Prima zi de Craciun (1)

Tuturor, Craciun fericit, sanatate si La multi ani! ☺

Cu siguranta si pe la voi pe acasa, termometrele au luat-o razna - al meu arăta în curte (semiumbra), la ora 15, aproape 20°C! Craciunul alb a ramas un vis pentru anul viitor...
Anul acesta în dimineata de Craciun, soarele placut si cerul azuriu ne-au invitat la o plimbare.

Le-am aratat Silviei si lui Virgil vechiul drum roman, ce lega Augsburgul de Verona înca din anul 46 d.Ch. -- Via Claudia Augusta trece în apropierea casei noastre.
Apoi ne-am plimbat pe malul lacului Mandichosee, la barajul de pe Lech. Lebedele, ratele, lisitele si pescarusii savurau deasemenea ziua cu soare, plutind linistite pe oglinda apei.

În drum spre casa, am facut o scurta sedinta foto în fata cofetariei Müller - frumoasa cladire inspirata din stilul arhitectural Gaudi ☺ Bineînteles ca ne-am pus si câte o dorinta, la fântâna supravegheata de broscoiul fermecat. L-am si pupat, sa fim sigure ca ne va îndeplini dorintele ;)

PS: Multumesc pentru caldele urari Stelianei, Mihaelei, Ilenei, Vulpitei, Iulisei, Larisei, lui Aurel, Floarea, Angi si Coco, Alinei, Elenei, Alexei, Suzanei, Floarei, Elei, lui Rux si lui Costea ☺

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (3)

(continuare jurnal 10.11.2014)
Barcelona trebuie vizitata pe jos. Daca ai timp, lasa-te purtat de instinct, mergi pe unde te duc picioarele si nu vei fi dezamagit, pentru ca pe fiecare strada vei descoperi ceva deosebit. În plus, Barcelona este pentru toate buzunarele. Un proverb catalan spune "Barcelona és bona si la bossa sona, però tant si sona com si no sona, Barcelona sempre és bona!" adica "Barcelona e bună dacă punga (portofelul) sună, dar si dacă sună sau nu, Barcelona e bună!" ☺
Barcelona are o arhitectură fermecătoare, centrul vechi ofera o plimbare spectaculoasa printre casele bătrâne, frumos conservate. Însa si în exteriorul cetatii, plimbarile sunt pline de surprize placute. Districtul Eixample este plin de bijuterii Art Nouveau. Aceasta parte a orasului s-a nascut la mijlocul secolului 19, când valul imigrantilor a aglomerat extrem centrul orasului, facând insuportabile condițiile de locuit. Extinderea orasului s-a facut dupa planul arhitectului Ildefons Cerdà, pe principiul strazilor paralele si perpendiculare. De la Sagrada Familia, grupul nostru a ajuns în zece minute pe bulevardul Passeig de Gràcia.

La numarul 92 se gaseste celebra Casa Milà, ultima capodopera a marelui Gaudi înainte de a se dedica proiectului Sagrada Familia. Este usor de recunoscut, datorita peretilor rotunjiti, a balcoanelor care se unduiesc parca în ritmul unei melodii lente, siderale. Pilonii par ca se scurg, placile în culoarea argilei par a-si modifica forma sub ochii tai. Cladirea pare a fi din înghetata si... tocmai începe sa se topeasca! ☺ Catalanii au poreclit-o "La Pedrera" - cariera de piatra.
Familia Milà a solicitat arhitectului Antonio Gaudi un plan pentru o casa special, care sa iasa în evidență în cartier. Proiectul elaborat de Gaudi a fost pe placul proprietarilor, casa a început sa fie construita în anul 1906 si a fost data în folosinta patru ani mai târziu. Înca de la inaugurare, vila a fost calificata ca fiind o capodopera arhitecturala.
Casa este compusa din doua parti - fiecare având intrare si curte separata, dar comunicare prin parter si terasa-acoperis. La Pedrera cuprinde două curţi interioare, una de formă circulară şi cealaltă de formă ovală. Familia Milà a fost una din primele familii care la acea vreme în Barcelona au avut automobil, asa încât Gaudi a proiectat casa cu garaj subteran.
Structura de rezistenţă - din beton și oțel, a fost conceputa în asa fel încât pereţii interiori sa poata fi pusi sau scosi, pentru ca marimea saloanelora sa poata fi oricând modificata. O idee inedita, devenit mai târziu standard în arhitectura moderna.

