Citate suplimentare despre câini și loialitate

🐶🐾🐶🐾🐶🐾🐶🐾🐶🐾🐶

♦ „Câinii vorbesc, dar doar celor care știu să asculte.” — Orhan Pamuk (scriitor turc, laureat Nobel)
♦ „Un câine este cel mai bun prieten pe care îl poți cumpăra cu bani.” — Friedrich Nietzsche
♦ „Câinii nu ne critică, nu ne judecă, ci ne iubesc necondiționat.” — Caroline Knapp
♦ „Câinii sunt exemple vii de loialitate, curaj și dragoste pură.” — Milan Kundera
♦ „Câinii sunt nu doar animale de companie, ci suflete care ne însoțesc în tăcere.” — Dean Koontz
♦ „Câinii sunt îngeri care vin pe pământ fără aripi.” — Anonim
♦ „Loialitatea unui câine este mai profundă decât orice cuvânt rostit de om.” — Anonim

♦ Pentru rubrica "Citate favorite" - tabel de înscriere la SUZANA

Când te încrezi în GPS

 

Ne-am obișnuit ca în drumul de vacanță la Marea Adriatică să facem o pauză de o oră și jumătate la dus în Verona, iar la întors — pe malul lacului Garda. Drumul total are între 650 și 700 km, așa că plecăm dis-de-dimineață. La dus e ușor, pentru că plecăm de acasă. La întors însă, trebuie să părăsim satul de vacanță în jur de ora 6, când toată lumea încă doarme... e neplăcut (și regulamentul interzice zgomotele înainte de ora 7:30). În plus, trebuie sa lăsăm cheia la portarul de noapte, nu la recepție, cum ar fi normal.
Așa că am căutat o soluție. Anul trecut am făcut o pauză cu înoptare la prietenii noștri din Soave, lângă Lago di Garda — o prelungire plăcută a concediului. Anul acesta am rezervat o cameră la un hotel în Malcesine, una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul lacului.
Am plecat din satul de vacanță pe la ora noua si jumatate, pentru că navigatorul ne-a spus că avem nevoie de aproximativ trei ore până în Malcesine. Totul a decurs perfect... cât timp am fost pe autostradă. Ne-am bucurat și când am intrat pe Gardesana Orientale — drumul de coastă de pe malul estic al lacului Garda. Peisajul este superb, de o parte albastrul lacului, de cealaltă munți cu vârfuri înalte.
Dar... când mai aveam doar 25 km până la destinație, navigatorul ne-a scos de pe șoseaua principală și ne-a urcat pe un drum șerpuit, în vârf de munte. La început nu ne-a fost clar, de ce... Am înteles însa rapid - ca să avem de unde coborî! Coborârea ne-a adus pe un drumeag pe care, sincer, nu cred că mașina noastră ar fi încăput cu oglinzile deschise! Helmut era un pachet de nervi, eu încercam să găsesc o rută alternativă pe telefon... dar sus pe munte nu am avut semnal! (apropo ce "greseli" sa nu faci în vacanta!)
Helmut a decis să nu mai înaintăm pe acea cărare „pentru măgari cu desagi sau, cel mult, pentru un Fiat”, cum a spus el. Nici țipenie de om. Până la urmă, am întâlnit un turist austriac care a râs de pățania noastră — și el fusese trimis cândva de navigator pe același drum - programatorul trebuie arestat!!! Ne-a recomandat o rută „normală” și, brusc, navigatorul ne-a spus că mai avem 40 km până la hotel! Super...suntem tot mai aproape!
Am răsuflat ușurați când am revenit pe șoseaua de-a lungul lacului. Cândva am zărit indicatorul cu „Malcesine”, iar navigatorul ne-a anunțat că mai avem 1700 m până la destinație. Dar... ne-a cerut să virăm strâns la dreapta, într-o curbă de 180° - de pe o sosea foarte îngusta -- imposibilă pentru orice altceva în afară de bicicletă sau Vespa! Am continuat înainte și... iar 8 km până la hotel!
 

Într-un final glorios, am ajuns la Hotel Laura Cristina. Aici, altă provocare: fiind pe o culme de munte, parcarea din față avea locuri pentru doar cinci mașini și jumătate, unde cinci erau deja parcate! Helmut s-a chinuit un sfert de oră să găsească o poziție care să nu blocheze traficul. Cu fața, cu spatele, pe diagonală... nimic nu mergea. Am lăsat mașina cum am putut și am urcat, transpirați și cu nervii întinși, la recepție. Holul, spațios, curat, răcoros — o oază de liniște. Domnișoara de la recepție ne-a spus că parcarea pentru oaspeți este în grădina de măslini din spatele hotelului. Generoasă, umbroasă... altă viață!
Am descărcat bagajele (da, chiar și pentru o noapte avem multe — mâncarea lui Leo, farfuriile lui, salteaua lui... și, desigur, pernele noastre preferate), am urcat cu liftul și am găsit o cameră draguță, complet echipată, cu balcon și o panoramă superbă spre lac!
În sfârșit! Universul și-a recăpătat echilibrul! Am făcut duș, ne-am schimbat și am coborât la barul cu piscină, să bem ceva și să ne relaxăm. Este încă vacanță! Cin-Cin! Salute!

Cicloasele de la Rosolina Mare

Anul trecut, tot în această perioadă, am fost aici, la Rosolina Mare. 

