Cu viteza melcului

 

Ieri după-amiază, mă întorceam spre casă pe autostradă. Drumul meu obișnuit, de la parcarea firmei până la garajul casei, durează maxim 25 de minute — dacă totul decurge normal. Mai aveam vreo 4 kilometri până acasă când... s-a produs blocajul.
Un "Stau" — cum spun nemții (se pronunță [ștau]). Am pornit semnalizatorul de avarie, am format banda de salvare pe mijloc și am rămas pe loc — așa cum se face corect. Am stat muuuult, deși mai aveam doar câteva minute până acasă. Au trecut câteva autovehicule speciale — pompierii, poliția, ambulanța, mașini cu platformă de tractare — mi-a fost clar că era vorba de un accident serios. 

În stânga mea, apunea soarele... L-am admirat în toate fazele și am ascultat muzica mea specială de pe stick. În mod normal, nu reușesc să o ascult cap-coadă, de data aceasta aproape am reușit.

La un moment dat, traficul s-a repornit — cu viteza melcului. Ruta a fost deviată, am ieșit cu toții de pe autostradă...

Am ajuns acasă pe întuneric, cu o întârziere de o oră și jumătate. Dar nu m-am enervat. Nu mă enervez niciodată în astfel de situații. Îmi spun mereu: Dumnezeu m-a ferit — puteam să fiu eu într-una dintre mașinile implicate în accident...
A doua zi, am aflat din știrile locale că autostrada fusese închisă timp de patru ore. Au fost implicate patru autoturisme și au existat trei răniți, transportați de urgență la clinica centrală din Augsburg.

---

P.S. Apropo de viteza melcului... 

Se întâlnesc doi melci în pădure. 🐌🐌 Unul avea un ochi vânăt. Celălalt îl întreabă: 

— Ce-ai pățit? 

— Făceam jogging... când deodată, din pământ a țâșnit o ciupercă! 🍄

Din nou acasa

Vineri, seminarul a început la ora 8:30 si s-a încheiat la ora 16:45. Trenul meu spre casa era la ora 18:20 dar de teama blocajelor în trafic, specifice pentru vineri dupa-amiaza, am dat fuga la hotel, mi-am luat geamantanul si am comandat un taxi. Mai bine un pic mai devreme la gara decât prea târziu!

Am avut noroc si nu a existat nici-un ambuteiaj asa ca am ajuns la gara aproape o ora mai devreme. 

Pe când cascam ochii în stânga si în dreapta cautând motive interesante pentru fotografiat, aud la megafon ca trenul din Hamburg spre Innsbruck are întârziere 25 minute. Era ruta mea... si wow, asta înseamna ca daca fug la peron, îl prind! Am reusit si asa... am ajuns acasa o ora mai devreme! 

La ora 19 m-a asteptat fiica mea cu masina la gara. L-am sunat pe Helmut sa îi spun ca nu am cheie si ca sunt în câteva minute în fata usii... 

Baietii mei ma asteptau deja pe alee... Doamne ce bucurie pe Leutu ♥  

PS: In timpul calatoriei mi-am amintit ca Mihaela a facut ceva fotografii din calatoriile ei cu trenul si am vrut sa fac si eu, sa va arat ce peisaje frumoase s-au derulat in fata ochilor mei... Însa trenul meu a circulat cu viteza de cca.200km/h ... fotografiile sunt total nereusite! ☺☺☺