Interiorul curților vilei are culori si forme naturale, rotunde. Scarile ce duc la intrările apartamentelor, se desfasoara de-a lungul pereților. Vizitarea muzeului începe cu podul casei. Am renuntat la lift si am urcat cele sase etaje pe scari.
În mansarda este organizata o expoziţie cu schite, proiecte şi machete ale lucrărilor genialului arhitect - Espai Gaudi (Spatiul Gaudi). Încaperile impresionante, au pereti în arce catenare (suspensii parabolice). Jocul de lumini induce o atmosferă magică şi enigmatică.

Din pod se iese pe o terasă neobisnuit de frumoasă. Ca si la Casa Batlló, coșurile de fum si gurile de aerisire (casa dispune de un sistem de aerisire care concureaza aparatele de aer condiționat) apar ca niste sculpturi ciudate, ce conferă dinamism și ritm cladirii.
Vizita continua în apartamentul proprietarului Milà, mobilat în sti numit modernism catalan - tipic începutului de secol 20 în Barcelona. Casa Milà a fost introdusa în anul 1984 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, cu mentiunea "prima cladire a secolului 20"!


Grupul nostru de douazeci de persoane s-a reunit si ne-am continuat plimbarea. Între strada Consell de Cent si strada Aragó dainuie cu maretie Casa Lleó Morera, Casa Amatller si Casa Batlló, trei bijuterii ale modernismului catalan - forma locala de Art Nouveau. Casele au fost concepute de Lluís Domènech i Montaner, Josep Puig i Cadafalch si respectiv Antoni Gaudí. Aceasta strada este un mic muzeu în aer liber! Cladirile par pline de viață, peretii arata ca plantele în prefaza de îmbobocire. Liniile curbe si formele geometrice cresc, se îmbina firesc si par ca se dezvolta. Imaginea lor este desavârsita!
Cu sufletele încarcate de admiratie si încântare, ne-am întors la autocar si în câteva minute am pasit din nou pe vapor. Era ora 14 si soarele începea sa îsi arate fata ☺ (va urma)

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (2)

(continuare jurnal 10.11.2014)

Antoni Gaudi este supranumit "arhitectul lui Dumnezeu. Proiectul vieţii lui a fost basilica romano-catolică închinată Sfintei Familii. La data de 19 martie 1882, Antoni Gaudi (n. 25 iunie 1852 – d. 10 iunie 1926), pe atunci un tânar arhitect la început de cariera, pornea proiectul bisericii ce avea sa devina capodopera vietii sale si totodata, simbol al Barcelonei - El Temple Expiatori de la Sagrada Família.

Impozanta biserica finanțată doar din fonduri publice este înca si astazi în curs de construire si proiectul se estimeaza a fi finalizat abia în anul 2026. Însusi Gaudi a investit 40 de ani de munca în uriasa bazilica din capitala Cataloniei, ultimii 15 ani din viata fiindu-i dedicati exclusiv. "Clientul meu nu se grăbește" a spus Gaudi referindu-se la termenul de încheiere al lucratilor.
Gaudi a combinat arta mudejar cu stilul gotic şi baroc, dar nu s-a intergrat în niciunul din acestea. El a creat un stil unic, catalogat alaturi de Art Nouveau. Caracteristic acestui stil original şi inconfundabil sunt liniile curbate, ondulate si formele neregulate în care natura este puternic stilizata. Se obisnuieste sa se spuna ca Antoni Gaudí a crezut în Dumnezeu, dar nu a crezut în unghiul drept.
Sagrada Familia reprezinta stilul arhitectural neo-catalon, o variantă a neogoticului. Biserica este expresie a celor mai semnificative simboluri ale credintei crestine. Având trei fațade - a Nașterii, a Gloriei și a Patimilor, biserica este acoperita de 18 turnuri ce reprezinta în ordinea înălțimii, cei 12 apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și cel mai înalt turn, al lui Iisus Hristos.
Turnul central - al lui Isus, va sustine o cruce uriașă. Înălțimea totală este aleasa în mod conștient sa fie 170 metri, calculata în asa fel încât sa fie cel putin un metru mai mică decât Montjuich, cel mai înalt deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi a hotarât că lucrarea lui nu are voie să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.

