...cu titlu dat

pentru rubrica FFFB (Anastasia)

În lan

                                                         Lucian Blaga (1921)

De prea mult aur crapş boabele de grâu.

Ici-colo stropi de mac

şi-n lan

o fată

cu gene lungi ca spicele de orz.

Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului

şi cântă.

Eu zac în umbra unor maci,

fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi

şi fără-ndemnuri, numai trup

şi numai lut.

Ea cântă

şi eu ascult.

Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.

9 mai 1895, Lancrăm

CĂTRE CITITORI - Lucian Blaga (1924)

Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi.

Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă

şi aşteptaţi să vorbesc. - De unde să-ncep?

Credeţi-mă, credeţi-mă,

despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei:

despre soartă şi despre şarpele binelui,

despre arhanghelii cari ară cu plugul

grădinile omului,

despre cerul spre care creştem,

despre ură şi cădere, tristeţe şi răstigniri

şi înainte de toate despre marea trecere.

Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit

aşa de mult să plângă şi n-au putut.

Amare foarte sunt toate cuvintele,

de-aceea - lăsaţi-mă

să umblu mut printre voi,

să vă ies în cale cu ochii închişi.

PS: fotografiile sunt facute în luna aprilie 2013 în doua zile diferite, din goana masinii, în drum spre serviciu.

Irizari

pentru rubrica Reflexii în oglinda - tabel de înscriere la SoriN

Lucian Blaga - Lacrimile

Când izgonit din cuibul veşniciei

întâiul om

trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,

îl chinuiau mustrându-l

lumina, zarea, norii - şi din orice floare

îl săgeta c-o amintire paradisul -

Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin

al primăverii,

cu suflet de copil întâiul om

căzu cu faţa-n pulberea pământului:

"Stăpâne, ia-mi vederea,

ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii

c-un giulgiu,

să nu mai văd

nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,

căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare

îi dete - lacrimile.