Festivalul "Light Nights" - Augsburg 2025

Festivalul luminilor din Augsburg a revenit în octombrie cu o nouă ediție, dedicată temei „Natura și
Dragostea”. Este un eveniment care, în mod tradițional, transformă orașul într-o scenă nocturnă plină de culoare, proiecții și instalații artistice.
Ieri, a fost a doua din cele trei seri ale festivalului. Plănuisem cu o prietenă să mergem împreună. E sfârșit de octombrie — aerul are deja ascuțimea aceea care îți amintește că vara e departe, iar serile cer eșarfe și pași grăbiți. După-amiază, prietena m-a sunat. Vocea ei ezita: «Parcă n-aș mai ieși... e cam frig, și...». Am înțeles-o, nici eu nu eram prea hotărâtă. Entuziasmul de dimineață se estompase, ca o lumină care se stinge încet. Dar m-am gândit — dacă amân, poate mâine plouă. Sau poate nu mai ajung deloc. Și atunci?
Pe Helmut nici nu l-am întrebat — el nu iese seara decât în cazuri excepționale, iar un festival al luminilor nu intră, pentru el, în categoria urgențelor 😁 E ca un urs care nu mai iese seara din bârlog, convins că hibernarea urbană e mai importantă decât orice spectacol nocturn.
Așa că m-am automotivat, m-am îmbrăcat bine și pentru câteva ore, am părăsit confortul casei. În aerul rece, drumul până la stația de tramvai a avut ceva dintr-o contopire firească cu orașul și toamna. Pașii mei sunau altfel pe trotuarul acoperit gros cu frunze de platan, iar orașul părea să respire încet, pregătindu-se pentru spectacol.
Deși era târziu, tramvaiul era plin — semn că toți se îndreptau spre festival. Centrul orașului vibra, ca o promenadă într-o seară de concediu. Oameni de toate vârstele, copii în cărucioare sau purtați în cârcă, baloane fosforescente legănându-se în aer, câini cu sclipici la gât. O lumină difuză se reflecta în vitrine, iar străzile păreau să se fi transformat într-un decor de poveste urbană. Orașul pulsa — nu doar de lumină, ci de prezență, de mișcare, de o nerăbdare blândă.

🔦 Spre deosebire de anii trecuți, lipsa unei hărți clare a punctelor de interes a transformat explorarea într-un joc de întâmplare. Multe zone care altădată străluceau, au rămas în întuneric, iar traseul restrâns a redus din amploarea obișnuită. Spații care obișnuiau să ofere experiențe vizuale impresionante, au fost închise sau complet neactivate (precum Palatul Schätzle sau Bulevardul Maximilian). Mânastirea Anna, care anul trecut oferea intrare liberă, anul acesta a introdus bilet — o schimbare care a modificat fluxul vizitatorilor (voi reveni cu poze de aici, într-un alt articol).

Turnul Perlach, vecin cu maiestoasa primărie, este în renovare. Cupola sa, depusă pe pasajul pietonal, a creat o perspectivă neașteptată asupra jocului de lumini — o instalație involuntară, dar spectaculoasă. Fațada Primăriei din Augsburg a fost animată de proiecții ample, cu o nouă animație dedicată naturii, care a transformat clădirea într-un ecran viu.
În zona „orașului de jos”, spoturile luminoase au transformat canalul într-un decor de poveste. Străduțele mi-au amintit de picturile lui Van Gogh, Camille Pissarro, Hopper și Afremov — umbre, reflexii, culori filtrate de aerul rece. Atmosfera a vibrat.


Pe Philippine-Welser-Straße, instalațiile artistice au dat străzii un aer de galerie în aer liber, iar Eckerle-Haus a fost îmbrăcată în imagini inspirate din lumea vegetală și animală — o simfonie vizuală care părea să respire odată cu trecătorii. Proiecțiile au fost spectaculoase, au animat fațadele, au creat ritm, au invitat privirea să rămână.

Și anul acesta, festivalul a fost o ediție spectaculoasă. L-am simțit ca o invitație la plimbare, la contemplare, la redescoperirea orașului în lumina caldă a lampilor.
M-am bucurat că m-am aventurat în centru până după orele 22 — magia m-a prins, m-a învăluit și mi-a oferit o seară deosebită. M-am întors acasă pe același traseu — mai întâi cu tramvaiul, apoi la pas, prin foșnetul frunzelor arămii, printre casele cu geamuri galbene ca gutuile…

Sfârsit de vacanta de vara (2)