Cine descoperă o dată acest paradis, revine fără îndoială. Și noi am revenit (anul acesta... suntem pentru a patra oara). Am revăzut multe fețe cunoscute, ne-am bucurat de reîntâlniri, de liniște, de mare... aproape de tot. Doar o singură familie ne-a tulburat vacanța. 🥴😥
Chiar în ultimele zile din cele două săptămâni petrecute atunci la mare, și-a făcut apariția pe plajă un cuplu din Tirol, însoțit de două chanische tara simpatice – Nela și Lana, una albă, cealaltă neagră. Însa... odată cu sosirea lor, liniștea noastră s-a dus cu valurile!
Nela se afla în faza de estru — adică în perioada fertilă din ciclul ei hormonal — și cum pășea pe nisip, toți cățeii necastrați, acei masculi plini de… virilitate, începeau să hăulească, să tragă, să se agite, ca și cum ar fi fost activați de o telecomandă invizibilă. Și Leo, bineînțeles, n-a făcut excepție!
La început am crezut că Leo o antipatizează pe cățelușă... L-am certat si pentru ca situația nu s-a schimbat, l-am dus la bungalow și l-am lăsat singur toată după-amiaza. Apoi am observat că nu era doar el – toți „masculii feroce” căpătau forțe spectaculoase, indiferent unde erau legati, trăgeau după ei șezlonguri, dărâmau umbrele, doar ca să ajungă în preajma Nelei. 💝 Noi toti am reacționat instinctiv, certându-ne cățeii. Într-un târziu  am înțeles - feromonii! De vină era acel parfum invizibil care răscolește hormonii și transformă cățeii docili în cavaleri înflăcărați. Și atunci au început vociferările. Părinții Nelei se jucau ostentativ cu mingea la țărm, exact acolo unde briza putea să împrăștie „aroma” peste toată plaja. Lana si Nela alergau vesele, sub privirile topite ale masculilor, cărora le curgeau balele - la propriu!!! Mare criză generală!
Cineva i-a rugat să se retragă la locul lor, discret, ca să putem savura și noi un pic de liniște. Dar nu! Încăpățânați. Atunci, o persoană fără cățel, care venea de fapt să facă duș în segmentul nostru de plajă si a asistat la tot spectacolul de hăuieli și agitație canină, ne-a spus că potrivit regulamentului plajei pentru câini, cățelușele aflate în călduri nu au voie să fie aduse pe plajă. Am verificat cu toții online – și da, așa era! Scria negru pe alb! Le-am comunicat celor doi austrieci, eu fiind delegata, că știam germană. Discuția s-a purtat în toate limbile: italiană, română, germană, franceză, engleză... dar ei nu au vrut să audă de nicio restricție. De fapt, ei negau realitatea! 

Așa ca, a doua zi s-a scris o petiție, am semnat si noi, cu toate ca noi urma sa plecam. Dar din solidartate cu cei care au rămas. Nu știm cum s-a încheiat episodul...
De ce povestesc toate astea? Pentru că anul acesta, în prima zi de plajă, exact când ne bucuram că ne-am revăzut cu prietenii noștri Diana, Gelu și Tommy și că aveam locul perfect pentru „tabără”... cine apare pe plajă?! Nela, Lana și cei doi austrieci aroganți!
„Ah, nuuuu se poate!” – am zis cu voce tare. Eram doar cu Diana, bărbații nostri plecaseră să cumpere fructe proaspete. Eu aveam lacrimi în ochi, pentru că Leo începuse să latre și nu-și mai lua ochii de la cele două chanische. Diana a zis: „Nu-ți face sânge rău, ne mutăm la pilonul 5.” (noi eram la Turnul de salvamar 4, ca era la doar cinci minute de mers pe jos de bungalowul nostru)... Încercam să-l liniștesc pe Leo și mă gândeam că gata, vacanța e sabotată... Dar, dintr-o dată, Leo a tăcut. Si totul a reintrat la normal. Am presupus că doar și-a amintit aventura de anul trecut și că, de data asta, cățelușele nu se aflau în faza de estru. Și exact așa a fost – am avut liniște întreaga vacanță. Juhuuu! 🌞🎉🥳🐾🐶
Dar cu austriecii nu am schimbat niciun cuvânt. Nici măcar o privire. Iar când vorbeam despre ei, nu știu cine – cred că Gelu a inventat porecla, le spuneam „Cicloasele” sau „mama/tata de Cicloase”. 

Doamne, ce cârcotași suntem! 😅 Nu-i asa? 😂 Anul acesta zău ca ne-am amuzat copios. 

Așa le va rămâne numele în vecii vecilor!

Nu le căutați pe Nela si Lana în colaje ca nu le-am fotografiat! Nu le-am acordat nici macat atâta atenție! 😐

Plaja noastră – libertate, liniște și valuri blânde

Da, există locuri unde vacanța are gust de libertate. Plaje neatinse, fără taxe pentru umbră, fără linii drepte de șezlonguri, fără muzici ce strivesc valurile. Doar nisip cald, mare albastră, cer senin și o liniște care te învăluie blând. Aici ne-am petrecut noi vacanța – aici unde fiecare se bucură de locul său, pe propriul scaun rabatabil, fără să deranjeze și fără să fie deranjat.
Ne-am instalat „cuibul" - locul nostru de întins la soare, împreună cu prietenii noștri Diana, Gelu și Tommy, chiar lângă turnul salvamarului – un reper clar, mai ales când înotam mai departe. Am ales un loc stabil, nu chiar lângă țărm, pentru că mareele sunt puternice aici, la Marea Adriatică. Și am avut noroc – mereu am avut vedere liberă spre mare, pentru că pe plaja destinată iubitorilor de câini era puțină lume și multă pace.
Aici petrecem întregul sejur, așa cum e obiceiul printre plajiști – fiecare își păstrează locul ales zi de zi, ca un colț personal de vacanță.

Am avut cu noi cortul „scoică”, perfect pentru orele de amiază, când soarele ardea prea tare. Șezlongurile noastre, umbreluțele colorate și salteluța pentru plutit pe valuri au completat decorul. Seara, strângeam toate lucrurile în jurul umbrelei, cât mai compact, ca tractorul ce grebla zilnic nisipul dis-de-dimineață să poată trece fără piedici. Am luat cu noi doar prosoapele.
Ne-am protejat cu cremă SPF 50 și ne-am răsfățat cu unt de cacao – pentru a căpăta un bronz uniform, frumos. Ne-am hidratat în pauze la barul de pe plajă, cu suc de fructe, bere rece, cocktailuri și cola cu gheață. La prânz am rămas de obicei pe plajă, la umbră, în tihnă. Fără gălăgie, doar sunetul valurilor, câte un pescăruș și din când în când, lătratul vesel al unui cățel. 

Câinii de aici sunt adevărați gentlemani, iar cățelușele – niște ladies! Toți înțeleg din prima zi că plaja e un spațiu comun, nu un teritoriu de apărat. Se joacă cu măsură, mingile sunt pentru toți, iar armonia se naște de la sine. Sunt frumoși, fiecare cu trăsăturile și vârsta lor – de la juniori jucăuși la seniori cu mers domol și priviri înțelepte.

