Ecou galben în pași de frunză

Toamna-n parc, cu Leo la pas,
Frunze galbene-n dans, fără glas,
Roșii, verzi, aramii – rotunde, ușoare,
Plutesc în aer, valsând fiecare.

Armonie în pași de toamnă

În octombrie, frunzele îmbracă haine de sărbătoare 🍁. Verdele verii se retrage încet, lăsând loc nuanțelor calde de galben, portocaliu, roșu și mov, într-un spectacol vizual care încântă sufletul. Este clipa în care natura pictează peisajul cu cele mai vii culori ale toamnei.
Îmi place să mă plimb prin parc, să privesc frunzele care dansează în vânt, să le simt textura și să aleg cu grijă cele mai frumoase, pe care le aduc acasă. Feng shui-ul poate fi o sursă de inspirație, dar armonia o creăm noi, prin gesturi simple și sincere. Frunzele culese cu drag devin simboluri ale echilibrului, ale trecerii și ale bucuriei de a trăi în armonie cu ritmurile naturii.

Curtea din față și musafirul surpriză

În Bavaria, este destul de comun să nu ai gard la curtea din față. Aceasta reflectă un stil de viață deschis și prietenos, unde grădinile din fața casei sunt adesea lăsate fără garduri pentru a crea un sentiment de comunitate și accesibilitate. Vecinii își îngrijesc grădinile cu atenție, iar spațiile verzi sunt bine întreținute, contribuind la frumusețea și armonia cartierelor. Grădinile din fața casei sunt la fel de bine îngrijite ca și cele mari din spatele casei, care sunt protejate de garduri. Fiecare colț de verdeață este o oază de liniște și culoare, dar și un motiv de bucurie pentru cei ce se plimbă pe alei, oferind un sentiment de prospețime și revitalizare.

Săptămâna trecută am dedicat puțin timp pentru a împrospăta grădina din fața casei, adunând frunzele rătăcite printre zambile și lalele. De obicei, prefer să las frunzele căzute din magnolie să se descompună natural, spre deosebire de vecinii mei care își îngrijesc grădinile cu o meticulozitate aproape exagerată, fără a lăsa nicio frunză neadunată, mai ales toamna, înainte de venirea sezonului rece. 

În timp ce mă ocupam de curățenie, am descoperit sub magnolie un cuib de arici. Ce bucurie imensă am simțit! Am acoperit cuibul cu grijă, folosind frunzele adunate și acum trec zilnic pe acolo pentru a vedea dacă micul locatar s-a trezit din hibernare.

Reveria naturii / Paleta primăverii

În fiecare zi, pare că mâna delicată a primăverii adaugă o nouă pată de culoare în grădina mea.

Capetele delicate ale florilor se înalță cu grație dintre frunzele fragile. Narcisele galbene strălucesc ca razele soarelui, zambilele își etalează rochițele mov, roz, alb-crem și galbene, iar albastrelele aduc un strop de cer senin pe pământ. Forzitia își împrăștie galbenul vibrant, iar Trandafirul lui Hristos își dezvăluie petalele delicate, roz-palid si suav, ca o promisiune a renașterii. Viorelele parfumate adaugă un farmec aparte, răspândindu-și parfumul subtil în aerul proaspăt al dimineții. 

În fiecare zi, un boboc nou își deschide petalele, iar farmecul lor aduce o bucurie subtilă. Este ceva magic, o dulce nerăbdare de a vedea cum natura își dezvăluie treptat minunile. 

Peștii aurii, în nuanțe de roșu, portocaliu și negru, se ridică grațios la suprafața apei din iaz, mișcându-și cozile ca evantaiele colorate într-un dans flamenco. 

Leo se joacă vesel, alergând după musculițele trezite la viață de razele de soare. Bondarii și albinele zumzăie la unison, tăvălindu-se în cupa florilor ca într-o cadă plină cu nectar. Își reiau zborul cu greutate, coșulețele lor încărcate de polen auriu strălucesc în lumina soarelui. 

Din vârful alunului, ca dintr-un turn de control, mierla își înalță trilurile spre cer, desenând pe aripile vântului harta iubirii și a teritoriului său. 

Frunzulițele verzi și fragede țes zilnic mantii copacilor de jur-împrejur, smaraldul devenind tot mai predominant. În această simfonie a naturii, fiecare tril și fiecare frunză sunt note de bucurie. 

Primăvara în curtea mea este o reverie continuă, un loc unde natura își dezvăluie comorile – mici, dar prețioase. Fiecare zi aduce o nouă surpriză!

Sfârsit de zi

 

Ieri, când am ajuns acasa, sectacolul apusului de soare era pe sfârsit. 

Ca de obicei, Leo m-a intâmpinat la intrare, nerabdator sa plecam împreuna la plimbare în parc. Facem o runda de trei-sfert de ora, el adulmeca fiecare fir de iarba, eu caut castane sau frunze-flori, pictate de toamna... Aerul este parfumat, miroase parca a placinta cu mere. Este liniste. Îmi umplu ochii de verde si rugina. Câteva frunzele se desprind de pe ramurile copacilor si plutesc lin... le aud aterizând pe alee... 

Ajunsi din nou acasa, mergem direct în curte - ca de obicei. Îmi place sa observ transformarile plantelor. Dupa furtuna devastatoare, nicio planta nu a mai avut frunze... Dar vara s-a prelungit pâna la mijlocul lunii octombrie si toate florile si-au revenit, au frunze sanatoase, verzi, lucioase. Trandafirii sunt încarcati de boboci... Ma întreb, vor mai avea atâta putere sa si înfloreasca?! Duminica, temperaturile au scazut brusc 30 de grade (de la 28°C la -2°C)! Meteorologii spun ca vremea se va încalzi din nou. Nu vor mai fi 28°C însa 18/20° tot vor fi. Tare m-as bucura ☺ 

Leo se bucura asa, fara motiv special... pentru el, este suficient sa fie alaturi de "haita" lui ♥

 

Flori exotice - Miercurea fara cuvinte S18/23

 

Particip la "Miercurea fara cuvinte" - tabel de înscriere la Suzana

Vine toamna...

pentru rubrica "Reflexii în oglinda"