Sabera, fiica deșertului

tema "Parfumul deșertului" (propusa de Pandhora), pentru rubrica Povesti Parfumate - tabel de înscriere la Mirela

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Era o duminica dimineata în care ma învârteam prin casa fara a face ceva anume. Radioul mergea doar asa, îl auzeam ca pe un zgomot de fond. De odata, moderatorul a rostit o propozitie care mi-a captat întreaga atentie: "Sabera traieste de multi ani în deșertul Sinai".
Ma întorsesem de curând din concediul petrecut în Egipt si eram înca puternic impresionata de cele vazute acolo si foarte interesata de a cunoaste mai multe despre aceasta tara fascinanta. Asa ca m-am apropiat de aparatul din care tocmai se transmitea povestea vietii unei femei si am ascultat emisiunea pâna la capat. Era un interviu cu Sabera Neeltje Machat, o europeanca care, de peste cinsprezece ani... s-a contopit cu deșertul! "Eu sunt fiica deșertului, iar deșertul sunt eu" sustine Sabera cu convingere.
Nascuta în Olanda, Sabera s-a stabilit în Germania în urma casatoriei cu un cetatean german. Au fost fericiti multi ani si au crescut împreuna cei patru copii, pâna în anul 1991 când a fost parasita de sot. Cu inima zdrobita, complet epuizata, hartuita de tot felul de probleme, Sabera a avut putere sa traiasca mai departe doar pentru copii. Întregul Univers s-a prabusit însa, în momentul în care, la un an dupa divort, copiii au ales sa se mute la tatal lor care, în raport cu mama casnica, le oferea o situatie materiala mai buna. Avea 44 ani..."Viata mea s-a transformat în NIMIC. A fost ca si cum as fi murit..." spunea Sabera în acel interviu.
Un an mai târziu s-a retras într-o terapie a tacerii, trei luni si jumatate, sub îndrumarea maestrului meditatiei tibetane, Dalai Sogyal Rinpoche. Mutenia si linistea profunda în care s-a cufundat, i-au deschis spatii adânci în constiinta proprie si au ajutat-o sa se autocunoasca.
Imediat dupa întoarcerea acasa, a acceptat invitatia unei prietene de a o însoti si asista într-o excursie cu o ambarcatiune cu vele, pe Nil. Acesta a fost primul contact al Saberei cu Egiptul. Cele doua femei au strabatut desertul pe calea apei, de la Assuan pâna în Abu Simbel.

Sabera a simtit bucuria deplina privind imensitatea de nisip si cerul nesfârsit albastru, pe care le-a asemuit cu sufletul ei pustiit si speranta în tămăduire. Câteva luni mai târziu s-a întors singura în Sinai, unde în fata muntilor maiestuosi a avut sentimentul ca "a ajuns acasa". Un beduin a invitat-o sa petreaca o noapte în desert. "A fost Lună Nouă. Un milion de stele erau deasupra mea. M-am simtit înaltata, conectata la ceva mult mai mare decât creierul meu... Asa s-a nascut în mine dorinta de a petrece primele 21 zile si nopti singura în desert. Pentru aceasta însa am avut nevoie de o lunga pregatire" povestea Sabera. Au urmat la diverse intervaluri de timp, sederi în pustiu de o saptamâna, de 10 zile si chiar 40 de zile într-o bucata. În total, Sabera a petrecut singura în desert 150 de zile si nopti. Fara bagaje si pregatiri speciale, înconjurata doar de munti si nisipul nesfârsit. Doar paturi, mâncare, apa, periuta de dinti si ceva ustensile de uz casnic a avut la ea! "Nu ai nevoie de multe în desert" se destainuie Sabera. A existat doar un beduin de mare încredere care a stiut locul taberei si a trecut din când în când sa verifice daca totul este în regula.

În acest timp nu a facut altceva decât sa admire spectrul de culori al soarelui la rasarit și apus, a învățat sa prețuiasa apa, lungita pe nisip a simtit vocea pamântului și a învatat să asculte tăcerea. Sub cerul liber si înconjurata de dunele de nisip s-a confruntat cu forța unui cutremur. A învatat sa aprinda si sa întretina un foc la flama ideala si în ciuda vântului. A învatat sa intrepreteze puterea devastatoare sau pala blânda a vântului. A descoperit ca desertul nu miroase decât a pamânt uscat, praf si nisip încins si ca doar atunci când ploua, aerul este încarcat brusc si pentru scurta durata de arome dulci, turboase. A învatat sa aiba încredere în propriile intuitii, a învatat sa traiasca de pe o zi pe alta si sa se accepte asa cum este. A învatat sa respecte camila, animalul care poarta cele mai grele poveri, mergând fara sa cârneasca peste treceri dificile în munti sau traversând nisipurile fierbinti. A învatat ca oricând se poate întâmpla ceva care sa strice planurile, de aceea a învatat sa fie atenta, rapida si flexibila.
În desert ai timp sa admiri varietatea de forme, culori, configurații și nuanțe ale nisipului, sa te lasi fascinat de modul în care umbrele și culorile se schimba pe parcursul zilei, sa observi fermecat ca pâna si un graunte de nisip are propria umbra. "Cele patru elemente Pământ, Apă, Foc și Aer, ne învață despre naturalețea de a exista. A trai în desert este o întoarcere la origini, este ca si cum am retrai în uter - acum al Mamei Pământ".

În prezent, Sabera locuieste în deșert într-o comunitate de beduini, vizavi de Templul zeitei Hathor. Si-a descoperit vocatia în a ajuta persoane care la fel ca ea în urma cu 19 ani, trebuie sa-si descopere forta interioara, sa-si recapete încrederea și curajul de a inova. Conduce o echipa de bastinasi cu ajutorul carora organizeaza seminarii si calatorii în inima desertului, sprijinita fiind si de catre proprii copii - deveniti între timp adulti. Dealtfel, Sabera este fericita bunica a doi nepotei.
Sabera Neeltje Machat vorbeste opt limbi, a vizitat 25 de tari si este autoarea romanelor "Focului deșertului / Femeia Pamântului - 150 de zile singura în deșertul Sinai" (1999) și "Inspirația Sinai - Călătorii în tăcere, puterea de vindecare a deșertului" (2006).

(surse foto1, fotos 2, 3, 4 ,  foto 5 si  fotos 6,7)