Se afișează postările cu eticheta o zi aproape normala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta o zi aproape normala. Afișați toate postările

marți, 30 decembrie 2014

O zi perfecta de iarna!

Este sfârsit de decembrie. Ninge ca-n povesti ... Temperatura aerului a scazut în ultimele 24 de ore cu 13 grade si telefonul meu îmi comunica aceasta alegând imagini deosebit de frumoase!

Pentru rubrica "Meloman pentru o zi" propun melodia "Perfect winter day" cu un text foarte simpatic scris de Paul and Teresa Jennings. Jumatate din corul copiilor joaca rolul celor care iubesc iarna si cealalta jumatete îi reprezinta pe cei carora nu le place iarna deloc.

*.˛.°★。Sa aveti o zi perfecta de iarna! °.★** *★* *˛

vineri, 19 septembrie 2014

O zi cu surprize

Ieri, pentru ca am avut o zi deosebit de grea la serviciu, l-am rugat pe Helmut când vine sa ma ia de la birou sa aduca gentile pentru fitness, pentru ca dupa orele de program sa mergem direct la club, sa ne debarasam de stress. Dupa doua ore de sport si trei sferturi de ora de sauna, ne-am simtit atât de bine si de relaxati încât am hotarât sa nu mergem înca acasa ci sa mai ramânem în oras.
Am consultat un app pe telefonul mobil - ca doar epoca în care traim ☺ ne permite asa ceva, si am descoperit ca în mai putin de jumatate de ora începe un concert de ukulele! Locatia nu îmi spunea nimic - Soho Stage?! Strada Ludwig o stiam, fiind una importanta în cartierul teatrelor... Dar oare mai erau bilete?! Am sunat-o pe Raluca (întoarsa proaspat din vacanta) sa aflam ce stie ea, însa ca si noi, nu stia nimic în legatura cu acest concert. I-am propus sa ne însoteasca, asa ca ne-am întâlnit la numarul 34 pe strada Ludwig si acolo am descoperit un club underground, cu impresionant program de spectacole ce promoveaza genul alternativ. Sala în care am intrat are scena si bar si ofera locuri pentru doar 30 spectatori. O atmosfera speciala, intima, placuta. Spectatorii? Între adolescenti si bunici, toate categoriile de vârsta! Despre protagonistii serii - Grupul Coconami, deasemenea nu auzisem nimic, asa ca am asteptat...

Pâna când a început spectacolul, ne-am comandat câte un long-drink, am cercetat peretii salii si am descoperit câteva fotografii din care am înteles legatura cu numele clubului! Soho Stage - aminteste de cartierul londonez Soho, un centru multicultural atât pentru bogati cât si pentru saraci, o zona în care industria, comerțul, cultura și divertismentul se îmbina perfect. Din Soho Square a izvorât jazzul în UK, tot aici s-a dezvoltat cultura Beatnik si s-a nascut generatia Beat. Primul club de rock din Europa - The 2i's Coffee Bar, a fost aici, în Soho Square. La sfârsitul anilor'50, în cluburile din acest cartier au concertat Eric Clapton, Brian JonesBeatles, Elton John, Queen, David Bowie, Jimi Hendrix, Rolling Stones, Donovan si alte nume sonore ale rockului mondial.
Din posterul spectacolului am ghicit ca membrii grupului sunt japonezi, dar ca solista vorbeste germana cu accent bavarez, nu ne-am asteptat! ☺Grupul Coconami - întemeiat în anul 2006, este compus din Nami și Miyaji - doi japonezi care traiesc de peste zece ani în München. Nami, a studiat muzica clasica în Japonia si a venit la München sa lucreze ca muzicoterapeut. Are o voce superba, o dictie impecabila, cânta la ukulele, clavieta, clopote și Kalimba. Miyaji, a absolvit facultatea de inginerie, dar în München s-a recalificat ca brutar, meserie pe care o practica pentru a se întretine. În timpul liber, îsi manifesta pasiunea pentru muzica, mânuind cu maiestie chitara, ukulele, washboard, cât si flautul nazal. Grupul Coconami a editat noua albume si concerteaza de preferinta în cluburi, unde simte publicul aproape, unde atmosfera este prieteneasca si dialogul între artisti si spectatori se înfiripeaza în mod natural.
Cei doi nipono-bavarezi ne-au oferit un concert deosebit, o dovada certa a sincretismului ca fenomen cultural. Virtuozitatea instrumentistilor a fost completata pe scena de materialitatea lor, de capacitatea artistilor de a îmbina mimica fetei cu mecanica degetelor. Atmosfera din club a fost caldă şi boemă si acustica salii de calitate.

