Dimineața aceasta miroase a verde ud, a aer pur și a Octombrie abia început.
Peste noapte, cerul și-a risipit parcă sipetul cu nestemate, iar zorii le-au găsit agățate de frunze, tremurând între cădere și zbor...
Banala ploaie nu mai pare doar apă cernută din nori, ci lucrarea unui artist-bijutier care a împodobit cu migală fiecare frunză cu mărgele de cristal, rotunde, sclipitoare și limpezi.
În fiecare strop încape o fărâmă de lume întoarsă pe dos, un petic de cer, o umbră de verde, o scânteie de lumină. Grădina respiră încet, proaspătă și tăcută, cu noaptea parcă spălată de pe umeri.
Și totuși, în spatele acestei delicateți se ascunde o mică lecție de fizică. Efectul lotus adună apa în rotunjimi aproape perfecte și o lasă să alunece ori să rămână, pentru o clipă, suspendată pe frunze. Natura își ascunde ecuațiile în frumusețe, prefăcând o taină a fizicii într-un spectacol delicat.
Ploaia va mai străluci o vreme, risipită în mii de cioburi de lumină, apoi... caruselul vremii se va învârti mai departe și nici azi nu știm ce ne va aduce următoarea rotire. Dar poate că nici nu trebuie să știm. E de-ajuns să pornim spre noua zi cu ochii deschiși, gata să descoperim micile ei surprize și frumusețile ascunse acolo unde nu ne-am fi gândit să le căutăm. Uneori, până și o dimineață ploioasă își poartă bijuteriile la vedere.
Banala ploaie nu mai pare doar apă cernută din nori, ci lucrarea unui artist-bijutier care a împodobit cu migală fiecare frunză cu mărgele de cristal, rotunde, sclipitoare și limpezi.
În fiecare strop încape o fărâmă de lume întoarsă pe dos, un petic de cer, o umbră de verde, o scânteie de lumină. Grădina respiră încet, proaspătă și tăcută, cu noaptea parcă spălată de pe umeri.
Și totuși, în spatele acestei delicateți se ascunde o mică lecție de fizică. Efectul lotus adună apa în rotunjimi aproape perfecte și o lasă să alunece ori să rămână, pentru o clipă, suspendată pe frunze. Natura își ascunde ecuațiile în frumusețe, prefăcând o taină a fizicii într-un spectacol delicat.
Ploaia va mai străluci o vreme, risipită în mii de cioburi de lumină, apoi... caruselul vremii se va învârti mai departe și nici azi nu știm ce ne va aduce următoarea rotire. Dar poate că nici nu trebuie să știm. E de-ajuns să pornim spre noua zi cu ochii deschiși, gata să descoperim micile ei surprize și frumusețile ascunse acolo unde nu ne-am fi gândit să le căutăm. Uneori, până și o dimineață ploioasă își poartă bijuteriile la vedere.
Carmen, ce suflet frumos poți avea, să faci asemenea descrieri! Dar mai ales, să descoperi aceste „nimicuri” cotidiene, să ni le prezinți aici, învățându-ne și pe noi să ne bucurăm de lucrurile simple, de frumusețea ascunsă în gesturile mici și de acele clipe pe lângă care, poate, am trece fără să le dăm prea multă importanță. ❤️ Multumesc! Sa ai o seara minunata!
RăspundețiȘtergereMulțumesc din suflet, Liliana! ❤️ Poate că frumusețea stă tocmai în a nu lăsa „nimicurile” frumoase să treacă neobservate. 😊
ȘtergereNestemate transparente atârnate în imponderabilitate stau precum podoabele pământului la o lecție de studiu! Se lasă descoperite de un ochi curios, agil, sensibil la detaliile naturii!👀🌿🌱🍀
RăspundețiȘtergereE un firesc să devenim fini observatori cu trecerea timpului!?🤔🤩
Un sfârșit de săptămână cu bucurii la Marienbad! Pupici!🌞🤗😘💞🐾
Despre trecerea timpului si observatorul fin... hm, eu fara ochelari nu vad amanunte. Cand il cert pe sotul meu ca nu a curatat bine cabina dupa dus, imi zice sa scot ochelarii si voi vedea ca totul e perfect! 😉😅
ȘtergereMultumim Gina draga. Vremea e tare placuta in Marienbad si ne completam excelent cu prietenii nostri. Voi veni saptamana viitoare cu detalii si fotografii 😉❤️🤗🍂🍁🌹🍀😘 pupici si îmbrățișări, sa ai un weekend minunat!