Sagrada Familia urmeaza să fie pictată în întregime - faţada de est a cărei temă este" mântuirea umanităţii", va fi luminoasă, iar partea de vest, ce simbolizeaza "martiriul" va fi pictată în tonuri întunecate. Cupola naosului a fost terminată în anul 2000 si în prezent se lucrează la turnul lui Isus.
În anul 2005, UNESCO a adăugat pe lista monumentelor culturale protejate fatada Nașterea Domnului, absida și cripta Sagradei Família ca o extensie a lucrărilor lui Gaudi în Patrimoniului Mondial
În noiembrie 2010 Papa Benedict al XVI-lea a sfințit biserica si i-a acordat rangul de Basilica minor.

(va urma)

Croaziera - Barcelona si capodoperele lui Gaudi (1)

Antoni Gaudi - devenit sinonim al arhitecturii catalane, a adus Barcelonei faimă si prestigiu mondial. Arhitect și designer în acelasi timp, Gaudi a adaptat tradițiele catalane la stilul artistic propriu, a abstractizat si sintetizat formele impunând în arhitectuara noi soluții tehnice. Iubitor de natură şi religie, Antoni Gaudi s-a remarcat prin creaţiile arhitecturale gotice şi suprarealiste, devenind cel mai de seamă reprezentat al stilului Art Nouveau în arhitectură.
Munca lui Gaudí este strâns legată de finanțatorul său principal, industriașul si filantropul Eusebi Güell.

Parc Güell este una dintre cele mai impresionante opere ale lui Antoni Gaudi.
Situat în partea superioară a colinei El Carmel în districtul Gracia (în partea de nord a Barcelonei), parcul a fost construit în perioada 1900-1914. Planul initial a fost ca în acest "cartier parc" sa fie ridicate circa 60 de vile. Pentru ca bogatasii acelor vremuri nu au fost încântati sa paraseasca centrul Barcelonei, proiectul s-a limitat la construirea a trei cladiri în mijlocul superbelor gradini. În casa cea mare s-a mutat graful Güell si familia, o alta a fost cumparata de un prieten si a treia casa a cumparat-o însusi Gaudi.
Actualmente parcul este muzeu si figureaza din anul 1984 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Casa Güell a fost transformata în gradinita pentru copii, resedinta Gaudi este muzeu si cea de a treia casa functioneaza ca expozitie cu vânzare. O nouatate pentru mine a fost ca începând din anul 2013, intrarea în zona monumentelor nu mai este gratuita.

Parcul Güell are mai multe intrări. Cea mai frumoasa este cu siguranță intrarea principala din Carrer d'Olot. Tipic Gaudi sunt cele două turnulete ce închid pavilioane-cafenea, pe o parte si cealalta a intrarii. Drumul ce se deschide duce la sirul de scari în capatul caruia troneaza salamandra uriasa si cascada în terase, toate îmbracate în mozaic multicolor. Aici este cea mai mare aglomeratie de vizitatori, toata lumea doreste o fotografie cu celebra salamandra, devenita simbol al Barcelonei.
Cladirile par a fi din turta dulce. Acoperisurile au turnulete tuguiata terminate în conuri de pin si nuci uriase.

Explozia de mozaicuri colorate este poate elementul cel mai atragator ce poate fi regasit pe întreaga suprafata a parcului. Gaudi a fost primul artist care a reciclat deseuri de faianta, mozaic si portelan. Acest mozaic-reciclat se numeste Trencadís. Celebra este banca sub forma de sarpe, lunga de 110 metri, ce înconjoara terasa ovala principala (3000 metri patrati!). Designul si nuantele faiantelor conferă bancii un aer magic și unic.