Experienta traita ne-a deschis gustul pentru acest gen de spectacole nonconformiste. Am luat programul editat al clubului si ne-am promis sa revenim.
Cu toate ca ajuns în pat dupa ora douasprezece noaptea, asatzi am fost punctuala la serviciu si problemele profesionale le-am tratat mult mai degajat ca ieri! ☺

sâmbătă, 13 septembrie 2014

Program de Vacanta


De o saptamâna în casa la noi este totul altfel, nepoteii aflati în vacanta ne-au scos total in ritm, programul lor obisnuit s-a contopit cu programul nostru obisnuit si prin "sudura" a rezultat un nou plan zilnic, interesant atât pentru noi cât mai ales pentru cei mici.
Cel târziu la ora 21 copiii sunt în pat si fiecare citeste câteva pagini dintr-un roman. Noi dereticam prin casa si reusim în sfârsit sa vedem primele stiri ale zilei la ora 22! Daca mai avem energie, vizionam filmul ce urmeaza iar eu, cu laptopul pe genunchi, fac în paralel câteva vizite pe bloguri.
La miezul noptii mergem si noi la culcare. Pare ca tocmai am închis ochii si... este deja ora 7 dimineata - în usa dormitorului nostru apare Marlene, care îmi aduce cafeluta la pat :) Este placerea ei deosebita sa butoneze aparatul esspresor si sarcina pe care si-a asumat-o, o face sa se simta deosebit de importanta - asa cum de fapt si este! Îmi spune ca vrea sa ma rasfete un pic, pentru ca si eu le fac lor toate pofetele ☺
Caprioara Marlene sare în pat sub plapuma mea si la scurt timp apare si iepurasul Felix, care face zdup sub plapuma lui Helmut. Pe timpul în care eu îmi sorb cafeaua, povestim despre una, despre alta, despre scoala (Marlene va începe clasa a 4-a, Felix a 5-a), despre muzica (Marlene exerseaza flaut transversal, Felix chitara clasica), despre sport (Felix joaca fotbal si învata Taiwan Do, Marlene tenis de câmp si înot), despre parinti, bunici, verisori si prieteni...

La ora 7:30 sar eu din pat si merg la baie; copiii ramân cu Helmut, se gâdila si se bat cu pernele, pâna când unul din copii începe sa se zmiorcaie - asa se întâmpla în fiecare zi, stim dar nu putem schimba nimic!☺
La ora 8, Helmut ma duce rapid cu masina la serviciu, apoi cei trei de acasa, servesc micul dejun. Mai departe Helmut îsi vede de treburile lui prin casa sau prin curte (uda florile, tunde iarba sau gardul viu, taie trandafirii ofiliti). Copiii stau în casa si scriu câte ceva. Spre exemplu daca deunazi au avut voie sa vada un film (Shaun the Sheep, Asterix in America), este obligatoriu sa scrie o recenzie sau sa deseneze o scena din film. Sau scriu scrisori adresate bunicilor, parintilor si matusii la care au petrecut saptamâna precedenta. I-am învatat cum sa faca singuri un plic pentru scrisoare si acum sunt foarte încântati ca measjul le poarta în totalitate amprenta personala.