Tommy și-a săpat de obicei o groapă sub șezlongul Dianei – de aceea l-am poreclit „arheologul”. Leo, în schimb, a stat maiestuos pe șezlongul lui, ca un mic rege al plajei.
O vacanță simplă, cu ritmul potrivit. Fără reguli impuse, fără aglomerație, fără stres. Doar noi și marea. Cu siguranță nu așa arată vacanța ideală pentru toată lumea, dar părinții de patrupezi blănoși înțeleg frumusețea acestei veri trăite cu lesă, valuri și zâmbete în nisip.

PS: Apropo porecle... Am cunoscut o cățelușa drăgălașă, născută fără o lăbuță!! Când vorbeam despre ea, îi ziceam "Trei Lăbuțe"; mai aveam un ștrengar pe care-l întâlneam la plimbare și purta mereu ochelari - motiv pentru care-i spuneam "Ochelaristul" (se vede aici-undeva în colaj, pufoșenia albă). Dar porecla cea mai poreclă... hahaha... în episodul următor! ☺

În vacanță – Povești de pe terasă

De când îl avem pe Leo, chiar și în concedii suntem… relativ matinali. Adică ne trezim cel târziu la ora 7! 😄 

Acasă, Leo se bucură de libertatea lui – cât timp temperaturile sunt suportabile, lăsăm zi și noapte ușa glisantă de la terasă întredeschisă, fixată cu un lemn de fag, exact cât să-i permită accesul. Astfel, Leo poate ieși oricând în curte, chiar și noaptea, pentru o scurtă plimbare „de necesitate”. 🐾🌞

Dar în concediu… e altă poveste! Aici, la țărmul mării, ne trezim devreme, în jur de 6:30–7:00. Îmi pun halatul peste cămașa de noapte, încalț șlapii și ieșim împreună – eu, Helmut și Leo – pentru o scurtă plimbare pe aleile liniștite dintre bungalowuri. Încă somnoroși, fără să ne fi pieptănat sau spălat pe dinți, ne lăsăm trași de lesă. Leo decide traseul, pentru ca el e deja în misiune ☺ "Citește ziarul” – adică marcheaza fiecare fir de iarba și adulmecă atent fiecare colț, tufă sau urmă lăsată de alți câini. Pentru el, fiecare miros e o sursă de informație: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă era prietenos sau dominator. Un adevărat buletin informativ canin, transmis prin limbajul subtil al mirosurilor.🗞️🐶 

Apoi revenim „acasă” și începem ziua. Uneori pregătim micul dejun pe terasa noastră, alteori ne întâlnim cu prietenii Diana, Gelu și patrupedul lor, Tommy, la prima cafenea care se deschide – de obicei după ora 9. Italienii trăiesc con calma, senza fretta, iar asta se vede și în programul cafenelelor. Cum Helmut este un consumator serios de espresso, am venit pregătiți, cu espressorul nostru automat (DeLonghi Magnifica), indispensabil pe tot parcursul zilei. ☕😜

După micul dejun, luam prosoapele sub braț, ieșim pe plajă și rămâneam acolo până la dușul de dinaintea cinei.

Bungalowul nostru e spațios – două dormitoare, două băi, bucătărie, sufragerie, o curticică și o terasă generoasă. Toate mesele le-am luat în aer liber - pe terase. Am mâncat când acasă, când la restaurant, iar când am ales varianta „acasă”, ne-am adunat la noi, că era loc cât pentru șase. Prietenii noștri au un bungalow mai mic, cu frigider mini, două scaune, două farfurii… Așa că a fost firesc să găzduim noi. Și a fost minunat. Moda locului e să atârni baticuri mari în jurul terasei – pentru umbră și un strop de intimitate. E un sat de vacanță, mereu trece cineva pe alee, iar baticurile flutură în briză ca niște perdele de vară. Sub ele, cinele noastre sunt simple și savuroase. Grătar – uneori pui sau curcan, alteori vită ori ceafă de porc… și, într-o seară, mici pregătiți de prieteni după rețeta lor, o surpriză delicioasă. 😊 Alături, salată de roșii, castraveți, ceapă și măsline, nelipsită din meniul nostru. O dată am făcut pulpe de pui la capac, cu mămăliguță și mujdei cu smântână – o masă festivă în toată regula.
Până se încinge grătarul, preparăm un gin tonic răcoritor – cu gheață, felie de lămâie și apă tonică – și ne bucurăm de liniștea serii. Apoi, un vin bun de Soave sau un Prosecco rece acompaniază cina, după poftă. La desert, fiecare ce dorește: cafea, cozonac, panna cotta, înghețată sau... trabuc 😁 I ragazzi mafiosi!  Fiecare seară curge în stil dolce vita!

Mesele sunt echilibrate – doar mic dejun și cină. Nu am exagerat cu mâncarea și... dacă ne-am îngrășat cumva, estet doar din cauza porțiilor de râs 😄.
E sâmbata. Încă mai avem o seară de vacanță...  numărătoarea inversă a început. De marți, vom reveni la ritmul normal – cu treburi casnice, liste și serviciu. Dar până atunci, mai mergem câtiva pași la braț cu vacanța. ❤️

Dolce Mattina - Magia unui Mic Dejun Italian

Când spui Italia, te gândești la artă, la Vespa, la gesturi largi și la... micul dejun? Da, daaaa! Pentru italieni, diminețile sunt un ritual dulce și aromat, o clipă de răsfăț înainte de agitația zilei.
Imaginează-ți o cafenea mică, cu mesele rotunde din fier forjat, undeva pe o străduță pietruită din Veneto. Aerul miroase a espresso proaspăt și a vanilie. Pe tejghea, te așteaptă delicii care îți fac ochii să strălucească - brioșe pufoase și gogoși umplute cu cremă de vanilie, ciocolată densă sau fistic catifelat. Unele sunt presărate cu fulgi de migdale crocante, altele ascund surprize dulci în interior.
Dar adevărata vedetă? Espresso doppio – intens, aromat, servit în ceașcă mică, dar cu o personalitate cât o poveste întreagă. Nu e doar cafea. E un moment! E Italia, turnată în porțelan ♥
Micul dejunul italian nu impresionează prin cantitate, ci prin rafinament și bucuria momentului. E o clipă de răsfăț dulce, care îți deschide ziua cu un zâmbet și o aromă de espresso autentic.
Scriu aceste rânduri cu soarele Italiei pe umeri și cu gust de espresso pe buze. Dacă ajungi pe-aici, lasă-te purtat de mirosul de cafea proaspăt râșnit și de vitrinele pline cu cornetti pufoși, brioche umplute și biscuiți de casă. Intră într-o cafenea mică, comandă ce-ți face cu ochiul și trăiește clipa. Aici, diminețile nu se grăbesc. Se savurează.