Felix si Marlene sunt obisnuiti sa se trezeasca devreme, indiferent ca este sâmbata sau duminica si imediat ce deschid ochii, încep joaca, tipa, alearga, se gâdila, se cearta, se alearga... ca toti copiii sanatosi :) Sotului meu îi sunt tare dragi, dar nu mai are atâta rabdare cu ei pe cât si-ar dori. Asa ca, dupa micul dejun am plecat doar eu cu cei doi, în oras. I-am dus la Muzeul Primariei, unde exista câteva exponate legate de momentele cheie ale istoriei orasului, apoi am facut întrecere, cine urca mai repede cele 260 de scari pâna în vârful turnului Perlacturm (pentru mine a fost a doua în luna august, pentru ca saptamâna trecuta am urcat cu tanti Sofi!). A câstigat Marlene :))

Dupa ce ne-am reîmprospatat fortele cu câte un suc, am vizitat-o pe Adela, care lucreaza pe perioada vacantei la un magazin în centrul orasului. Apoi am luat directia Plärrer - pentru ca nu puteam sa pierdem deschiderea târgului de toamna (Plärrer este cea mai mare serbare populara din Svabia si are loc de doua ori pe an: cu ocazia sarbatorilor de Paste si la sfârsitul verii)!
Ne-am bucurat ca nu era vânzoleala prea mare, asa încât am avut mai mult spatiu pentru noi. Dupa ce am dat o tura completa sa vedem care sunt noutatile din acest sezon (pentru ca târgul este traditional si are loc începând din anul 1917!) Ne-am dat pe caruselul cu lanturi, am tintit baloane cu sageti, am aruncat mingi de oina sa darâmam piramide din conserve, am învârtit "Roata norocului" dar nu am câstigat decât câte un balon.





Ne-am întâlnit cu Raluca si ne-am urcat toti patru înt-o barca pe traseul Rio Rapidos, un Rollercoaster cu perna de apa, apoi ne-am amuzat privind copiii mici învârtindu-se pe caruselul cu figuri din desene animate ;) Am mâncat langos cu brânza si cu nutella, migdale prâjite în caramel, vata de zahar pe bat, acadele si fructe trase în ciocolata si ne-am distrat de minune.





Seara acasa, nu ne-a mai trebuit decât câte o ceasca cu ceai. Copiii adora jocul de-a "tee time" asa ca le-am facut placerea servind ceaiul dupa traditia casei ;)
Acum e liniste deplina în casa, copiii dorm si eu dau o tura rapida de blog, dupa care ma retrag în dormitor. Mâine va fi din nou o zi plina.

Pagina de jurnal (5)

Marti (06.08.13) ne-am întâlnit din nou la ora 16 în oras si plimbarea a început cu Sala de aur din Rathaus (mai multe info aici).












Cladirea din imediata apropiere se numeste Perlachturm si împreuna cu Rathaus, formeaza simbolul, emblema orasului.Turnul ridicat în secolul 10 (refacut dupa bombardamentele din al doilea razboi mondial), are înaltimea de 70 metri si cele 260 trepte duc spre platforma superioara, lânga clopotele ce puncteaza fiecare ora a ceasului din turn. Bineinteles ca nu exista lift!

Tanti Sofi s-a aratat interesata sa vada panorama orasului din vârful turnului, mama a ramas pe o banca sa ne astepte. Este drept ca am avut nevoie de "câteva" minute mai mult decât alergatorii care se întrec în fiecare an la concursul din luna octombrie (recordul este de 47,28 secunde pentru barbati si 64,05 secunde la femei!), dar este de admirat ambitia de a urca a lui tanti Sofi! Sun în turn a fost felicitata si de vânzatorul de bilete, un pensionar din aceeasi categorie de vârsta (septuagenar).


Am pornit din nou toate trei spre Bulevardul Garii si am intrat în câteva magazine pentru a cumpara mici cadouri pentru cei dragi ramasi acasa.



Un vânt iscat din senin a umplut cerul cu nori plumburii însa nu s-au scuturat decât câtiva stropi de ploaie. Noi i-am crezut însa periculosi si ne-am încheiat plimbarea, dar nu pentru a merge acasa! Nuuuu... noi suntem deja obisnuite sa ajungem acasa abia dupa ora 21! :)) Asa ca ne-am dus în vizita la Caminul Studentesc, sa vada bunica unde-i locuiesc nepoatele. Fetele ne-au asteptat pe terasa Adelei, cu prajitura si suc de portocale.


Dupa ce am servit bunatatile pregatite, am facut un tur complet al caminului, din camera Adelei pâna în camera Ralucai, trecând prin sala fitness, salonul de spalatorie, terenul de volei, garaj subteran si pivnita.


Ne-a placut atât de mult atmosfera din camin ca bunicile nu au mai vrut sa plecam :) Parca întinerisera si voiau sa fie din nou studente, sa traiasca în timpurile acestea bune, în care fiecare student are garsoniera lui.
Am ajuns acasa seara târziu, aerul era placut racoros si am stat pe terasa în curte, la un pahar de campari. Apoi am dat stingerea...