Dupa ora 10 copiii ies în curte si se zbenguie. Se joaca de-a prinselea, sar coarda, joaca badminton. Imediat dupa ora 12 servesc masa de prânz, apoi fiecare sta linistit si citeste sau se joaca pe Nintendo - treisfert de ora maximum pe zi!
Înainte sa vina sa ma ia cu masina de la serviciu, cei trei merg la cumparaturi - pâine, iaurt si fructe proaspete.
Apoi de la ora 16:30  începe joaca, ca eu sunt tocmai "cu forte proaspete" si copiii de abia ma asteapta! Alergam pe deal sa vedem daca se observa Alpii, mergem în Parcul simturilor sau în Gradina botanica, ne dam pe leagane, ne cataram în copaci, adunam castane pentru decoratiuni de toamna, facem "tee time", mergem la expozitii, Planetarium sau la piscina.


Cel târziu la ora 19:30 trebuie sa fim acasa, pentru ca începe pe KiKa emisiunea preferata a copiilor "A sti provoaca A-ha!". O jumatate de ora mai târziu servim cina apoi copiii îsi fac toaleta de seara si cel târziu la ora 21 sunt în pat.

Daca ati obosit doar citind, atunci va puteti închipui cum ne merge noua, când nepoteii sunt la noi în vacanta! ☺ Sunt însa de parere ca atunci când nu mai comunici cu generatiile ce-ti succed sau nu mai gasesti subiecte comune, atunci esti batrân, indiferent ce vârsta ai!

vineri, 27 iunie 2014

Povestea de la MfC, de Sânziene

În ajun de Sânziene, dupa orele de serviciu - deci la ora 17, am hotarât spontan sa mergem sa cautam Sânziene.
Se stie ca florile de Sânziene apar doar pe pajistile salbatice, unde terenul nu a fost stropit cu chimicale si nici nu s-a folosit vre-un îngrasamânt. Aceste minunate flori înfloresc în preajma solstițiului de vară, daca vremea nu a fost ploioasa.
La noi, în zona de sud-vest a Bavariei, ultimele trei saptamâni au fost caduroase si fara ploaie asa încât ne-am gândit ca ar trebui sa gasim Sânzienele... Dar unde?! ca în ultimele decenii, tot mai greu se gasesc eco-imașuri.
Prima noastra încercare a fost pe dealul de la marginea orasului, pe care în zilele cu foen mergem sa admiram Alpii.


Pe masura ce urcam cararea ce duce spre vârful colinei am observat ca zona este proaspat cosita, dar am sperat ca au ramas ceva portiuni uitate. Într-adevar am descoperit fâsii necosite si am fotografiat flori salbatice încântatoare, însa... Sânziane n-am gasit!

Nu ne-am lasat prea mult timp sa contemplam peisajul, pentru ca telul nostru a fost sa gasim Sânziene. Ne-am întors la baza dealului, în locul unde am parcat masina si am aplicat "planul doi", îndreptându-ne cu viteza spre barajul de pe Lech, lacul Mandicho.
Era trecu de ora şase seara când am ajuns la lac. Soarele îsi pierduse din putere dar înca stralucea. Era putina lume si linistea în astfel de momente este încântatoare. O suflare ușoară și plăcută de vânt crea valuri mici peste imensitatea albastra. Lisitele îsi faceau toaleta de seara si la mal papura fosnea discret. Libelulele se alergau, doua câte doua si faceau scurte popasuri pe spicurile de pai tremuratoare.

Urmarind zborul uni fluture alb, mi-am schimbat privirea peste limba de câmp ce înconjoara lacul. Pâcurile de flori galbene predominau peisajul si cu oarecare teama m-am apropiat sa vad daca sunt într-adevar Sânziene sau doar sunatoare, cruciulita sau vetrice. O caracteristica a Sânzienelor este tulpina înalta - acoperita cu frunze lunguiete si ascutite, terminata cu inflorescente ca niste pămătufuri bogate, ce stralucesc galben-aurii. Florile minuscule au câte patru petale, dispuse sub forma de cruce. Sânzienele au un parfum deosebit! Un amestec de aroma de miere cu mireasma de câmp în bataia soarelui de amiaza si o boare de flori de tei. Un parfum special, fin si senzual, ca dansul zânelor...

