Pe pervazul geamului, luminitele Krippei se reflectă și se multiplică, dublându-și frumusețea. Oglindirile se joacă între interior și exterior, iar mirajul creat dă impresia că ieslea e mai mare. Lângă ea, cactusul de Crăciun (Schlumbergera) își deschide timid florile, iar petalele se prind și ele în jocul reflexiilor.
Dincolo de fereastră, curtea golașă strălucește. Chiciura depusă peste noapte se topește, iar picăturile mari de apă atârnă pe ramuri ca niște cristaluri. În lumina zilei, fiecare ramură sclipește, purtând o diademă efemeră.
Privirea rămâne prinsă între interior și exterior, între lumina caldă a ieslei și strălucirea rece a naturii. Reflexiile nu sunt doar jocuri de sticlă, ci punți între două lumi, iar frumusețea lor efemeră dă iernii un chip de sărbătoare.
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛
