Walhalla sau "Hall of Fame" pe valea Dunarii - Jurnal IV

(continuare la Monumentul eliberarii - Jurnal III) 

Soseaua de la Kelheim în directia Regensburg este destul de aglomerata, atât în cursul saptamânii dar mai ales la sfârsit de saptamâna. Am parcurs distanta pâna în localitatea Donaustauf în trei-sfert de ora. Vremea se încalzise surprinzator, termometrul arata usor peste 26°C 

Când ajungi în parcarea monumentului Walhalla, dâmbul ascunde cladirea în asa fel încât ai impresia ca esti undeva, pe un maidan… Un indicator îti arata drumul cu trepte late care te conduce spre vârful dealului Bräuberg si de acolo... privelistea te lasa mut de admiratie! 

Cladirea a fost construita între 1830 și 1842 la cererea regelui Ludwig I al Bavariei, dupa modelul templelor antice grecesti. Complexul în stilul unui peripter doric are 125 m lungime și 55 m înălțime.

În interior, Walhalla are 48,5 metri lungime, 14 metri lățime și 15,5 metri înălțime.

Templul este închinat “ilustrilor vorbitori de limba germana”. Potrivit contextului istoric, slăbirea politică a țărilor vorbitoare de limbă germană, ocupația franceză și participarea multor germani la devastatoarea campanie rusă a lui Napoleon din 1812, au fost privite ca o umilire profundă. Din ce în ce mai mult, oamenii au început să caute o identitate națională comună pozitivă în trecut, centrată pe o limbă maternă comună postulată și în care germanii și popoarele germanice erau în mare măsură echivalați cu migrația. Prințul Moștenitor de atunci Ludwig I, a comandat marilor artisti plastici o serie de busturi (sculpture) ale „ilustrilor germani” spunând „Niciun statut, nici măcar sexul feminin nu va fi exclus. Egalitatea există în Walhalla; la urma urmei, moartea desființează orice diferență pământească.” 

Printre acești „germani” Ludwig a ales multe figuri istorice care astazi nu mai sunt considerate neaparat germane. Politicieni, oameni de stat, oameni de știință, clerici, filozofi și artiști din toate disciplinele - scriitori, poeti, compozitori, muzicieni, pictori. Printre personalitatile alese atunci, s-au numarat austrieci, elvețieni, olandezi și flamanzii, rușii, anglo-saxoni, romani, goți și vandali. 

Walhalla a fost cel mai scump proiect al lui Ludwig, costând patru milioane de guldeni (aproximativ 82 de milioane de euro). La deschiderea din anul 1842, 96 dintre busturile realizate începând din 1807, au fost așezate în ordinea datei morții, o asa zisa “intrare în mitologia Walhalla” - în sensul acelor de ceasornic începând de la ușa de la intrare, în două rânduri unul deasupra celuilalt. 

Dintre aceste nume ilustre, aici doar câteva: Ludwig van Beethoven, Nicolaus Copernicus, Regele Heinrich I, arhiducesa Maria Theresia, Goethe, Joseph Haydn, Friedrich Schiller, Martin Luther, Georg Friedrich Händel, Peter Paul Rubens, Johannes Kepler, Hans Holbein, Paracelsus, Albrecht Dürer, Wolfgang Amadeus Mozart, Immanuel Kant, Friedrich v. Schiller, Wilhelm I, Richard Wagner, J.S. Bach, Franz Schubert, Jakob Fugger, Richard Strauss, Gregor Mendel, Albert Einstein, Johannes Brahms, Carl Friedrich Gauss, Heinrich Heine, Max Planck. 

În plus, exista aici 64 de placi commemorative ((exemplu: Bonifatius, Karl cel Mare, Otto I. von Sachsen, Sfânta Mathilde, Heinrich III., Otto I. von Bayern, Albertus Magnus) pentru ca în istoria sculpturii, exista un regulament: nu se executa busturi decât personalitatilor carora li se cunoaste înfatisarea. Înfatisarea personalitatilor descrisa doar în lucrari (schite sau scrieri), nu este permis a fi interpretata! (cum spre exemplu exista în România bustul lui Decebal sau al lui Burebista! Acestea sunt doar lucrari imaginare, executate de un sculptor). Numele acestora este onorat prin gravarea pe placi comemorative. 

Peretii salii Walhalla sunt îmbogatiti cu sase zeite - sase Walhalla Victoria. Fiecare dintre zeițele neoclasice, întruchipează un sentiment abstract legat de victorie - bucuria, jubilarea, asteptarea, automultumirea, împovararea si tristețea. Cea mai populară dintre cele șase Walhalla Victoria este cea care aruncă coroane de flori. 

Regele Ludwig I a murit în anul 1868 si 22 de ani mai târziu, o sculptura reprezentându-l sezând pe tron, a fost adaugata la loc de onoare în sala pe care însusi a fondat-o. 