Se spune ca în noaptea de Sânziene se deschid portile cerului... Asa ca seara târziu, când ne-am dus la culcare, am lasat o lumânare aprinsa în curte, lânga peretele pe care am prins un buchetel de Sânziene, pentru ca îngerii sa faca un popas...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Din "motive organizatorice", nu am ajuns sa vizitez pe cei care s-au inscris la MfC26, promit însa sa recuperez si transmit câte un ping: Andra, GabiA, Cristi, 13angi, abcdze, Ileana, freshblog, Kadia, allflorentin, Poteci de dor, Just Words, Raluca, Irina, Sorin, addicted, Iulisa, Fairytale, Geanina, Nima, Catalin, OFZ , *ELENA* , Morisca, Cip, Zina, Diana, Lumea lui Alexandru, Liviu, pandhoraa, Vulpita

vineri, 20 iunie 2014

Jurnalul unei zile de sarbatoare


În completarea articolului de anul trecut "Zi de sarbatoare"(unde am explicat ce însamna sarbatoarea Fronleichnam), prezint aici tabloul din flori realizat anul acesta, de biserica din cartierul în care locuiesc:

Ne-am întors acasa cu o ramura de mesteacan rupta dupa obicei, dintr-unul din copacii cu care a fost decorata aleea ce duce spre intrarea în biserica. Se spune ca pastrata în vaza, va aduce fericire si binecuvântare familiei.
A fost un superb început de vara, o zi tihnita, petrecuta în doi. Am servit masa de prânz pe terasa si lânga pastravul prajit pe gratarul electric, am asortat cartofi cu rozmarin si un pahar de Sekt cu Aperol.

Pentru desert, ne-am dus la plantatia de capsuni de la marginea orasului si am cules un castron de fructe mari si aromate. Stiti cum se procedeaza?
Terenurile din jurul orasului sunt de categorie biologică si fermierii ce le au în gestiune, cultiva aici fructe si flori. În perioada de pârguire, ei permit în anumite ore, accesul populatiei pe teren, iar cantitatea de fructe culese va fi cântarita si taxata la iesirea de pe tarla. Pretul unui kilogram este aici ceva mai mic decât pretul pretins pe piata si în plus, ai avantajul ca poti culege doar fructele care ti se par mai mari si mai sanatoase. Capsunii si zmeura raspândesc o aroma atât de puternica, încât nu te poti abtine si în timp ce culegi, trebuie neaparat sa si manânci ☺ Plantatia fiind ecologica (fructele nu sunt stropite), nu exista niciun pericol, poti mânca si câteva fructe-nespalate - si mai mult, nu esti cântarit nici la intrare, nici la iesire ;))
La chioscul unde am platit ce am adunat, atârna un afis mare ca sâmbata viitoare se vor culege ciresii. E clar ce program vom avea weekendul viitor! ☺

Spre seara am început sa citesc din cartea pe care mi-am cumparat-o acum doua luni si pentru care - asa cum spuneam Mihaelei - înca nu mi-am facut timp.
"Lumea vazuta prin ochii lui Bob"sau "The World According to Bob"/ "Bob und wie er die Welt sieht" -  de James Bowen, este scrisa dupa o poveste adevarata. Cartea nu este un roman obisnuit ci este mai mult un documentar. Este vorba despre un tânar decăzut moral, epuizat fizic si delasat spiritual, care îsi târaie zilele pe strazile Londrei. Într-o zi, el întâlneste un motan abandonat, jigarit si plin de purici si paduchi. Cei doi devin prieteni nedespartiti si tânarul reuseste datorita motanului Tom, sa se reintegreze în viata sociala. Citatul de pe prima pagina este tare haios "Daca am putea încrucisa omul si pisica, s-ar ameliora probabil specia umana, dar în nici un caz pisica" - Mark Twain.
Am întrerupt lectura târziu, pentru meciul Uruguay-Anglia. Sansele Angliei pentru turul doi sunt mici, însa macar a ramas în competitie, pe când Spania, dupa jocul de ieri-seara a trebuit sa-si faca bagajul si sa se întoarca acasa. Mie mi-a parut rau... Prima echipa eliminata din Campionatul Mondial de Fotbal 2014, este echipa ce detine titlul de CampioanaMondiala 2012 si titlul de Campioana Europeana (2008 si 2010) ...un soc pentru spanioli, si nu numai!
Din cauza unui alt eveniment s-au auzit totusi ovatii astazi, pe strazile Madridului. ;)
Regele a abdicat. Trăiască regele! Regele Felipe al şaselea a depus jurământul ca monarh al Spaniei si astfel, de astazi Spania are un nou suveran.
În alte colturi de lume, în Irak - este razboi si se asteapta implicarea americanilor, în Ucraina este neliniste si se astepata neimplicarea rusilor!
S-a mai încheiat o zi... O zi de sarbatoare.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
~ În memoria lui MELLY - cea care a adus ideea de Jurnal în cercul de bloggeri în care ma gasesc~