În parc nu exista nicio constructie care sa aiba linii drepte. Gaudi a imitat natura si a adorat imperfectiunea. Precum trunchiurile copacilor, niciunul din pilonii care sustin podete sau ziduri nu au forma identica! Materialele folosite la construirea zidurilor parcului, a viaductul si a structuri de piatră, au nuante de ocru si confera impresia ca au apartinut naturii dintotdeauna.
Sala Hipóstila este una din cele mai impresionante constructii. 86 coloanele - verticale în interiorul salii si ușor înclinate spre exterior, sunt concepute sa amintesca de stilul arhitectural doric. Partea de jos a coloanelor cât si tavanul sunt acoperite cu Trencadís alb și uniform. Plafonul are parti concave între coloane. Paisprezece dintre adâncituri, contin desene realizate din trencadís colorat, unele detalii fiind realizate din sticla colorata. Coloanele sunt aliniate, dar distribuția lor nu este uniformă. Podeaua este lustruită, zidul însa pare a fi din lut. Acoperișul este ornat pe margini cu capete de leu, imitând garguiele medievale.

Peste tot te încânta stralucirea mozaicului si bogatia plantelor. Parcul Güell este întoarcerea la inocenta, regasirea si împacarea cu natura. Acest orasel (17 hectare)  - cu toate bijuteriile lui arhitectonice, cu toate coloanele, coridoarele, aleile, galeriile, terasele si statuile - pare a fi un cameleon. Un cameleon care a preluat perfect culoarea naturii care-l înconjoara. Pracul Güel este o oaza de liniste în mijlocul unui oras din ce în ce mai aglomerat.

(va urma)

Croaziera - A treia zi

Conform "Jurnalului de bord" urma sa ancoram în portul Barcelona în jurul orei 9 si un sfert de ora mai târziu era programata plecarea nostra în excursie. Pentru ca vremea promisa era cu cer senin si temperatura maxima 17°C, am scos umbrela din rucksac ;-)
Pentru micul dejun ne-am prezentat la restaurantul Fiorentino unde am comandat o omleta simpla si de la bufet am "cules" pe o farfurie tot ce mi-a facut cu ochiul: o felie de sunca, una de cascaval, o felie de pepene rosu, una de grapfruit, doua smochine si doua curmale ☺ Exact ca într-un concediu mediteranean! Helmut a fost mai practic, el si-a comandat o omleta cu de toate: oua, ardei, ceapa, masline, rosii, patrunjel, sare si piper!

La a doua cafea, am simtit ca vaporul sta, asa ca ne-am grabit în teatrul Emerald - unde era punctul de întâlnire pentru plecarea în excursie. În Barcelona, oras pe care asa cum am mai scris noi îl cunoastem foarte bine, am ales sa revedem capodoperele lui Gaudi într-o plimbare alaturi de un ghid local, licentiat în istoria artei. Turul cultural urma sa dureze patru ore si jumatate.
Am primit ca si în ziua precedenta un autocolant cu numarul autocarului si am pornit încolonati spre iesire - de data aceasta podetul a fost aplicat chiar la etajul 3. Buchete mari de trandafiri albi marcau în port drumul spre autocar.
Trupa Costa a pornit sa viziteze Barcelona cu sase autocare! Din pacate geamurile autocarului erau acoperite cu un filtru solar care a schimbat tonul culorilor fotografiilor mele!

În fata autoritatii portuare m-am mirat sa vad parcate masini ale politiei spaniole, italiene si franceze. Departându-ne de port, am observat în rada vasul Costa Luminosa - "fratele" mai vârstnic a vasului nostru.

Soseaua a traversat santierul naval spre intersectia Paseo de Colón cu La Rambla - cel mai renumit bulevard al Barcelonei. M-am bucurat sa-l vad pe Columbus aratând spre America si am zarit grifonii de pe acoperisul cladirii vamii - Aduana del Puerto. Un sentiment special crestea în mine... parca ma întorceam acasa, atât ma bucuram sa revad strazile Barcelonei.

Am lasat în spate World Trade Cente. Peste tot pe unde am trecut, la geamurile si balcoanele locuintelor atârnau atât steagul Cataloniei cât si "estelada", cu o stea albă - simboluri ale referendumului pentru autodeterminare. Emotionant!
Am Trecut pe lânga turnurile gemene Mapfre Tower si Hotel Arts, am traversat Plaça de Catalunya, am lasat în dreapta La Monumental si am ajuns în Parcul Güel, primul nostru punct de vizita.
Înca nu stralucea soarele pe cer, însa nu era nici macar zece dimineata...

(va urma)