Cele mai trendy cafele italiene ale anului 2025

 

În cafenelele moderne din Italia, espresso-ul nu mai e doar o băutură – e spectacol, e poezie, e artă lichidă. Barista devin alchimiști, iar ceștile spun povești. Iată 10 rețete care fac senzație în 2025, printre localnici și turiști deopotrivă:

☕ Caffè al Pistacchio – Catifelat și verde ca o după-amiază siciliană. Espresso cu cremă caldă de fistic și fistic mărunțit.
☕ Espresso Schiumato – Simplu și rafinat, cu un nor de spumă rece de lapte care plutește peste un shot intens.
☕ Caffè Nocciolato – O îmbrățișare între espresso, cremă de alune și ciocolată topită. Gust de gianduja, direct din Piemonte.
☕ Caffè Mousse – Jumătate desert, jumătate cafea. Textură de mousse, răcoritoare și decadentă.
☕ Caffè Brulé – Espresso cu zahăr brun flambat. Crustă caramelizată, aromă intensă și un strop de spectacol.
☕ Caffè alla Crema di Ricotta – Un omagiu adus Siciliei: espresso turnat peste cremă dulce de ricotta, cu scorțișoară sau portocală.
☕ Caffè Biscottato – Gust de copilărie și biscuiți proaspăt scoși din cuptor, într-o ceașcă de espresso cu spumă aromată.
☕ Caffè Affogato Rivisitato – Gelato artizanal înecat în espresso fierbinte. Un desert care topește inimi.
☕ Caffè Spuma Fredda – Cremă rece de cafea, bătută fin, servită ca o promisiune de vară eternă.
☕ Espresso Romano – Espresso cu o felie de lămâie. Un contrast citric care trezește simțurile și curiozitatea.

Vacanță în Veneto: unde Pizza Are Gust de Mare și de Dolce Vita

Imaginează-ți asta - soarele apune peste valurile blânde ale Mării Adriatice, briza adie ușor, iar tu stai la o terasă cochetă dintr-un orășel italian de pe coasta Veneto, cu o felie de pizza perfect crocantă în mână. Sună a vis? Ei bine, în Italia, visul devine realitate... și are gust de mozzarella proaspătă și roșii dulci de vară.
Veneto înseamnă mult mai mult decât Veneția și gondolele ei celebre. Regiunea ascunde locuri de vacanță fermecătoare precum Rosolina Mare, Chioggia, Sottomarina și Porto Caleri, unde pizza se transformă într-o adevărată artă culinară. Aici, pizzaiolii – maeștrii pizzelor – tratează fiecare blat cu respect, aluatul este dospit lent, ingredientele sunt locale și de sezon, iar cuptorul cu lemne oferă acea aromă inconfundabilă care face fiecare felie memorabilă.
🍕 Iata un Top 10 tipuri de pizza pe care trebuie să le încerci în vacanță:

Pizza ai Frutti di Mare – cu fructe de mare proaspete, direct din Adriatică. Un deliciu marin care îți face papilele gustative să danseze tarantella.
Pizza alla Burrata – cu burrata cremoasă, roșii cherry și busuioc. Simplă, dar divină.
Pizza al Prosciutto e Rucola – clasică, dar cu acel prosciutto crudo local care face toată diferența.
Pizza Diavola - picantă și intensă, cu salam picant (sau 'nduja în unele regiuni), mozzarella și sos de roșii. Perfectă pentru cei care vor un pic de foc în farfurie.
Pizza Quattro Formaggi - un vis pentru iubitorii de brânzeturi: mozzarella, gorgonzola, fontina și parmigiano. Cremoasă, aromată și absolut decadentă.
Pizza Capricciosa - similară cu Quattro Stagioni, dar toate ingredientele sunt amestecate: șuncă, ciuperci, anghinare, măsline și uneori ou. O explozie de gusturi!
Pizza Quattro Stagioni – patru anotimpuri într-o singură farfurie: ciuperci, șuncă, anghinare și măsline, fiecare colț cu personalitatea lui.
PizzaTonno e Cipolla – ton și ceapă, o combinație simplă, dar cu un gust intens și echilibrat.
Pizza Carbonara – inspirată din celebra rețetă de paste, cu pancetta, ou și parmezan. O alegere inedită și foarte gustoasă.
Pizza con Scampi o Gamberi - cu creveți sau langustine, adesea servită cu un strop de lămâie și pătrunjel – o delicatesă marină.

Hmmm... pizze instagramabile și delicioase! Parca fiecare pizza pare făcută pentru a fi fotografiată. Culorile vii, platingul rustic și fundalul cu marea în depărtare transformă orice cină într-un moment demn de postat. #PizzaLover #VenetoVibes #DolceVita

Mereu ne întrebam, oare de ce pizza are alt gust în vacanță? Poate pentru că o savurezi seara, la o masă lungă, cu prieteni, râsete și vin alb rece. Poate pentru că aerul e sărat, lumina e blândă, iar poveștile se leagă firesc, din priviri și zâmbete. Și poate pentru că, în acel moment, totul pare exact cum ar trebui să fie, iar undeva, înăuntrul tău, o voce șoptită îți amintește mereu că la vita è bella.

Așadar, dacă ajungi vara asta în Veneto, nu rata ocazia de a te îndrăgosti de pizza italiană în toată splendoarea ei. Și nu uita - în Italia, pizza nu se mănâncă pe fugă. Se savurează. Închizi ochii deja la prima mușcătură și spui: "Mamma mia... che buono!"

RIO... estival - Reflexii in Oglinda 29-2025

Nisipul e încins, aerul arde și valurile par să se întindă leneșe, ca niște fire de mătase răvășite de lumină.