marți, 1 aprilie 2014

Întâi Aprilie


~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Este ziua pacalelilor, a râsului cu gura pâna la urechi, a ghidușiilor... Eu nu va pregatesc nicio șotie, ci va invit la o portie de amuzament. Prezint câteva glume pe care le-am primit pe e-mail de la mamica mea:
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
În compartimentul unui tren care se îndrepta spre Cluj călătoreau împreună, în tăcere, un bătrân ţăran ardelean şi un domn cu figură de intelectual, foarte elegant îmbrăcat. După vreo două ore, bătrânul deschide vorba cu o întrebare:
 - Domnule, no că să nu vă supăraţi, dar ce-i aceea o sirenă?
Domnul, evident tot ardelean, răspunde:
- No că sirena-i un fel de făptură mitolojică, jumătate femeie, jumătate peşke.
Bătrânul mulţumeşte cuviincios şi se cufundă iarăşi în tăcere. După alte două ore îndrăzneşte din nou:
- No că să nu vă supăraţi, da care parte-i femeie şi care parte-i peşke?
Domnul, care evident ştia mitolojie, explică că de la mijloc în sus e femeie şi de la mijloc în jos e peşke.
Bătrânul începe să prelucreze informaţia şi înainte de a ajunge la Cluj, întreabă:
- Domnule, no că să nu vă supăraţi, da de care parte o tras Vasile Roită?
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Un tip urca in avion si îsi ocupa locul. În asteptarea decolarii observa ca urca în avion cea mai frumoasa femeie pe care a vazut-o vreodata. Curând realizeaza ca femeia vine direct spre el si, cu mare satisfactie, constata ca aceasta avea chiar locul de lânga al lui.
Încercând sa intre in vorba, reuseste sa zica:
- Calatorie de afaceri sau de placere ?
- Merg la Congresul Nimfomanelor de la Chicago - raspunde femeia.
Electrizat (superexcitat) de prezenta alaturi a celei mai frumoase femei din lume, care în plus se recomanda nimfomana, tipul o întreaba încercand sa-si pastreze calmul:
- Si care este rolul dumneavoastra la acest congres ?
- Lector, raspunde femeia. Folosindu-mi experienta, vreau sa demontez unele dintre cele mai cunoscute mituri despre sex.
- Interesant... spune barbatul tremurând vizibil. Si care ar fi miturile astea ?
- Pai unul dintre cele mai populare mituri se refera la barbatii afro-americani, despre care se spune ca sunt cei mai dotati, când realitatea demonstreaza ca cei mai dotati sunt de fapt descendentii pieilor rosii. O alta credinta împamântenita este aceea ca francezii sunt cei mai buni amanti, când de fapt cei mai buni amanti sunt grecii si urmasii lor...
Dandu-si seama ca a fost luata de val, femeia îi spune jenata:
- Îmi cer scuze. Va bat la cap cu problemele mele personale si nici nu ne-am prezentat...
Barbatul, conciliant, îi intinde mâna si-i spune:
- Vai, dar nu este nicio problema. Permiteti-mi sa ma prezint: Winnetou... Winnetou Papadopoulos...

luni, 14 mai 2012

Luni, de "Sfinții de gheața"