De la templu pâna la Dunare, coboara trepte maiestuase. O lume pestrita umple scarile – unii fac picnick, altii fotoshooting… Ne-am asezat si noi precum insectele la soare si am savurat peisajul superb ce se ofera de-a lungul fluviului care mai are înca 2400 km de strabatut pâna când se va varsa în Marea Neagra…

Din mesajele Adelei (2) - Excursie în sud-vestul insulei

Atunci când esti în concediu într-o tara straina (pe un alt continent), interesant este nu doar sa vizitezi marile atractiile turistice ci sa încerci sa cunosti si traditiile, cultura, istroria acelui popor, sa iei contact cu bastinasii, sa te amesteti printre ei în pietile publice într-o zi de târg.
Quatre Bornes este unul dintre cele mai mari orase din Mauritius si este situat pe partea de sud-vest a insulei, între Port Louis - capitala (cea mai bogata din Africa) si Flic en Flac (cea mai frumoasa statiune de la malul oceanului). Orasul este înconjurat de Munții Green Mauritius si natura din împrejurimi este deosebita, motiv pentru care Quatre Bornes detine cele mai bogate zone rezidentiale. Este un oras modern si aglomerat, cunoscuta ca oras al florilor, datorita parcurilor multe si a zonelor verzi îngrijite. Exista cartiere de vile, dar exista si case mai putin îngrijite - ca peste tot în lume.
Strada principala din Quatre Bornes ofera nenumărate posibilități de cumpărături, pe ambele parti ale soselei fiind deschise magazine alimentare si buticuri, farmacii, restaurante si banci. Din loc în loc, în intersectii, vânzatori ambulanti îsi monteaza ilegal tarabele si încearca sa vânda marfa contrafacuta. O placere deosebita în pietele traditionale este negociatul frumoaselor haine colorate. Industria textila esta a treia ca importanta în Mauritius, renumita fiind în Africa pentru haine de buna calitate. Magazinele ofera haine, pantofi, genti, cosmetice, dvd-uri, cărți și multe altele, la preturi pentru toate buzunarele.


Oamenii sunt prietenosi si binevoitori. Engleza si franceza sunt limbi oficiale, obligatorii la scoala, însa în viata de zi cu zi se foloseste creola. Moneda este Rupia Mauritiana (aprox. 1 EUR - 40 MRS).
Piata este deosebit de bogata. Majoritatea bastinasilor locuiesc la satele din jurul marilor orase, unde au grădină de fructe și legume, ferme de pui și pășunat pentru o capră sau o vacă.
Satele pescaresti sunt aliniate de-a lungul coastei, între munți și ocean.
Mauritius a fost descoperită în anul 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas, însa insula a fost bine cunoscut de catre arabi și malai înca din secolul zece. La sfârsitul secolului 16, insula a devenit colonie olandeză si a fost botezata dupa Maurice van Nassau. Între anii 1715 -1810 devine colonie franceză, numindu-se "Île de France" si insula servește drept escală în drumul spre India și Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie și în urma Tratatului de la Paris (1814), devine posesiune engleză, insula fiind rebotezată Mauritius. După desființarea sclaviei în anul 1834, pe plantațiile de trestie de zahăr au fost aduși muncitori din India și China. La 12 martie 1968 Mauritius si-a declarat independența de stat, iar la 12 martie 1992 a devenit republică.
Ca urmare a stabilității politice, în ciuda structurării vieții interne pe comunități etnoconfesionale sau istorice, economia a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat "unicul nou stat industrializat" al continentului african. Noul presedinte ales a promovat restructurarea economiei prin diversificarea ramurilor industriale active și a stimulat turismul. De-a lungul anilor, guvernul a sustinut politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie.
Aproximativ două treimi din populația insulei provin din subcontinentul indian. Marea parte a populației sunt așa-numitii creoli - rezultati prin contopirea colonistilor europeni cu foștii sclavi din Africa și Madagascar. Aproximativ 2% din mauritieni sunt de origine chineză iar minoritatea albă este si mai mică. Populatie nativa nu exista pe insula, deoarece înante de colonizare Mauritius a fost nelocuita.
Religia cea mai răspândită pe insula este hinduismul (50% din populație). Din confesiunea creștina fac parte aproximativ 32,5% din populație ( 27% sunt catolici și aproximativ 5,5% protestanți). Aproximativ 17% sunt musulmani (sunniți). Budiștii reprezintă doar 0,2% din populație.

Templul Grand Bassin, în apropierea localitatii Chamarel este ridicat pe malul lacul Ganga Talao - lac format în craterul unui vulcan stins. Este considerat cel mai sacru lacas hindus din Mauritius. Conform legendelor, lacul este legat subteran de Gange. Statuia Mangal Mahadev are o înlatime de 33 metri si domina complexul care cuprinde șase temple și altare, toate dedicate lui Shiva - o formă a lui Ishvara sau Dumnezeu în religia hindusă, zeul suprem în shivaism (ramura principala a hinduismului practicat în India).
Un preot al templului ofera binecuvântarea hindus, marcând fruntea cu vopsea roșie. Este o urare de fericire, prosperitate și sănătate.
O alta atractie turistica în zona este cascada Chamarel,cea mai mare si mai impresionanta din Mauritius. Râul "Rivière de Cap" se prabuseste de la aproximativ 100 metri înaltime. De jur împrejur, natura salbatica si plantatii de guava, de papaya, de ananas si cafea. Peisajul este de o frumusete rapitoare!