E joi, iar printre lucrurile care îmi plac azi se numără și „Reflexii în Oglindă”.

Mă joc pe nisipul ud, scriu RIO cu grăunțe bronz-aurii. Apoi încep să caut reflexii. Adevărate.

Le descopăr ușor – sunt peste tot. În paharul cu cocktail, unde s-a ascuns apusul de soare de ieri, topit în nuanțe calde. Pe mini-doza de Coca-Cola, care prinde soarele ca un pandantiv lucios. Le vad chiar și pe unghiile mele „Ariel”, albastre cu sclipici, cu care, surprinzător, am început să mă împrietenesc. ☺

Însa cele mai frumoase reflexii le văd în ochii lui Leo, când îl chem la bălăceală. Se luminează dintr-o dată și vine spre mine, cu bucuria simplă și clară, care nu are nevoie de cuvinte.

💗 Ce bine e (încă) în vacanță!💗

Joi să fie, și inimă ușoară tuturor!

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Jocuri la malul marii - Miercurea fără cuvinte 29-2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Zece greșeli haioase dintr-o vacanță cu mașina — te recunoști și tu măcar într-una?

Vacanța este acea promisiune dulce de relaxare... până în momentul în care realizezi că ai uitat crema solară, banii și încărcătorul telefonului... Da, se întâmplă celor mai buni dintre noi!
Ai planificat totul - ruta spre Veneto, playlistul perfect, opririle strategice și o boxă pe capotă,  bagajul e făcut, GPS-ul actualizat, cățelul instalat confortabil — totul sună ca-n filme. Dar, ca în orice comedie de vacanță, detaliile mici pot transforma călătoria într-un serial cu episoade neașteptate!
Dacă vrei să savurezi cocktailuri - nu crize existențiale, iată ce greșeli e bine să eviți:

❌ Greșeala 1: Pașaportul tău (sau al cățelului) e... în sertar, nu în bagaj ☺
Te-ai ocupat de outfituri, playlisturi și snacksuri, dar ai uitat că nu poți trece de check-in cu un buletin expirat.
Sfat salvator: Fă o listă cu „Documente esențiale” și verific-o de trei ori. Cu ochii larg deschiși!
🧦 Greșeala 2: Împachetezi ca pentru 7 anotimpuri ☺
Ai haine pentru plajă, pentru munte, pentru ploaie, pentru vânt, pentru o gală de seară și eventual, pentru o invazie extraterestră. Dar în vacanță porți aceiași pantaloni scurți și tricoul preferat.
Sfat salvator: Verifică prognoza meteo, gândește-te realist la ce vei face și amintește-ți - bagajul nu trebuie să concureze cu dulapul de acasă!
🪞 Greșeala 3 : Îți încarci mașina ca pe un Tetris pe steroizi ☺
Valize peste valize, cutii, plase, genți „pentru orice eventualitate”, umbrela de rezervă și rucsacul care stă cocoțat deasupra, ca un vârf de tort. Oglinda retrovizoare? Pare ca e acolo doar să-ți amintească "ce bine era când vedeai drumul.”
Sfat salvator: Fă un bagaj cu cap și cu spațiu. Dacă te sprijini de portieră ca să închizi portbagajul, ai exagerat. ☺ Tetris-ul e un joc, nu un stil de viață!
🎶 Greșeala 4: Uiți să-ți faci playlist… și asculți radioul italian cu reclame la cașcaval non-stop!
„Formaggio, formaggio, FORMAGGIOOO!” – iar tu te întrebi dacă e piesa verii sau doar ți s-a făcut foame.
Sfat salvator: Fă-ți un playlist tematic înainte să pleci — ceva care să-ți dea vibe-ul potrivit pe drum... spre exemplu: „Dolce Vita pe patru roți” pentru momentele chill, „Capuccino Vibes” pentru diminețile leneșe, „Bălăceală în Adria” pentru drumurile spre plajă. Ai boxă, ai drum lung, merită să sune bine! ☺
🤹‍♀️ Greșeala 5: Crezi că GPS-ul știe tot… și ajungi pe un drum „pitoresc”!!! „Faceți stânga… și intrați pe Via Garibaldi” ... adică într-o livadă de măslini! Așa începe o aventură de tip rally rural, deși tu voiai doar să ajungi la mare...

Sfat salvator: GPS-ul e smart, dar tu ești mai smart. Dacă o pisică doarme liniștită pe mijlocul drumului, este semn că ai părăsit civilizația!
🅿️ Greșeala 6: Alegi pauza pe autostradă… și ești prins într-un haos organizat!
Visai la o pauză liniștită, dar ai nimerit o parcare aglomerată, coadă la toaletă, cafeneaua plină,  căței semi-frustrați care au suportat prea multe serpentine și nu au avut loc de întins lăbuțele.🐾
Sfat salvator: Oprește-te în locuri mai mici, mai puțin celebre — unde cafeaua e decentă, toaleta liberă și lumea mai relaxată.
📵 Greșeala 7: Te bazezi pe internet, dar... el are alte planuri!
Ajungi la destinație și vrei să arăți biletul sau adresa de cazare din e-mail. Surpriză: nu ai semnal, Wi-Fi-ul cere parolă, iar roamingul e în vacanță și intri în panică!
Sfat salvator: Salvează documentele importante offline sau mai bine, tipărește-le. Hârtia n-a "picat" niciodată din cauza semnalului slab! ☺
💳 Greșeala 8: Bugetul e... o fantezie ☺
„Luăm la noi doar 50€ — ne descurcăm, nu?” Spoiler alert: aproape totul costă mai mult decât crezi!
Sfat salvator: Fă-ți un buget realist și lasă loc pentru cheltuieli spontane — gen eșarfa care „îți schimbă viața” sau rochia „Made in Venezia”  ☺☺☺

🗺️ Greșeala 9: Ai un program fix ca la școală
La ora 9 mic dejun, la ora 10 muzeu, la  ora 11 selfie cu un palmier și la 12 plimbare cu barca ☺☺☺