Daaaa, termometrele au înregistrat azi noapte temperaturi negative și... daaaaa, azi dimineață a trebuit sa zgâriem gheața de pe parbrizul mașinii.
Daaaaa, și ziua aceasta - ca în general toate zilele de luni, a fost luuuuuungă și încărcată cu probleme pentru a căror soluționare era cât pe ce sa ne explodeze mințile...
Dar seara... daaaaaa, seara ne-am relaxat în saună, uitând frigul și toate nemulțumirile... Doar noi, muzica în surdină și vaporii de lavandă, portocale, eucalipt și melissă...

duminică, 5 iunie 2011

Duminica

Micul dejun a fost un nou succes: ochiuri cu sunculita. Ba chiar si un pahar -de plastic- cu spumos (piccolo) din partea colegului care astepta actele de iesire din spital.
Dupa-amiaza a venit matusa mea din Ulm, deci Helmut a primit vizita a doua doamne si doua domnisoare. A fost tare mândru în fata colegilor de salon :) A facut cu noi o plimbare si am stat la povesti în lounge. Ne-a spus ca mâine la "ora de sport" (de când a scapat de cabluri si furtunuri are zilnic o ora de exercitii de recuperare fizica si motorie postoperatorie) va reînvata sa urce si sa coboare scari. Cel târziu la sfârsitul saptamânii va veni acasa pentru câteva zile. Abia asteptam!
De mâine trebuie sa merg la servici si ma asteapta o saptamâna tare grea... proiectul la care lucrez eu are termen de predare în curând.
Va doresc un start bun în saptamâna ce urmeaza!
--------------------------------------------------------------------------------------------
Pandhora, Danielle, Lumi, Secret, Ema, Anamayana, Nima, Scorpio, Zamfir, Cristi, Dan, Alicee, RedSky, Mirela, Alina, Cleo, Ulise, Sophie, SoriN, Ventange, Teo, Lunapatrata.

vineri, 13 mai 2011

Vineri 13!

Ha-ha! Ieri scriam ca nu cred în superstitii, ca nu exista ghinion care sa ne pândeasca?! Platforma Blogger a avut grija însa sa ne arate ca VINERI 13 este o zi plina de ghinioane: au disparut articolele postate pe data de 12.05.2011 si au fost sterse toate comentariile, atât cele personale cât si ale vizitatorilor de blog :))
Daaaaar, iata, nici nu a apucat soarele sa apuna si, defectiunea a fost remediata. Putem din nou sa ne exprimam! Ju-huuuuuu!
Si înca un motiv de a jubila: anul acesta nu vom mai avea nici o zi de vineri 13! Însa anul 2012 va numara trei: ianuarie, aprilie si iulie! Dar... cine crede în superstitii?! :D
PS: Fiica mea, Raluca a sustinut astazi examenul de limba si literatura germana pentru Abitur (în articolul care a disparut, cel din 12.05, scriam ca va scrie examenul de matematica. Matematica va urma vinerea viitoare :) o normala vineri de 20 mai). A fost multumita cu subiectele primite si speram la o nota buna :) Multumesc tuturor celor ce au scris ieri (sau au vrut sa scrie astazi) mesaje cu urari de noroc pentru examen!
Va doresc o minunata seara de vineri 13!
UPDATE: 13.05.2011, ora 22:48 Articolul de ieri a reaparut! WOW! sa vedem ce va fi cu comentariile ;) MULTUMESC BLOGSPOT!

miercuri, 9 februarie 2011

S-a ridicat ceata...