Insula Mauritius este situata în emisfera sudică, deci anotimpurile sunt opuse celor din Europa.
Cu toate ca acum în Mauritius este iarna, temperatura aerului în luna iunie oscileaza între 22 si 28 grade Cesius si temperatura apei este în medie 25 grade Celsius. Iernile (iunie-octombrie) sunt uscate si verile (decembrie-aprilie) sunt umede, însa clima difera între coasta de este si cea de vest. Astfel, datorita vânturilor dinspre ocean, vremea pe coasta de est este mai ploioasa si ceva mai rece, pe când coasta de vest este saraca în precipitatii si vremea este mai calda.
Insula este de natura vulcanica si ultima activitate vulcanica a fost înregistrata în urma cu o suta de mii de ani. Trou aux Cerfs este singurul crater înca vizibil. Având o înaltime de 605 metri, craterul are un diametru de peste 300 metri si o adâncime de 80 metri. Craterul în sine nu este spectaculos, însa panorama care se ofera de la aceasta înaltime este superba! La vest se poate vedea plaja si în departare „Rempart Mountain. Relativ la aceeasi înaltime, apar în zare vârfurile masivului numite "Les Trois Mamelles". Spre nord-vest se observa Mont St Pierre.

Zona de sud-vest a insulei este sălbatică, virgină, este o zona de jungla cu canioane și cascade. Cel mai înalt munte pe insula este Varful Black River, avand o înaltime de 828 metri. Vegetatia luxurianta si fauna speciala, au determinat declararea regiunii parc national pentru ca speciile unice in lume sa fie protejate prin lege. Parcul are mai putin mamifere, însa detine o varietate mare de pasari (unice în lume sunt porumbelul roz si Kestrelul). Cea mai mare atractie o reprezinta testoase uriase Aldabra. Acestea au cap mai mare decât testoasele din Galapagos si mobilitatea gâtului le ofera posibilitatea de a bea apa. Sunt inofensive si deosebit de prietenoase, stau la mângâiat si pozat. Traiesc peste 150 de ani si ating vârsta adulta dupa 30 de ani. Un mascul poate ajunge la greutatea de 250 kilograme, diametrul carapacei poate ajunge la 120 centimetri!

O alta atractie în zona este "Terres des Sept Couleurs" adica "pamântul cu sapte culori", o formațiune geologică deosebita din câmpia râului Rivière Noire.  Prin expunerea rocilor vulcanice la intemperii, de-a lungul secolelor s-a format o suprafata relativ mica de dune de nisip, în nuante de rosu, maro, violet, verde, albastru, purpuriu și galben. Pare relief nepamântean...

Acesta este "pagina trei" a jurnalul de vacanta. Sunt înca atâtea frumuseti de descoperit... 16 zile nu ajung pentru a te bucura de toate minunatiile acestui Paradis! ☺

1237 trepte spre cer

continuare la "Interferente WhatsApp", "O mie de griji", "Meloman...în Bangkok", "Thailanda 1", "Thailanda2", "Krabi, micul Paradis"

Wat Tham Sua este numele celui mai important templu din regiunea Krabi. Templul în sine este un simplu loc pentru meditatie, dar ceea ce i-a adus renume, este drumul spre acest templu. Exista 1237 trepte pâna la platoul pe care se înalta o statuie de 30 metri, care-l reprezinta pe Budda. Acest drum trebuie parcurs în arsita soarelui.
În plus trebuie sa fii atent permanent ca grupul de maimute ce alearga liber în zona sa nu-ti fure ceva - rucsacul, esarfa, ochelarii de soare sau sapca :)

Maimutele care au pui nu trebuiesc provocate, pentru ca ataca! Adela a vrut sa fotografieze mai de aproape una din maimutele care-si purta bebelusul prins pe burta si doar printr-o minune a scapat nemuscata!

Urcarea este anevoioasa, treptele au în medie o înaltime de 40 cm. Transpiri puternic, îti simti pulsul zvâcnind în tâmple si parca te simti jignit de tânatul Thai care încearca sa te depaseasca. Respiratia lui e normala, de parca urcatul scarilor este pentru el drum drept! Explica în engleza ca merge la templu cel putin o data pe luna, apoi zâmbind trece mai departe.
La scara cu numarul 1000, faci o scurta pauza. Vezi cum îti tâsneste apa din piele prin toti porii. Îti faci curaj, nu mai sunt decât 237 de scari!


Ai ajuns! Efortul s-a meritat, privelistea este senzationala! Nu sunt multi oameni aici în vârful dealului.
La templu este într-adevar pace si liniste.

Bastinasii se descalta, depun flori, aprin betisoare parfumate si se roaga.
Turistii dau ocol statuii gigant si fac fotografii. Panorama este unica! Cât vezi cu ochii, numai frumuseti! La baza dealului se-ntinde verdele padurii tropicale, în sus albastrul cerului senin si lânga tine, straluceste Budda cel urias, concurând cu soarele.