Sfat salvator: Lasă loc de surprize. Poate descoperi o cafenea magică sau o plajă secretă. #trăieșteclipa
🛍️ Greșeala 10: Lași cumpărăturile „pentru drumul de întoarcere”… și te trezești că nu mai ai unde să le pui! Ți-ai propus să nu cumperi nimic.. apoi ai cedat: ulei de măsline, pecorino, salam, cantuccini și câteva sticle de Prosecco Valdobbiadene....
Sfat salvator: Lasă loc liber în portbagaj și nu subestima atracția...Suvenirul „mic și local” vine de obicei ambalat în folie cu bule 😊🥳

🎉 Adevăratul test al vacanței: Fă poza la plecare și una la întoarcere. Cearcănele spun tot! ☺
Dacă ai supraviețuit traficului, ai găsit loc de parcare și ai reușit să nu te cerți cu GPS-ul, atunci da — ai avut o vacanță italiană autentică. Cu haos, farmec și amintiri cât pentru un an!❤️🍀

Clipa care nu se termină

Pe marginea mării, soarele se destramă lent în fâșii de roșu ars, galben lichid și albastru adânc, precum un cocktail exotic turnat direct pe cer.
Aerul poartă esența sării, a algelor și a scoicilor crăpate sub fierbințeala zilei, ca o amintire a adâncurilor.
Valurile murmură, netezind țărmul cu respirația lor albastră. Nisipul, fierbinte și viu, pulsează sub tălpi.
Lumina diafană se prelinge, topind contururile lucrurilor într-o reverie de culori.
În depărtare, pescărușii se rotesc lent, ca niște gânduri care refuză să fie închise în cuvinte.
Clipa se dilată, fără grabă, fără sfârșit... E vacanță...

Buna dimineața ❤️

 

Sa aveți o duminică minunată!

Când Luna se ridică din mare

Am ieșit cu Leo pentru ultima tură, să încheiem ziua. Se lăsase întunericul, trecuse de ora 21:30. Aerul păstra încă blândețea caldă a zilei.
Am ales să nu ne plimbăm pe alei — acolo încă era vânzoleală, muzică, bazar și miros de vată pe băț... În seara asta, "ceva" ne-a îndrumat pașii spre faleză.
Pe plajă, în capătul digului, ne-am oprit... și am rămas fără cuvinte. Pe abisul moale și întunecat al cerului atârna o perlă de lumină. Luna — superbă, perfect rotundă — se ridica tăcută, blândă, aproape timidă... ca și cum nu ar fi vrut să tulbure liniștea nopții.
Razele ei alunecau în dâre sidefii pe obrazul mării. Strălucea peste valuri în toată splendoarea, așa cum eu nu o mai văzusem vreodată. Se prelingea în licăriri fluide pe vârful valurilor ca o șoaptă de aur... Mi s-au umezit ochii de emoție. Și de recunoștința că am fost acolo.

N-am putut opri momentul într-o poză... telefonul meu amărât nu are rezoluție bună noaptea.
Dar ne-am umplut sufletul de frumos.
Dacă veți fi vreodată la mare, când Luna se ridică din valuri — nu o ratați. Sunt clipe care vă răscolesc toate emoțiile.
Eu, de acum, voi fi mereu atentă. Răsăritul lunii peste mare e ceva ce vreau să trăiesc din nou.

Pe malul mării Adriatice...(RIO 28/2025)

... într-o zi fără vânt, am căutat cele mai frumoase sclipiri ale valurilor, special pentru rubrica Reflexii. 
Razele blânde ale soarelui dansau peste apa limpede, turcoaz, iar lucirile se transformau în reflexii de diamant. Valurile se retrăgeau tiptil, iar urmele talpilor goale dispăreau ușor pe nisipul fin și cald.
Lumina, lipsa grijilor și respirația continuă a mării se împleteau într-un ritm profund, aproape muzical.
Aerul era clar, timpul părea suspendat. Cerul - pictat cu albastru infinit, părea nemișcat iar marea, cu splendorile ei pure, se odihnea în propria frumusețe. 

Autentic, firesc — perfectă în imperfecțiunea clipelor.

 Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Vacanta la mare - Miercurea fara cuvinte 28-2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Despre căței

🐾 „Un câine îți va umple inima fără să ceară nimic în schimb.” – John Grogan
🐶 „Câinii sunt minuni cu lăbuțe.” – autor necunoscut
🐾 „Un câine e singurul de pe lume care te iubește mai mult decât se iubește pe el însuși.” – Josh Billings
🐶 „Câinii nu sunt întreaga noastră viață, dar fac viața noastră întreagă.” – Roger Caras
🐾 „Nu există psihiatru mai bun pe lume decât un cățel care te linge pe față.” – Edward Abbey
🐶 „Dacă nu există câini în Rai, atunci când voi muri vreau să merg acolo unde s-au dus ei.” – Will Rogers
🐾 „Cu banii poți cumpăra un câine minunat, dar numai cu dragostea îl poți face să dea din coadă.” – Kinky Friedman

înscriu postare la "Citate favorite", tabel Suzana.

Jurnal de vacanta, episodul 1

După un drum lung și o mașină ticsită până la refuz, am ajuns, în sfârșit, la Rosapineta – un colț de paradis cuprins între o pădurice de pini și valurile mării. Ne-am instalat rapid în bungalow-ul nostru, fiecare bagaj și-a găsit locul potrivit, apoi ne-am reunit cu prietenii noștri din Soave, ajunși cu câteva ore înainte și cazați la câteva bungalowuri mai departe.
Cu pofta verii în priviri și cu bere rece, direct de la gheață, ne-am așezat la povești, ca și cum nu ne-am fi văzut doar de o săptămână. Seara a continuat cu un grătar savuros, salată de roșii, grisine crocante și espresso intens – un festin simplu, dar perfect.

Ghidați de lumina lunii dar inainte ca noaptea sa se asterne, am pornit spre plaja, în căutarea unui locul ideal pentru petrecerea următoarelor zile. L-am ales lângă turnul salvamar. Ne-am instalat "tabăra", marcând locul cu umbrelele bine înfipte în nisip și șezlongurile așezate în semicerc. Apoi, mulțumiți de alegerea făcută, am pășit desculți spre țărm, unde valurile se spargeau blând într-o apă surprinzător de caldă, ca o îmbrățișare sinceră de bun venit.

După o primă noapte dormită deosebit de bine, dimineața a început cu ritualul sacru al cafelei, savurată cu privirea pierdută spre mare. A urmat apoi o migrare leneșă către plajă, doar cu prosoapele sub braț.

