Cu toate ca am de mers aproximativ 30 km, nu am nevoie de mai mult de 20-25 minute de la garajul casei pâna în parcarea firmei la care lucrez. Si asta pentru ca am un singur semafor pâna la iesirea pe autostrada (unde nu exista limitare de viteza), dupa care urmeaza o portiune scurta de drum cu limitare la 100 km/h, un sens giratoriu si gata, am ajuns la destinatie. [Acum câtiva ani, când lucram direct în oras, aveam de parcurs doar ~10 km pentru care îmi trebuia cel putin o jumatate de ora! În plus, eram cu ochii în patru nu doar la colegii pe patru roti, ci si la pietoni, biciclisti, semafoare, tramvaie si autobuze].
Si cum spuneam, șofam destinsa, șoseaua era relativ libera, ma deplasam ca de obicei cu ~ 140 km/h si murmuram muzica vesela de la radio când... Bummmm! O explozie a facut sa-mi stea inima în loc. Spre fericire, reactia mea a fost perfecta, nu am tras de volan, am mers constant mai departe si am încercat în acele luuungi secunde sa înteleg ce s-a întâmplat. Primul gând a fost ca mi-a explodat un cauciuc… însa masina rula mai departe echilibrat… Ce altceva ar putea sa fie?! Am privit de jur împrejur si am descoperit, în partea dreapta, în coltul de jos al parbrizului o gaura mai mare ca o moneda de doi euro ☹ Hm! Eram la distanta regulamentara de un automobil cu o bicicleta pe capota. În fata mea nu a fost niciun camion… Am privit din nou daunele. Pe bordul masinii erau cioburi si de la gaura în sus, geamul era crapat în câteva linii fine.
Cum am ajuns la birou am sunat la Asigurare, am explicat ce s-a întâmplat si am trimis poze asa cum mi s-a cerut. Consultantul de asigurare mi-a spus ca dupa parerea lui, cineva a aruncat o piatra de pe podul care trece peste autostrada (este nu doar trist, este cumplit! Sunt anuntate mereu cazuri de accidente mortale datorate unui imbecil care arunca o piatra de pe pod, pe autostrada!). Parerea specialistului a fost ca daca ar fi sarit o pietricica dintr-un cauciuc al unui autoturism din fata mea, s-ar fi produs doar o fisura. Fisura ce s-ar fi putut repara imediat, prin introducerea unui gel special în scobitura din parbriz, în cazul meu însa, piatra a strapuns parbrizul. Mi-a spus ca el întocmeste documentele si mi-a comunicat adresa atelierului-service la care sa merg pentru schimbarea parbrizului.
Dupa orele de serviciu m-am prezentat la atelier însa… si ei se pregateau pentru concediul de Craciun. În plus, la câte modele de autoturisme exista, service-ul nu are în magazie parbrize de rezerva. L-au comandat imediat si primul termen liber a fost pe 7 ianuarie. Ca solutie provizorie, au acoperit orificiul cu o banda adeziva ca sa nu patrunda apa si mi-au garantat ca pot sa merg cu masina cele cateva zile fara probleme, singura conditie – sa nu parchez în ploaie sau ninsoare. In paranteza spus, iarna asta nu a fost pericol, pentru ca nu a nins nici macar o singura data! Oricum, pe întreaga perioada de concediu, masinuta mea a ramas în garaj - spre fericire, avem doua automobile.
În final, aventura m-a costat 150 de euro - asigurarea mea este încheiata cu 150 euro franșiză, suma fixa, indiferent de daune. În cazul de fata, daca nu as fi avut asigurare, ar fi trebuit sa platesc peste 1000 de euro, chit ca nu am avut nicio vina!
A fost prima data când masina mea a patit ceva, însa… întâmplarea m-a preocupat mult. În asemenea situatii, în primul rând te bucuri ca nu a fost mai rau, însa te gândesti ca este un semn… Ai mai primit o sansa…
Si viata merge mai departe, cu bune, cu rele… C’est la vie!
