"Acasa" la mare

Am regasit satul de vacanta din Rosolina Mare neschimbat! La fel de bine organizat, la fel de însorit. 

Ne-a fost repartizat exact acelasi bungalow ca si anul trecut, asa ca ne simtim un pic "ca acasa". Chiar si Leo a fost foarte fericit când coborând din masina, dupa epuizanta calatori de 7 ore a recunoscut "casuta noastra". 

Anul acesta vizavi de noi sunt cazati fostii nostri vecini. Dupa ce Golden Retrieverul lor Jerry s-a mutat in ceruri, au înfiat-o pe Molly, o maidaneza neagra si dolofana, de aceeasi vârsta cu Leo. Este prima lor vacanta cu Molly... Asa ca, prima saptamâna de concediu o vom petrece în compania lor. Saptamâna viitoare, ei se vor întoarce acasa în Bavaria iar în satul de vacanta vor veni prietenii nostri de anul trecut - Diana, Gelu si Tommy. Abia îi asteptam!

Astazi, Magdalena, Reinhard si Molly s-au simtit înca obosiți dupa călătorie si nu au venit cu noi la plaja. Sunt de mers doar cinci minute pe jos, noi abia am asteptam sa revedem marea... Pe când coboram scările spre limba de nisip, am observat o femeie care zâmbea larg si făcea cu mâna în direcția noastra. M-am întors sa vad cui face asa o întâmpinare călduroasă dar... nu era nimeni in spatele nostru... Tânără doamna era alaturi de trei copii si atunci, m-am gândit ca poate am întâlnit-o ieri seara sau azi-dimineata la plimbarea cu Leo. Se întâmpla deseori sa întâlnim familii cu copii mici si... majoritatea copiilor, în inocenta lor, se reped la Leo si vor sa îl mângâie, spre disperarea parintilor care nu stiu ca Leo este pasnic si foarte tolerant. Iar noi ne facem timp si permitem copilului sa primeasca lectia de la parintii lor, sa invete cum sa se apropie de un catel si cum sa ceara voie sa fie mângâiat. Copilul este fericit si parintii ne sunt recunoscatori. Asa, Leo este un pic vedeta ☺☺☺ Si zau ca m-am gândit ca mamica aceasta care gesticula tot mai puternic pe masura ce ne apropiam de ea este asa una. Însa când am fost lânga ea, ne-a spus "Ciao, che bello rivederti!" m-a îmbratisat apoi i-a întins mâna lui Helmut si în final, l-a mângâiat pe Leo... M-am uit mai atenta si daaaa, mi-am amintit! Anul trecut, pe plaja lânga noi, a aparut cândva o tânara familie: mama în brate cu o bebelusa de cateva luni si de mâna cu un baietel de trei anisori si tatal, carând un carucior, o plasa plina cu jucarii si de lesa, un câne mare, foarte blând. Nu au avut decât un prosop pe care s-au asezat toti (ca unde era sa mai care si scaune de plaja?!)... I-am observat asa cum se face la mare ☺ Mama a ramas pe plaja cu bebe si catelul iar tatal s-a dus sa se joace cu baietelul in apa. Când au iesit, l-au învelit pe baietel in prosop iar mama cu bebelusa a stat în picioare. Mi-a fost greu sa vad asa ceva, noi cu doua sezlonguri, umbreluta, masuta, cearceaf si alte acareturi... am oferit cu drag mamei sezlongul meu. Ne-au multumit si din acea zi, ne-am salutat de câte ori ne-am întâlnit. Noi atunci am mai avut doar câteva zile de vacanta si în ultima zi, le-am daruit suportul nostru metalic pentru umbrela. Ca umbrela lor zbura deseori, la cea mai mica adiere de vânt... Ei urmau sa mai stea o saptamâna la mare, asa ca s-au bucurat. Nu i-am întrebat cum ii cheama, dar ne-am luat ramas bun îmbratisandu-ne. Si ca sa nu mai lunges povestea, ei erau cei care s-au bucurat asa sa ne revada! Ce coincidenta sa ne reîntâlnim! Si ei au sosit tot ieri, ca si noi. Anul acesta "bebelusa" merge si stie sa faca din nisip castel si prajiturele! Baietelul este mai nazdravan ca anul trecut si pe lânga batrânul câine, au anul acesta inca un catel! Ne-au spus ca cel de al treilea copil nu este al lor ci al unei prietene plecata sa cumpere ceva. Ce întâmplare draguta! Tare ne-a emotionat! Un proverb german spune ca "în viata, oamenii se întâlnesc de doua ori" /"Man trifft sich immer zwei Mal im Leben" cu acelasi sens al proverbului românesc "culegi exact ceea ce semeni"...

>