Ne-am bucurat, ca în anii trecuți, de frumusețea simplă și sălbatică a plajei din Rosapineta și pentru energia vibrantă care o definește. Fiind o plajă dedicată persoanelor cu căței, locul e plin de patrupezi fericiți și bipezi care trăiesc vacanța la maximum.
Surpriza cea mare a venit din partea Dianei și a lui Gelu, care i-au oferit lui Leo un șezlong special. Parea sa fi fost exact ceea ce ii lipsea – l-a adoptat pe loc, cu o naturalețe cuceritoare. Cu aerul său relaxat, instalat confortabil și cu privirea la orizont, de-acum, părea stăpânul plajei.
Am petrecut întreaga dimineață la mal, alături de prietenii noștri și de Leo și Tommy – complici neobosiți la joacă și veselie. Ziua s-a transformat într-o adevărată sărbătoare, cu bălăceală, soare cât cuprinde, umbră cât să fie bine, cafeluțe aromate și bineînțeles, Hugo și Campari de la barul de pe plajă.
A fost o zi completă – intensă, relaxantă și veselă, o primă zi de vacanță la mare.

Pauză cu parfum de amintiri în Verona

În drum spre Rosolina Mare am făcut un popas mai lung (cam o ora jumătate) în Verona – un oraș care nu mai are secrete pentru noi
L-am explorat în lung și-n lat în vacanțele anilor trecuți, de la balconul Julietei până la podurile peste Adige, de la romanticele străduțe înguste până la serile magice din Arena di Verona, unde am trăit concerte de neuitat (pe vremea când Leo încă nu exista în familia noastră).
De data aceasta nu a fost despre descoperiri noi, ci despre bucuria sinceră de a reveni într-un loc drag.

Am parcat în fața Porta Nuova și ne-am plimbat relaxați prin Piazza Bra, în jurul Arenei, ca și cum ne-am fi întors acasă pentru o scurtă vizită.

🌞 Căldura a fost pe măsură – în jur de 32°C – dar n-a lipsit răsfățul unei felii de pizza savuroase, al unui pahar de cola rece, al unui Hugo proaspăt și bineînțeles al espresso-ului care completează orice oprire italiană.
Cu energia reînnoită și zâmbetul pe buze ne-am urcat din nou în mașină, pregătiți să pornim spre țărmul Mării Adriatice, acolo unde timpul capătă gust de sare, soare și miros de nisip încins. 🌊
Verona va rămâne mereu un popas al inimii noastre. ❤️

Dimineață de poveste, spre Verona

Am pornit la drum dis-de-dimineață, pe întunericul liniștit al orașului adormit—era 4:30 când am ieșit din casă, cu emoții și entuziasm în bagaj. Pe măsură ce kilometrii se așterneau în urmă, cerul începea să se lumineze, iar primele raze ale răsăritului ne-au prins printre culmile Alpilor.
Peisajul era pur și simplu magic—valurile de ceață care dansau peste vârfuri, liniștea tăcută a munților și soarele care urca încet, colorând cerul în nuanțe de aur și roz. Am simțit că suntem într-o poveste care abia începe, cu Verona la orizont ca următoarea filă.
Urmează aventurile noastre—drumul abia a început.

Din litere în kanji: Călătoria numelui tău spre Japonia imaginară

Zilele trecute, în timp ce „răsfoiam” Facebook-ul, am dat peste o postare intitulată „Scrie numele tău în japoneză” — un joc simpatic în care fiecărei litere din alfabet îi corespunde o silabă japoneză. E simplu, creativ și chiar amuzant: un mic exercițiu de imaginație lingvistică, cu un strop de Zen. Circulă mai multe astfel de „coduri alfabetice”, iar după regulile fiecăruia, îți poți transforma numele într-o versiune stilizată japoneză. Nu e o traducere reală, desigur, dar e fascinant să descoperi cum sună numele tău „japonezizat”. (sursa foto: @misuunderstand1)
Numele meu a ieșit Mikashirinkuto. Fetele mele sunt: Adela – Katekutaka și Raluca – Shikatadomika. Sunt absolut fabuloase aceste versiuni! 🎴 Sună ca niște personaje dintr-un anime de aventură sau ca membrii unei trupe pop japoneze: Mikashirinkuto – voce, Katekutaka – chitară electrică și Shikatadomika – shamisen electric, probabil cea cu stilul rebel. 😄
Chiar dacă știam că totul e doar o fantezie, n-am rezistat. Curiozitatea a câștigat, așa că am intrat în joc și am mers mai departe. Folosindu-mă de câteva liste cu cele mai comune caractere kanji — de pe greelane.com, ro.wikipedia.org și yubrain.com — am descompus fonetic aceste nume-imaginare, le-am analizat și le-am dat o tentă simbolică, inspirată din semnificațiile obișnuite din cultura japoneză.

Pentru Mikashirinkuto:

Mi (美) – frumusețe
Ka (花) – floare
Shi (志) – voință, aspirație
Rin (凛) – demnitate, grație rece
Ku (空) – cer, spațiu
To (翔) – a zbura, a plana
În interpretare poetică, „Mikashirinkuto” ar putea însemna „floarea frumoasă cu voință demnă ce plutește liber în cer”. Sună ca o eroină dintr-o legendă japoneză sau o stea pop cu o aură misterioasă și elegantă.
Pentru Katekutaka:

Ka (花) – floare
Te (手) – mână, acțiune
Ku (空) – cer, spațiu
Ta (太) – mare, puternic
Ka (香) – parfum, esență
„Katekutaka” ar putea însemna „mâna care atinge cerul cu forța unei flori parfumate”. O prezență delicată, dar puternică, ce îmbină grația cu acțiunea — ca o artistă care transformă aerul în muzică.
Pentru Shikatadomika:

Shi (志) – voință, aspirație
Ka (佳) – frumos, rafinat
Ta (多) – mult, abundență
Do (道) – cale, drum
Mi (美) – frumusețe
Ka (火) – foc, pasiune
„Shikatadomika” ar putea însemna „voința nobilă ce urmează un drum al pasiunii și al frumuseții.”. O fire intensă, cu un drum propriu, care arde cu sens și stil — o artistă rebelă, cu foc în privire și poezie în gesturi.