Dupa ceasul meu, zorii de zi nu erau departe, însa noaptea rămăsese parcă încâlcita între ramurile golase ale copacilor si ceata extrem de deasă, conferea un plus de mister strazii. Ciudat era si faptul ca în afară de mine, nu mai era nimeni pe drum, nu trecea nici măcar o masină! Umbre fantomatice cresteau si se micsorau, sub lumina lăptoasa a lămpilor si parca si pasii mei pe trotuarul plin de pietricele, produceau un ecou ciudat. Sentimentul ca totul era altfel decât normal, crestea pe măsură ce mă apropiam de statia de autobuz. Aveam senzatia ca imediat se va întâmpla CEVA... Mi-am continuat însa linistita drumul, m-am bucurat sa inspir aerul rece si umed si am privit ca vrăjită, vălul de diamante ce acoperea gazonul parcului de vizavi. Efectul de ireal s-a majorat odata cu aparitia luminitelor din capătul străzii. Farurile autobuzului ce se apropia încet de mine, pareau doi Sori iesiti în toiul noptii la plimbare. Motorul suna silentios, chiar înfundat, dar în momentul în care a frânat lângă mine, autobuzul a oftat adânc, din toate îmbinările. Usile au pufăit puternic la deschidere, am urcat cele doua scări din dreptul soferului si... am înmărmurit. Doi ochi de mops obosit si nervos, ma priveau de sub sprâncenele cărunte si stufoase. Cearcanele atârnau în pungi de diverse mărimi, până în dreptul mustătii lungi si pleostite, ce depăsea cu mult lungimea bărbii - si ea răvăsită si neîngrijită. Câteva suvite de păr lungi si unsuroase, coborau peste gulerul cămasii, completând aspectul grotesc al celui ce stătea cu mâinile pe volan... Puterea obisnuintei a învins stupoarea, altfel nu-mi pot explica de unde am avut forta de a spune "Bună dimineata". Pret de câteva secunde m-am gândit că am păsit într-un film în care tocmai se turna tabloul cu transportul detinutilor spre Sing Sing. Am privit spre călători, dar am recunoscut figurile celor cu care sunt obisnuita în drumul meu matinal spre servici. Cu o voce de "cave man", soferul mi s-a adresat: "Eliberati zona de închidere a usilor!" Primul impuls a fost sa cobor, dar zâmbetul călatorului de pe a doua bancheta mi-a dat curaj să avansez. În timp ce mă asezam lânga el, mi-a soptit chicotind: "Si eu am fost la fel de socat... Până acum a condus impecabil!" Si asa a condus pâna la statia mea de destinatie.
Apoi întreaga zi s-a derulat fără a se fi întâmplat acel CEVA! Dar mâineeeee.... De fapt asta voiam sa va spun încă de la început :)) Ce sa va mai plimb prin ceata?! Mâine plecam într-un mini-concediuuuuu! La schiiiiiii! Va pup si sa ne recitim sănătosi peste câteva zile! ;)

duminică, 30 ianuarie 2011

Încercare


Ieri, sotul meu a avut ideea de a încerca pentru desertul de duminica un cosulet din fire de zahar ars. Pe cât de simplu suna, pe atât de complicat este sa-l obtii. Dupa ce ore în sir a încercat, dupa ce a primit sfaturi on-line de la prieteni cu experienta în domeniu, dupa ce a consumat o jumatate de kilogram de zahar, cu probe ce au ajuns la gunoi, a renuntat la ideea unui cosulet; a dorit ca macar sa obtina un grilaj, cu fire fine si egale ca grosime... Ba era caramelul prea moale, ba prea amarui, ba se lipea formând buline... Aseara târziu mi-a aratat ca a facut progrese, dar nu era înca multumit.
Dis de dimineata, a reluat experimentul, din nou fara succes. Mi-a spus ca pentru desert a reusit ceva, dar nu ceea ce a visat el...
A venit si ora desertului: "Înghetata de vanilie si ciocolata si fructe de sezon, decorata cu grilaj de zahar-caramel". Am lingurit de doua - trei ori si... munca lui de câteva ore a disparut! :)) A fost însa delicios! Si lui i-a facut placere si a promis cu ambitie ca într-o zi, tot are sa reuseasca un cosulet de zahar-caramel, fin ca un bibelou filigranat!
PS: Trebuie sa fac o completare: sotul meu este inginer constructii-masini. "Bucataritul" este doar unul din hobby-urile lui :)

Ping: Vania, Teo, Cristian, GabrielaI, FlaviusObeada, Caius, Mirela, CarmenN, AnaUsca, IoanUsca, Elisa, Tetris, Daurel, Zamfir, Ninu, OanaClara, Lukluk, Nabadaiosul, Se-cret, Sophie, Vaca-verde.

joi, 23 septembrie 2010

A sosit Toamna

Pe 23 septembrie 2010, 05:09, ora României, a avut loc echinoctiul de toamna, care marcheaza începutul toamnei astronomice în emisfera nordica si al primaverii în emisfera sudica - unde tocmai a avut loc echinoctiul de primavara.

