Adela ne-a reprosat ca nu va mai face nicio rezervare în numele nostru, Raluca a propus sa mergem la alt restaurant, Adela a spus ca i-a pierit pofta de mâncare, eu le-am înștiințat ca preiau costul cinei, sa calmez spiritele, Raluca a spus ca nu e vorba neaparat de bani ci de placerea de a mânca la restaurant. Adela s-a exprimat ca e dispusa sa plecam imediat si sa mâncam fiecare la ea acasa, eventual, poate sa ne faca o favoare - sa opreasca pe drum la un McDonald’s pentru noi!!!Oh vai! Oh vai! 😆
Tot chelnerul ne-a salvat! S-a apropiat de masa noastra si cu toate ca mai mult a dedus decât înteles ce se deruleaza, a spus ca se întâmpla din când în când sa aiba clienti asa ca noi si ca nu este nicio suparare. Daca dorim sa servim mâncăruri mediteraneene, localul de la parter - care apartine aceluias complex hotelier, are o selecție largă de mâncăruri internationale bazate pe arome ale regiunii mediteraneene. Ni s-au luminat fețele! Adela a întrebat șovăielnic "Este posibil?" iar chelnerul ne-a promis ca vorbeste imediat cu colegul lui de la parter, sa ne gaseasca o masa. Am fost conduse la noua masa. Designul localului era identic cu al salonului de sus. Am primit noile carti de meniu si am respirat usurate când am citit numele unor mâncaruri cunoscute (si cu preturi "normale")!
Dupa ce am comandat aperitivele - câte un Lillet Pomelo, atmosfera s-a degajat si noi am reînceput sa discutam normal între noi si spre finalul mesei chiar sa si râdem.
Lillet Pomelo este un cocktail foarte lejer, din Lillet Blanc (adica un cuvée, un amestec echilibrat si aromat de vinuri albe) cu suc de Grapefruit, apa minerala si lamâie.
Toate trei ne-am dorit la gustare "Limette hummus & crispy avocado". A fost o bunatate! Pe farfurie a fost asezat ca baza, un amestec de Hummus cu brânza feta, presarat cu bobite de rodie si cu bucatele de fistic prajit crocant. Deasupra au fost asezate trei felii de avocado frittate crispy! Pe un platou alaturat, am primit câteva cuburi de Focaccia proaspete si pufoase, o cupita de ulei de masline si sare Fleur de Sel.
Apoi, Adela a comandat o portie de "Popcorn shrimps" - creveti prajiti în mantie crocanta, cu sos de chili, salata verde si vinegreta cu trufe. Raluca a comandat "Kofte pe pâne plata" - chiftelute turcesti, zemoase ca micii românesti, cu sos de iaurt si menta si pâine de cuptor. Eu am ales "somon salbatic la gratar" cu sos de șofran, cu jumatati de masline si rosii-cocktail prajite si cele mai subtirele si delicate pastai de fasole pe care le-am mâncat eu vreodata! Meniul a fost delicios! In plus, am avut la comun, o farfurie cu "Pimentos de padron" - mini ardei verzi-lunguieti, prajiti pe gratar, frecati cu sare si stropiti cu ulei de masline.
Pentru desert nu a mai fost loc, cu toate ca oferta suna foarte incitant! Am încheiat cina cu câte un pahar cu apa minerala.
Afara domnea întunericul si starzile aratau parca altfel. Casele pareau decoruri din carton...
Am urcat în masina si calatoria a decurs fara ambuteiaje sau surprize neplacute. Pe masura ce ne-am apropiat de cartierul in care locuiesc, luna plina a devenit tot mai mare si mai luminoasa.
Atmosfera de pace si armonie trona peste tot si peste toate ♥