M-am jucat, m-am amuzat și recunosc, m-am lăsat purtată de val. A fost o combinație de curiozitate, imaginație și un pic de copilărie lingvistică. ☺☺☺ Dacă ai chef de o pauză simpatică și vrei să-ți vezi numele cu ochi de anime, îți recomand să încerci și tu. Cine știe ce personaj japonez se ascunde în spatele literelor tale? 

Curcubeul – șoapta culorilor / RIO 27-2025

Curcubeul se naște acolo unde știința atinge miracolul.
Nu este doar un joc al luminii în suspensie, ci o poezie veselă, scrisă între cer și pământ, pe o pânză de aer și speranță.
Fiecare culoare nu e doar o frecvență, ci o vibrație a sufletului – o emoție adormită, o amintire care tresare, o promisiune nerostită, dar simțită.
Curcubeul nu se privește doar cu ochii, ci cu sufletul – cu tot ce am iubit, cu tot ce am pierdut, cu tot ce încă mai visăm.
Roșul arde ca o iubire nerostită, pasională și vie.
Portocaliul e zâmbetul cald al unei dimineți de vară, plin de speranță.
Galbenul dansează ca razele soarelui prin părul cuiva drag.
Verdele e liniștea unei păduri după ploaie, o promisiune de reînnoire.
Albastrul aduce cu el dorul – adânc, infinit, ca marea.
Indigo e taina serii, când gândurile devin mai clare.
Violetul închide curcubeul cu o notă de mister și visare.
Curcubeul apare atunci când lumina se frânge. Tocmai din acea ruptură se naște frumusețea... Poate că și în viață, cele mai limpezi revelații vin abia după ce trecem prin întuneric. Iar când le recunoaștem, înțelegem că speranța n-a fost niciodată pierdută – doar ascunsă, tăcut, în lumină.



Ieri seară, în jurul orei 20, eram în autocar, în drum spre casă, alături de colegii din departament. Ne întorceam din delegație, din Liechtenstein, când am fost surprinși de o scurtă aversă de vară. Ploaia s-a risipit repede, lăsând în urmă un cer care părea pictat. Și atunci, s-a ivit un curcubeu dublu – vibrant, neașteptat, aproape ireal. Am încercat să-l surprind în fotografii, dar viteza autocarului și geamurile ude au făcut totul imposibil.

Fără să vreau, am surprins reflexii interesante, umbre, lumini, contururi a două lumi care se suprapun pentru o poveste... Imaginile nu sunt clare, dar poate că tocmai asta le face speciale – lasă loc imaginației. Poate că adevărata frumusețe nu e în imagine, ci în ce simți când o privești.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Bijuteriile curții - Miercurea fără cuvinte 27/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Herald Mesagerul

În fiecare an, pe 8 august, orașul Augsburg devine o inimă deschisă pentru pace. Ziua Păcii este unică în Germania și se celebrează oficial din 1950, dar își are originile cu mult mai devreme.
În 2025, se împlinesc 375 de ani de la semnarea Păcii de la Augsburg, în contextul sfârșitului Războiului de Treizeci de Ani. Acest moment simbolic a fost transformat de-a lungul timpului într-o sărbătoare civică, culturală și profund umană, care aduce laolaltă comunități, religii, generații și perspective diferite.
Sub deviza Frieden riskieren, orașul propune în acest an peste 140 de evenimente desfășurate între 8 mai și 8 august. Festivalul include concerte, spectacole, lecturi, expoziții, tururi ghidate, dezbateri și instalații artistice. Totul cu scopul de a încuraja dialogul, curajul de a gândi diferit și dorința de a trăi împreună în respect și pace. Augsburg devine în aceste luni o scenă deschisă pentru vocea fiecăruia.
Unul dintre cele mai vibrante proiecte din acest an este Herald The Messenger. Această instalație artistică mobilă a fost concepută ca un mesager modern al păcii. Herald călătorește prin oraș și adună gânduri, dorințe, întrebări, mărturii și mesaje scrise de oameni.

Instalația este alcătuită din sute de cutii poștale adevărate. Fiecare poate fi deschisă, golită, umplută. Fiecare cutie ascunde o surpriză și o poveste.
Trec adesea pe lângă unul dintre punctele unde se află Herald și e mereu plin de oameni. Am văzut cum se opresc, citesc, zâmbesc, lasă ceva în urmă, ca și cum ar aprinde o mică scânteie de speranță. 

Într-o zi, am găsit un CD într-una dintre cutiile Herald, cu piesa lui  John Lennon "Imagine"  – un imn al păcii care emoționează de generații. Cineva a lăsat acest gest tăcut, dar puternic, ca o invitație la visare și unitate. Tare m-a emoționat!

Ce poți lăsa sau găsi într-una din cutiile Herald? O scrisoare anonimă, o poezie de dragoste sau de revoltă, o fotografie veche, o floare presată, o rugăciune, un stick cu o melodie, o rețetă de familie cu gust de împăcare. Uneori doar o întrebare, alteori un gând scris de mână care ajunge exact la cel ce avea nevoie de el. Fiecare gest mic devine parte din ceva mare. Eu am lăsat într-o cutie Harald o rețetă de mămăligă, așa cum o făcea bunica. Simplă, dar plină de căldură. "Se servește fierbinte, cu lapte, apoi cu brânză și smântână — o îmbrățișare în trei pași". Pentru mine, e gustul păcii și al apartenenței. Poate că cineva o va găsi și se va bucura.
Herald nu este doar o lucrare artistică. Este un spațiu viu de întâlnire, un loc unde mesajele nu se pierd, ci se înmulțesc și se transformă. Este dovada că oamenii încă vor să asculte și să se lase ascultați. Că pacea nu e un concept abstract, ci un exercițiu cotidian de empatie, curaj și conexiune.

---

PS: Știați că Bavaria este landul german cu cele mai multe sărbători legale? În plus, Augsburg are o zi liberă în plus față de restul regiunii: 8 august, cunoscută ca „Ziua Păcii” (Friedensfest). Este o zi liberă pentru toți cei care lucrează în Augsburg, indiferent unde locuiesc.Ironia face că eu locuiesc în Augsburg, dar lucrez în alt oraș — așa că pentru mine, 8 august va fi o zi lucrătoare. 😅