Soarele a trecut prin punctul autumnal, unul din cele doua puncte în care ecliptica intersecteaza ecuatorul ceresc, ziua a devenit egala cu noaptea ...si la noapte ne va zâmbi o luna plina.

Va doresc o toamna minunata!

Profit de ocazie si pinguiesc :) Alina, Fly, Mosu, Vania, Caius, Natasa, Ana Usca, Sorin Usca, Link-ping, Vero, Paul, Ninu, Acuarele, Roxana, World-of-solitaire, Cosmin Stefanescu, Gabriela, Anamayana, Vaca verde, Tetris, AngiGhita, Orfiv,
Giulia, Elisa, Alex Mazilu, Ceska, Victoria, Irina, Micile mizerii, Donca, Mariana - bunatati simple, Lucian, Ema Hategan, Andi Bob, Ella, Joco, Zâna, Mara, Paul, Acuarele1.

sâmbătă, 4 septembrie 2010

A trecut vara

Nu vreau sa accept ideea! Însa diminetile sunt tot mai reci si de cele mai multe ori învaluite în ceata. Miroase a... toamna. Nu mai e vreme de baut cafeluta pe balansoar, de umblat cu picioarele goale prin iarba...
Privesc melancolica în gradina. Hortenziile-mi zâmbesc mândre, ca doar începe sezonul lor. Frunzele copacilor asteapta parca nerabdatoare noul machiaj si se întreaba chicotind "Oare o sa ne stea bine cu ceva ruginiu si oranj?". Câtiva zucchini întârziati, îsi lungesc gâturile, încercând cu disperare sa scape de melci. Zmeura atârna grea pe ramurele, ca globurile în pomul de Craciun. Trompetele Îngerilor troneaza pe terasa, în toata splendoarea lor si împrastie cu gratie suave miresme. Trandafirii înrourati, spera ca poate astazi vor ajunge în glastra, pe noptiera mea. Le spun "Heeei! asteptati la rând, nu toti de-odata!". Doar Floarea Soarelui sta trista într-un colt, pentru ca-si vede iubitul din ce în ce mai rar...
Oare a fost vara anul acesta?!

PS: acest minunat Fluturas mi-a fost dariut de catre Donca, sa-mi fie trecerea mai usoara în noul anotimp :) Multumesc mult!

vineri, 3 septembrie 2010

Astazi... pe biroul meu


Când ai "ochi format" vezi dragostea chiar si într-o ceasca cu resturi de cafea :)))
Stiu! Imaginatie am cu carul!
**********************************************
Si pentru ca e vineri, pinguesc: Fly, Madi-Onu, Cosmin Stefanescu, Elisa, VacaVerde, Vania, BelleDeJour, Ceska, Meellla, Giulia, Paul, Zâna, Link-ping, ISUsca, AnaUsca, Caius, Natasa, Orfiv, Anamayana, Tetria, Roxana, Gabriela, Ninu, Mosu, BunatatiSimple, Vis sau Realitate, AndiBob, Irina, Victoria, Vero, Acuarele, Donca, MicileMizerii, Alina, Lucian, Lukluk, Base, Joco, Delani, Mara, IuliaGhita, Nely, Oana, Ruxy, PlanteDeLeac, EmaHategan, AnaTartoras, Has -pentru ca sper sa revii, Jacob - pentru ca astept sa revii, CarmenMusatComan

marți, 17 august 2010

Alte bunatati...

Astazi am facut Magiun de Prune. Am avut prune foarte coapte dar tare pacatoase, care nu au vrut sa se desprinda de pe sâmbure -manichiura mea e total compromisa. Dar a iesit un magiun aromat...hmmm!